Cum au fost denumite străzile şi de ce unele au nume pe care multă lume nu le cunoaşte

Sursa magazinulcolectionarilor.ro

Începutul secolului XX este momentul din care localităţile, urbane sau rurale, deţin nomeclatoare ale străzilor, foarte utile autorităţilor pentru corespondenţe sau rezolvarea unor probleme ale locuitorilor. În timp, denumirea majorităţii străzilor s-a schimbat de mai multe ori, fiecare regim politic încercând să-şi pună amprenta asupra oraşului şi prin modificarea acestor nomenclatoare.

La Buzău, ca în mai toate oraşele României, străzile purtau în vechime fie numele unor lăcaşe de cult aflate pe acel traseu, fie al primului locuitor care şi-a construit aici casa, ori al celui mai influent locatar. În epoca modernă, autorităţile au început să atribuie denumiri străzilor, prin acte decise în forurile de conducere ale urbei.

Până în urmă cu 140 de ani, uliţele Buzăului se numeau Episcopiei, Banului, Murgoci, Canella, Chirculescu, Trestianu, Voinea, Hrisoscoleu, Petrescu, Nae Aur (socrul viitorului primar Nicu Constantinescu), dar şi Uliţa Nouă. 

Potrivit istoricului Valeriu Nicolescu, la 1 martie 1879, în şedinţa Consiliului Comunal, s-a hotărât atribuirea oficială a denumirilor străzilor de la acea dată. Cea mai veche denumire purtată de o arteră de circulaţie a fost Uliţa Târgului, amintită cu această denumire în 1831, al cărei nume a fost schimbat din 1935 în strada Cuza Vodă.

”În anul 1832, Buzăul avea 6 mahalale (o vreme s-au numit culori: de roşu, de verde, de albastru, de galben şi de negru): Episcopiei, Grecilor, Sf. Îngeri, Broşteni, Banu şi Sf. Nicolae, fiecare desemnânduşi, prin alegeri, deputaţii în Sfatul Târgului. De asemenea, în anul 1854, s-a decis montarea de tăbliţe (numerotare) la toate casele, iar în 1859, arhitectul comunei a delimitat terenurile ce ur¬mau să fie atribuite ca locuri de casă, fiind luate măsuri pentru aliniere şi executarea caldarâmului (pietruire) pe uliţele cele mai principale”, precizează istoricul Valeriu Nicolescu în cartea ”Buzău 575:file de cronică”.

În Regulamentul pentru construcţia caselor, aprobat în anul 1878, Buzăul figura la acea dată ca având 73 străzi, 4  biserici, 5 hoteluri, 2.000 de case, un stabiliment de baie cu aburi şi duşuri şi 430 lămpi de iluminat cu gaz lampant. 

Străzile de acces către zonele limitrofe oraşului, spune Valeriu Nicolescu, s-au chemat la început: Calea Ploieştilor (Unirii, tronsonul I), Calea Urziceni, Calea Dobrogei (Al. Marghiloman), Calea Focşanilor (Unirii, tronsonul II), Calea Plaiului (strada Transilvaniei, subunităţile administrative din zonele de munte numindu-se plaiuri, în cazul nostru Plaiul Despre Buzău).

Perioada interbelică a adus primul val de modificări în nomenclatorul stradal. Unele dintre denumirile atribuite în 1879 au fost schimbate în 1924 cu numele unor eroi ai Primului Război Mondial. 

Cea mai agresivă intervenţie asupra denumirilor de străzi şi uliţe s-a făcut la instaurarea regimului comunist, noua doctrină importată de la Est fiind aplicată în toate domeniile vieţii economice, sociale şi culturale. După 1948, comuniştii aveau misiunea să şteargă din memoria oamenilor tradiţia istorică a orânduirii capitaliste, ajungând astfel şi la nomenclatorul stradal. 

”Au dispărut numele unor membri ai Casei Regale, de domnitori, generali, ofiţeri participanţi la războaiele mondiale, politicieni, personalităţi locale etc. Astfel că noile autorităţi, în dorinţa lor de a se rupe de trecutul capitalist (efectele doctrinei lui Roller, care ne-a falsificat grosolan istoria), au găsit de cuviinţă ca unele din străzile oraşului să poarte nume de eroi ai clasei muncitoare”, spune istoricul Valeriu Nicolescu, autorul volumului ”Buzău 575:file de cronică”. 

