Primarii vizionari ai României. Nicu Constantinescu a schimbat faţa oraşului Buzău, prin construcţia Palatului Comunal

Nicu Constantinescu (1840 - 1905)

Numele primarului Nicu Constantinescu este unul de referinţă pentru istoria Buzăului, pe durata mandatelor sale conturându-se cele mai îndrăzneţe proiecte edilitare. El a comandat construcţia Palatului Comunal din centrul oraşului, clădirea simbol a Buzăului, a lărgit bulevarde şi a introdus iluminatul public electric.

În cele cinci mandate pe care i le-au încredinţat buzoienii, respectiv 1883-1886, 1889-1890, 1890-1892, 1895-1899 şi 1901-1905, Nicu Constantinescu a demonstrat ce poate face un edil vizionar, dintr-un târg aflat în umbra capitalei şi la întretărierea de rute comerciale. În acei ani, Buzăul număra în jur de 4.000 de locuitori, cât o comună mijlocie din zilele noastre, şi puţin peste 500 de locuinţe.

Sub conducerea lui Nicu Constantinescu, Buzăul a început să îşi contureze aspectul de urbe, în primul rând prin ridicarea clădirii Palatului Comunal, construcţie începută în 1899 şi finalizată în 1903. 

În aceeaşi perioadă s-au pus bazele transformării pădurii Crâng în parc şi s-a realizat bulevardul Nicolae Bălcescu, precum şi alte elemente de modernitate ale oraşului. Atunci, primăria s-a preocupat de alimentarea cu apă şi de iluminat, în 1899 fiind instalat primul bec electric, în faţa Grădinii Publice.

De asemenea, Nicu Constantinescu a cerut pavarea cu dale a centrul oraşului şi a trotuarelor de pe străzile principale, a construit localul Gimnaziului (1889-1890, în prezent Colegiul Naţional B.P.Hasdeu), prin demolarea clădirii ”Arestului preventiv”, fiind puse astfel în valoare construcţiile din zonă, precum  Biserica Banu şi Casa Vergu Mănăilă.

Pe vremea primarului Constantinescu s-au deschis, pe etape, artera de circulaţie Centrul Oraşului – Crâng, care s-a numit Bulevardul Parcului, iar din 1896, Bulevardul I.C. Brătianu, actualul Bulevard Nicolae Bălcescu, cea mai îndrăgită arteră a buzoienilor.

Avea cinci benzi, banda principală, în centru, pe care circulau caleşti, trăsuri, docare, căruţe; două benzi în stânga şi în dreapta celei principale, care erau pentru pietoni, iar pe celelalte două exterioare se circula călare, pe cal. 

După 1887, au fost pavate sau reparate străzile Democraţiei, Independenţei, s-au executat multe exproprieri necesare lărgirii căilor de circulaţie pentru trăsuri. De asemenea, au fost făcute peste 60 de exproprieri, după 1890, pentru extinderea perimetrului staţiei CFR şi nivelarea pieţei Oborului.

În 1890, s-a construit Hala de Carne şi Peşte, actualul Bazar, după proiectul arhitectului Doru Boianovici iar un an mai târziu s-au deschis Bulevardul Gării şi Bulevardul Dumbravei, devenit Democraţiei, şi s-a pavat cu dale centrul oraşului. Circulaţia în oraş şi împrejurimi se făcea cu 60 de birje de piaţă şi 153 particulare, dintre care 47 de lux. 

Palatul Comunal, simbolul modernizării Buzăului

Buzoian prin adopţie, avocatul Nicu Constantinescu, născut în anul 1840, la Craiova (decedat la 21 aprilie 1905, la Buzău), este considerat de istorici drept ctitorul Buzăului modern. Pentru că primăria nu avea un sediu propriu, Constantinescu a comandat în calitate de primar al Buzăului construirea în centrul oraşului a Palatului Comunal, care este şi astăzi clădirea-simbol a Buzăului. 

Palatul Comunal a fost ridicat pe un teren expropriat, în locul grădinii publice, din cărămidă arsă, pe un soclu de piatră. La ridicarea zidurilor groase, s-a folosit piatră de Ciuta şi din carierele din Dobrogea şi Câmpulung. S-a pornit la ridicartea edificiului, respectându-se un proiect al arhitectului Alexandru Săvulescu, unul dintre întemeietorii Şcolii de Arhitectură din Bucureşti. 

Coloanele sunt din piatră de Cararra, iar inscripţia ”Palatul Comunal” de pe frontispiciu a fost bătută în marmură de Cararra, de către sculptorul Themistocle Vidali, din Ploieşti. Impozanta construcţie a fost inaugurată în tomna anului 1903 iar recepţia s-a făcut la 16 decembrie 1903, în prezenţa unor personalităţi ale vremii, precum Regele Carol I, prinţul Ferdinand, Armand Călinescu, Tache Ionescu, Nicolae Iorga , Alexandru Marghiloman şi alţii.

Dintre toate încăperile, sala de recepţii a reprezentat, până la distrugerea ei în timpul incendiului din noaptea de 27 spre 28 august 1944, o bijuterie cu ornamente în stil veneţian. În mijloc se afla o masă din stejar masiv, cu picioare ce se terminau cu capete de lei. Camera mai conţinea scaune capitonate, covoare şi o colecţie de tablouri ale unor pictori renumiţi. 

Aici s-a desfăşurat ceremonia de inaugurare din toamna anului 1903 şi apoi, anual, şedinţele de învestire, după alegeri, a administraţiei comunale, şedinţele solemne dedicate marilor momente ale istoriei naţionale. 

Mandatele primarului Constantinescu, etape de referinţă ale istoriei locale

Într-una dintre lucrările sale, istoricul Valeriu Nicolescu spune despre Nicu Constantinescu că este ”cel care a trasat bulevarde largi, a aliniat şi sistematizat străzi, a construit localuri pentru toate cele opt şcoli primare din vremea sa (patru de băieţi şi patru de fete), în locul Arestului Preventiv (puşcăria oraşului) a ridicat impozanta clădire a Colegiului  Naţional „B.P.Hasdeu” de astăzi, Hala de Pescărie şi Măcelărie (Bazarul Obor), a salvat Crângul de la tăiere şi, cu ajutorul arhitectului peisagist Rebhun, a realizat reţeaua de alei pietonale din acest parc natural şi, mai ales, emblema cu care noi, buzoienii, ne mândrim, impozantul edificiu al Palatului Comunal”.

Avocatul Nicu Constantinescu, după numele de dinainte de adopţie Nicu Chintescu, s-a născut la Craiova, unde şi-a făcut studiile primare şi liceale, după care a urmat, la Bucureşti, Facultatea de Drept. A fost numit locţiitor de prefect la Brăila, membru al consiliului judeţean, a funcţionat o perioadă ca avocat al statului, subprefect în judeţul Dolj, iar, din 1867, a fost director al Prefecturii judeţului Buzău. 

S-a căsătorit cu Maria, fiica unui comerciant buzoian, Nicola Aur, naşi fiind domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi doamna Elena. Cuza era bun prieten cu Nicola Aur, francmason, originar din Piemont, refugiat în Muntenia după 1848.  După ce şi-a luat licenţa, Nicu Constantinescu a funcţionat ca avocat, perioada 1868 - 1883 fiind ani de afirmare atât ca membru al baroului buzoian, dar şi în viaţa politică, ca fruntaş liberal. 

Din 1876, a fost membru în consiliul comunal, de mai multe ori deputat în Parlament iar, din 1883, primar al oraşului, până în 1905.