Cercetătorii clujeni vor studia graniţele Imperiului Roman şi cu ajutorul tehnologiei NASA - mii de imagini de la sateliţi şi un calculator „minune“
0
Arheologi clujeni de la Academia Română au în plan un proiect de cartografiere aeriană a frontierelor romane din ţară. Vor folosi mai multe tehnologii, inclusiv imagini satelitare ale NASA, pentru ca graniţele romane din România să devină patrimoniu UNESCO.
Graniţele romane din ţară ar putea fi la fel de faimoase şi căutate de turişti ca şi cele din Germania, Anglia şi Austria. Iar asta datorită unui proiect pe care intenţionează să-l pună în aplicare Academia Română, prin Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj, UBB şi specialişti străini prin care vor fi scanate graniţele Imperiului Roman din ţară.
Dintre specialiştii străini îl amintim pe Douglas Comer care e profesor la Universitatea John Hopkins din Baltimore (SUA), preşedintele ICOMOS (International Council of Monuments and Sites din SUA) şi are proiecte cu agenţia spaţială NASA. După ce vor să le carteze cu tehnologii moderne, inclusiv cu ajutorul bazei de imagini din satelit ale NASA, arheologii vor să protejeze aceste graniţe susţinând introducerea lor pe lista monumentelor UNESCO.
„Limesul (n. r. graniţă) roman unul dintre cele mai importante monumente pe plan european şi mondial“, afirmă cercetătorul clujean Coriolan Opreanu de la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din cadrul filialei clujene a Academiei Române.
El e şi directorul şantierului arheologic de la Porolissum, judeţul Sălaj, unde a fost un castru roman, „un punct cheie al frontierei romane nordice care se are încă multe lucruri necunoscute“.
Dorind să facă lumină în cât mai multe dintre aceste necunoscute, Opreanu a căutat posibili parteneri. Pe primul l-a găsit: Douglas Comer. Americanul a fost zilele trecute în Cluj şi pe şantierul arheologic de la Porolissum în judeţul Sălaj, unde Opreanu i-a prezentat ideea sa - de a carta frontierele romane din România - şi i-a demonstrat, printr-un exemplu concret, că planul său e cât se poate de realist.
Pădurea care încurcă ştiinţa
Exemplul constă într-un proiect pilot demarat într-un grant anterior când 10 kilometri pătraţi din frontierele Imperiului Roman din judeţul Sălaj au fost cartate aerian printr-o tehnologie nemţească, costisitoare, numite Laidar.
„Lui Douglas Comer i-am arătat analizele şi a fost de acord că această tehnologia Laidar trebuie aplicată în proiect“, spune Coriolan Opreanu (59 de ani), cercetător de mai bine de două decenii.
Acesta explică în ce constă tehnologia Laidar: „un scanner cu raze laser e ataşat unui elicopter. Scannerul lansează un fascicol de laser de 160.000 de impulsuri pe secundă care se întorc înapoi prin reflexie. Astfel, milioane de semnale se întorc în scanner, fiecare rază laser se întoarce cu un alt unghi. Apoi, printr-un program special, imaginile sunt prelucrate şi se obţine un model digital al terenului, extrem de util în zonele împădurite“. Un exmeplu e imaginea de mai jos, de la castrul roman de la Porolissum,
Potrivit arheologului clujean, tehnologia Lidar va putea fi aplicată în zonele de frontieră romană unde e pădure. Însă ca să scaneze graniţele romane e nevoie de mai multe metode şi tehnici moderne care să se completeze reciproc. Una e baza de imagini a agenţiei spaţiale americane NASA şi un calculator-minune pe care îl folosesc pentru procesarea imaginilor de la sateliţi.
Sateliţii, „soldaţii“ docili ai NASA
Arheologul clujean spune că tehnologia NASA pe care ar urma să o folosească constă într-o succesiune de mii de imagini din satelit, luate din anii ‘50 şi până azi. Iar pe lângă această colecţie de fotografii, NASA are şi un super-computer cu 40.000 de procesoare care analizează imaginile primate de la sateliţi.
„Aceasta este tehnologia NASA la care putem avea acces prin intermediul partenerului, Douglas Comer. Sunt şi imagini declasate, adică se pot viziona de toată lume, dar majoritatea sunt contra cost, sunt imagini cu infraroşu“, explică Opreanu.
Acest tip de tehnologie este extrem de utilă azi şi se utilizează nu doar în arheologie, ci şi în climatologie şi agricultură.
„În arheologie, problema noastră e de a identifica cu mare precizie, structurile ascunse uneori, mai ales în păduri, ale acestei frontiere romane pentru că ştiindu-le poziţia în teren să poată fi protejate. Protecţia supremă care li se poate aplica este includerea pe lista monumentelor din patrimoniul UNESCO“, susţine Opreanu.
Proiectul şi valoarea lui
Primul pas în proiect va fi semnarea unui acord de cooperare ştiinţifică dintre parteneri care va stabili clar obiectivele şi durata proiectului. Al doilea pas, obţinerea de fonduri, câteva sute de mii de euro. Probabil până la sfârşitul anului se va scrie proiectul, crede Opreanu (foto dreapta).
Din punct de vedere ştiinţific, proiectul ar aduce „o avalanşă de cunoştinţe noi care nu au putut fi ştiute decât empiric, cu piciorul prin pădure şi desenând vestigiile“ şi ar evita pierderea monumentelor vechi.
„Câştigul de a carta această frontieră romană, care e foarte lung, mai mult decât în alte părţi, ar racorda România la celelalte elemente de apărare incluse deja în patrimoniul UNESCO din Europa (n.r. frontierele romane din Anglia şi Germania). Ar alinia România şi din punct de vedere turistic în acest sens. În Germania, Austria mai ales, există acele străzi ale limesului cu hoteluri, pe care turiştii le frecventează“, explică arheologul.
Hotarele Imperiului Roman în România se întind pe sute de kilometri. Pleacă de la Dunărea bănăţeană de la Drobeta Turnu Severin, urcă prin Banat, prin Transilvania, ajunge pe Valea Someşului, apoi coboară prin Carpaţii Orientali până în sud-estul Transilvaniei şi apoi trece Carpaţii Meridionali pe Olt în jos şi ajunge la Dunăre.
„E greu să spui cât e de lung limesul roman din România pentru că nu există o linie care să poată fi măsurată, e un sistem altfel decât celelalte graniţe romane din Europa“, încheie cercetătorul clujean.
Mai puteţi citi:
VIDEO Sânge artificial fabricat la Cluj: invenţie de premiu Nobel, şanse slabe de finanţare
Se încarcă comentariile...