Potrivit acestuia, în 1961 s-a făcut o nouă revizuire a nomenclaturii străzilor, renunţându-se la denumirile de: I.V. Stalin (Iosif Vissarionovici, revoluţionar bolşevic, secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, iar din anul 1946 şi prim-ministru, a instituit un regim de represiune cruntă, fiind ucişi aproximativ 20 de milioane de oameni, alte sute de mii au fost trimişi în Gulag, a ordonat uciderea ofiţerilor polonezi prizonieri de război, la Katyn, dar şi alte masacre). 

Au mai fost şterse numele: Maiakovski (Vladimir Vladimirovici, poet şi dramaturg rus), Lomonosov (Mihail Vasilievici, savant, poet şi filolog rus), dar şi I.C.Frimu (fruntaş al Partidului Social-Democrat, participant la greva tipografilor din decembrie 1918), Ştefan Gheorghiu (militant socialist), Vasile Roaită (mort în timpul grevei muncitorilor de la Atelierele „Griviţa” din 1933, primit în UTC post-mortem, s-a dovedit ulterior că era agent al Siguranţei), Gheorghe Vasilescu-Vasia (publicist şi militant comunist), Nicolae Banghereanu (militant socialist, fruntaş al PSDMR), Bernath Andrei (fost secretar al C.C. al UTC), Justin Georgescu (activist comunist şi antifascist), Gheorghe Dimitrov (comunist bulgar), Pavel Tcacenco (comsomolist sovietic) ş.a.

Numele unor străzi, o necunoscută pentru majoritatea cetăţenilor

Istoricul buzoian Valeriu Nicolescu susţine că modificările de după 1968 şi apoi intervenţiile de după Revoluţia din 1989 au trecut cu vederea numele unor străzi care, pentru mulţi buzoieni, sunt o necunoscută, dacă nu accesează internetul.

Este şi cazul unei străzi din zona Pieţei, care se numea pe vremuri Curcani, Anton Filoti apoi C. Stoicescu. Acum se numeşte Pompiliu Ştefu, nume foarte vehiculat printre buzoieni, însă necunoscut. Acesta a fost tipograf comunist, cu vederi antifasciste, ucis în 1942 din ordinul autorităţilor din acea vreme.  

O altă stradă din categoria celor cu nume necunoscute este Gogu Vicatus (corect, Vicatos), aflată între străzile Bazalt, la intersecţia cu bulevardul Stadionului şi strada Simila. Valeriu Nicolescu ne spune că este vorba de un militant socialist, şeful Tineretului Socialist din Buzău, născut în anul 1895 şi decedat la 18 noiembrie 1925. 

Din spusele fostului jurnalist şi proprietar al publicaţiei „Vocea Buzăului” (1925-1947), George Podgoreanu, se pare că a avut un frate mai mare, comisar de Poliţie, pe care Gogu nu a vrut să-l vadă înainte de a intra în comă, astfel că atunci când l-a vizitat s-a întors cu faţa către perete. A fost bun prieten şi colaborator fidel al lui Nicolae Boiangiu, secretarul Secţiunii Buzău a Partidului Socialist şi al Comisiei Locale a Sindicatelor.

O altă stradă cu nume al cărui istoric este necunoscut de buzoieni este Locotenent Godeanu Constantin. Strada primise la 1 martie 1879 numele Sfinţii Arhangheli, după numele bisericii de lângă Piaţa Centrală „Avocat Stan Săraru”. Nicolescu ne lămureşte că Locotenent Godeanu Constantin  a fost un erou utecist originar din Pietroasele, voluntar pe Frontul de Vest, căzut în 1945 în luptele din Munţii Tatra.

În cartierul Nicolae Titulescu, fost Regele Ferdinand I, apoi 23 August, găsim strada Apolon Valeriu, deschisă la 16 aprilie 1924  cu numele de Cpt. Valeriu Vernescu, erou al Primului Război Mondial, între străzile Martirilor (fost bd-ul Gh. V. Stănescu) şi Ienăchiţă Văcărescu (fostă Lt. Alexandru Fotescu). În 1948 s-a păstrat denumirea de Apolon V. (de  la Vernescu) Valeriu.

În alt cartier, „Mihai Viteazul”, înfiinţat tot în 1924, este strada Panait Moşoiu (corect, Muşoiu,1864-1944, anarhist şi ideolog socialist, propagator al ideilor marxiste în România, primul traducător al Manifestului Partidului Comunist, de K. Marx şi Fr. Engels), fostă strada General Traian Moşoiu, erou al Primului Război Mondial, astfel că cei care au stabilit noile denumiri în 1948, au renunţat doar la grad şi prenume.