Paşte în Bethleemul românesc. Călătorie spre începuturile creştinismului, la Dervent şi peştera Sf. Andrei
0Învierea din morţi a lui Iisus Hristos este semnul biruinţei sale, iar comemorarea acesteia rămâne de milenii una dintre cele mai importante sărbători ale creştinătăţii.
Sărbătoarea Învierii Domnului este cea mai mărită, îmbucurătoare şi solemnă dintre sărbătorile anului. Duminica Învierii guvernează întocmirea întregului ciclu mobil de sărbători al anului bisericesc, amintindu-ne de trecerea noastră de la întuneric la lumină şi de la moarte la viaţă. Cea mai importantă sărbătoare a creştinităţii, Învierea Domnului, deschide larg porţile lăcaşurilor de cult. Credincioşii care pornesc la drum pot să aibă parte de o incursiune în istoria creştinismului dacă vor poposi în Dobrogea, la Mănăstirea Dervent. Lăcaşul este unul special pentru ortodocşi pentru că se află între Izvorul Tămăduirii şi Peştera Sfântului Andrei.
Repere ale ortodoxiei
Dobrogea este primul ţinut creştinat de pe teritoriul actual al României. Apostolul Andrei este socotit de biserica ortodoxă ca fiind sfântul ocrotitor al românilor, iar peştera lui este vizitată de mii de oameni. Un alt loc reper pentru ortodoxia românească este mănăstire Dervent, una din cele mai frumoase din Dobrogea.
Biserica Sfântul Andrei iese în întâmpinarea credincioşilor zveltă şi strălucitoare. Nimic din peisajul de acum nu aminteşte de sălbăticia vremurilor când apostolul, considerat patron spiritual de români, alături de ruşi şi scoţieni, a ajuns pe aceste meleaguri.
Apostolul Andrei este primul ucenic care l-a urmat pe Mântuitor. Peştera lui a fost descoperită în 1918, de un avocat constănţean, căruia i-a apărut în vis. În apropierea grotei se află un izvor considerat cu puteri tămăduitoare. Legenda spune că apa ţâşneşte dintr-o stâncă pe care sfântul a lovit-o cu toiagul. În biserica de lângă peşteră se păstrează moaşte ale Sfântului Andrei, fragmente dintr-un deget.
Actul de naştere al poporului român
Se zice că în vechime primul apostol al lui Iisus Hristos a păşit pe aceste meleaguri pentru a propăvădui cuvântul Domnului. Şi tot aici, actul de naştere al poporului român a fost încrustat în piatra albă de Dobrogea.
Creştinismul românilor a pornit prin anul 60, dintr-o peşteră din colţul sud-vestic al Dobrogei. Aici, în stânca Scythiei Minor, Sfântul Apostol Andrei - fratele Sfântului Apostol Petru - a trăit şi a sădit credinţa unui popor. Aici a bătut cu toiagul în piatra seacă ca să dea oamenilor izvorul tămăduitor. Şi aici a botezat primii creştini ortodocşi care n-aveau să-şi mai lepede credinţa niciodată.
Peştera din colţul Dobrogei a fost prima biserică a românilor şi ultimul popas al apostolului Andrei înainte de a pleca spre martiriu. Sfântul avea să fie torturat la Kiev, apoi la Patras, în vestul Greciei, unde a fost răstignit pentru credinţa sa, pe o cruce în formă de X.
La Bethleemul românesc este un pelerinaj continuu. Românii vin să se roage, să atingă pereţii peşterii unde a trăit un sfânt care l-a atins pe Iisus. În crăpăturile stâncii lasă acatiste, bănuţi, candele, apoi se reculeg în cel mai îndepărtat loc din peşteră, unde este aşezată o icoană de dimensiuni impresionante a Sfântului Andrei, donată de o familie de credincioşi. Sus, printr-o fantă, lumina soarelui pogoară asupra icoanei, ca un semn ceresc.
Alături de peştera-biserică se află bisericuţa, chiliile călugărilor şi mănăstirea cea nouă şi frumoasă, construită în anii 2000. Credincioşii ascultă slujbele preoţilor, iau apă de la izvor şi pleacă acasă împăcaţi.
Forma crucii pe care a fost răstignit apostolul
Ca să ajungă la Peştera Sfântului Andrei, pelerinii care pleacă din Constanţa trebuie să meargă pe DN3 spre localitatea Ion Corvin. Acolo, un indicator îi îndreptă pe drum secundar, în locul marcat de o cruce în formă de X. Puţină lume ştie că simbolul de pe indicatorul respectiv vine de la forma crucii pe care a fost răstignit apostolul în Grecia. Cei care vin din Bucureşti sau de la Călăraşi merg spre Chiciu, ca să ia bac-ul pentru a trece Dunărea, pe la Ostrov.
Patru cruci, răsărite din pământ
Tot pe urmele Apostolului ajungem şi la Mănăstirea Dervent, aflată la aproximativ 20 de kilometri de frontiera cu Bulgaria, pe un deal de unde pot fi admirate apele Dunării.
Povestea mănăstirii este legată de patru cruci masive din piatră, răsărite din pământ. Se spune că ele marcau locul unde au fost martirizaţi ucenici ai Sfântului.
Din cele patru pietre se mai păstrează doar două: crucea din paraclis şi crucea cu braţele retezate. Legendă sau nu, oamenii sunt convinşi că acele cruci aduc sănătate şi îi vindecă de boli grave.
Dobrogea păstrează atâtea vestigii de la începuturile creştinismului, încât nu e de mirare că provinciei dintre Dunăre şi mare i se mai spune şi Bethleemul românesc.
Pelerinii, ospătaţi regeşte
La Dervent nu se face turism organizat. Călugării au pregătite mai mereu camere pentru pelerini, dar cei care vor să petreacă aici sărbătorile pascale nu trebuie să plătească nicio taxă. Reprezentanţii Arhiepiscopiei Tomisului spun că Mănăstirea are aproximativ 60 locuri de cazare, dar curtea ei este adevăratul paradis căutat de pelerini.
„Oază de linişte şi binecuvântare“ - aşa este descrisă Mănăstirea Dervent de cei care îi trec pragul. Şi adevărul este că te cuprinde o linişte nefirească atunci când ajungi în faţa monumentalei porţi a mănăstirii. Dincolo de ea, în curtea plină de flori din care se văd împrejurimile Ostrovului, ţi-ai putea petrece un timp cât o eternitate.
Spălarea picioarelor, obicei în Joia Mare
La Dervent vei vedea tradiţii religioase străvechi, aşa cum nu se mai păstrează nicăieri în eparhie. Imaginea care a făcut înconjurul lumii, cu papa Francis spălând picioarele unor mireni, este realitate la mănăstirea ortodoxă. În Joia Mare din Săptămâna Patimilor, stareţul de la Dervent spală picioarele a 12 vieţuitori din mănăstirea sa. El urmează astfel pilda de smerenie dată de Iisus Hristos apostolilor săi înainte de Cina cea de Taină, prin care se arată că nimeni nu este mai presus decât celălalt. „Doar cei puternici şi împăcaţi cu ei înşişi fac aşa ceva“, spun învăţaţii.
Se fac, după rânduiala ortodoxă, toate slujbele de denie, iar în noaptea de Paşti (31 aprilie/1 maie), după Sfânta Liturghie are loc masa de obşte unde sunt invitaţi toţi cei care participă la slujba de înviere. Credincioşii care petrec sărbătorile la Dervent pot să ciocnească un pahar de vin şi să mănânce un ou roşu.
Apusuri de vis şi icoana făcătoare de minuni
Pelerinii care vin aici nu se pot doar reculege, ci îşi pot încarca bateriile cu energie. Priveliştea minunată a lacului Bugeac, apusurile de soare senzaţionale şi liniştea locului te poată într-o lume de basm.
Pelerinii care vin aici de Paşti vor avea ocazia să ajungă la Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni. Ea a fost donată în anul 1940, dar istoria lucrării se pierde la începutul secolului al 19-lea Icoana a aparţinut iniţial unei familii româneşti din Cadrilater. Legenda spune că
"O dată cu cedarea acestei regiuni Bulgariei - la 7 septembrie 1940 - membrii acestei familii vor emigra spre ţinuturi care continuau să aparţină României. În graba plecării, ei au împachetat numai strictul necesar, intenţionând să nu ia şi icoana, dar au auzit un glas care venea dinspre aceasta şi care a repetat de trei ori: "Dar pe mine nu mă luaţi ?". Uimiţi de această minune, n-au îndrăznit să mai lase icoana, ci au luat-o cu ei. Venind dinspre Silistra, drumul lor trecea pe lângă Mănăstirea Dervent, unde au hotărât să înnopteze şi, participând la slujbă şi văzând mulţimea de bolnavi care-şi căutau aici vindecarea, au donat acestui sfânt locaş icoana făcătoare de minuni."
Icoana Maicii Domnului este păstrată înălţată pe un iconostas, aşa că pelerinii pot trece pe sub ea. Sfintele Cruci de la Dervent sunt un alt obiectiv pe care credincioşii vor să-l atingă. Tradiţia spune că la Dervent au crescut patru cruci din pământ. Doar două dintre ele mai există în prezent: cea mare care are puteri tămăduitoare - adăpostită în paraclisul bisericii şi cea mică în afara bisericii.
Strop de linişte şi binecuvântare
La numai 200 metri de mănăstire, credincioşii vor descoperi Izvorul Tămăduirii. Scrisul de deasupra construcţiei îţi oferă primele informaţii: "Cu vrerea Tatălui, cu bunăvoinţa Fiului şi cu împreună lucrarea Duhului Sfânt, în timpul păstoririi Î.P.S. Arhiepiscop Teodosie al Tomisului, stareţ al mănăstirii Dervent fiind P.C. Protosinghel Andrei Tudor, s-a ridicat acest paraclis în cinstea Sfântului Apostol Andrei, care printr-o minune a făcut să izvorască acest izvor" .
Călugării povestesc că "o dată cu închiderea mănăstirii în anul 1959, a secat şi izvorul, şi nu-şi revărsa apa tămăduitoare decât de ziua Izvorului Tămăduirii, iar după redeschiderea acesteia în 1990, firicelul de apă, care timp de aproape două mii de ani a sfinţit aceste locuri, a renăscut, la început cu intermitenţe, pentru ca în ultimii ani, în pofida verilor caniculare şi secetoase, să curgă fără oprire, oferind creştinilor care poposesc aici tămăduire trupească şi sufletească, precum şi un strop de linişte şi binecuvântare în lumea atât de zbuciumată şi dezorientată a veacului nostru."
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
