Pălăria de doi metri, vedeta de la muzeul minunilor din paie din satul harghitean Crişeni. Povestea unui meşteşug cu dichis
0
În satul Crişeni, din judeţul Harghita, se găseşte un muzeu unic în România dedicat pălăriilor de paie. Vizitatorii pot admira aici sute de pălării de paie confecţionate manual, dar pot proba şi cea mai mare pălărie din lume, care a înscris micuţul sat în Cartea Recordurilor.
Într-o casă mică ţărănească în trei camere, cu pridvor şi cu grădină, din satul harghitean Crişeni, a fost amenajat acum 15 ani singurul muzeu al pălăriilor de paie din România. Crişeni este situat pe valea pârâului Cuşmed, la şase kilometri de localitatea Atid, fiind satul de hotar al judeţului Harghita cu judeţul Mureş. Timp de mai multe secole, îndeletnicirea locuitorilor de aici a fost agricultura şi furnizarea lemnelor de foc pentru satele învecinate. De 150 de ani, a apărut obiceiul împletirii pălăriilor de paie, iar la început, doar 100 de femei cunoşteau tehnica. Acum, toţi locuitorii din sat ştiu să împletească pălării de paie.
Muzeul a luat fiinţă la iniţiativa unui fiu al satului, Szocs Lajos, a cărui familie se ocupă de trei generaţii de confecţionarea pălăriilor de paie. Acum, pragul muzeului este trecut de câteva mii de vizitatori pe an, dar ar putea fi mult mai mulţi dacă promovarea ar fi pe măsură.
Mulţi turişti ajung în zonă şi observă indicatoarele care îi pot ghida spre Muzeul Pălăriilor de Paie, alţii aud de la prieteni. Străinii însă fac excursii organizate, iar toţi cei care ajung la salina de la Praid sunt aduşi să vadă şi minunatul muzeu de la Crişeni.
Comorile din trei camere
În cele trei încăperi ale muzeului sunt adăpostite sute de pălării şi alte obiecte din paie. În prima cameră sunt expuse pălării din toate zonele ţării, unele dintre ele având poveşti fascinante. În încăperea din mijloc pot fi admirate decoraţiuni din paie sau chiar obiecte de bucătărie, cum ar fi suporturi de şerveţele de hârtie, preşuri din paie frumos decorate, vaze sau chiar aranjamente de masă confecţionate din paie. Toate sunt lucrate manual şi sunt adevărate opere de artă.
În ultima cămăruţă se găsesc maşinile de cusut cu ajutorul cărora se confecţionează pălăriile. Szocs Lajos, ghidul muzeului, face şi demonstraţii şi le arată turiştilor pas cu pas cum se face o pălărie, de la secerişul şi alesul paielor până la împletitură şi la cusut. „Pentru fiecare tip de pălărie există un fel de calapod. La început, era din lemn, iar acum sunt din aluminiu. Pălăria se pune pe această formă şi se introduce într-o presă cu aer cu ajutorul căreia se ajunge la forma finală, care se coase cu ajutorul maşinilor speciale“, explică Szocs Lajos.
Pălăria de Cartea Recordurilor
Tot în cea de-a treia încăpere, se găseşte şi marea atracţie a muzeului: pălăria de paie uriaşă care a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cea mai mare din lume. Are un diametru de nu mai puţin de doi meri şi cântăreşte 2,65 de kilograme. Pentru ea s-au folosit 22.555 de fire de paie, jumătate de kilometru de împletitură de paie şi 1,5 kilometri de aţă. Femeile din sat au muncit la ea timp de două luni. A fost confecţionată în anul 2004, când a şi intrat în Cartea Recordurilor. Turiştii se pot fotografia cu ea, dar este nevoie de două persoane pentru ca pălăria să fie aşezată pe cap. Nu din cauza greutăţii ei, ci a diametrului.
Curtea casei este şi ea un muzeu
În curtea muzeului sunt aşezate peste 300 de pietre care nu au fost sculptate de mâna omului, ci de natură. Unele dintre acestea seamănă izbitor cu animale domestice cum ar fi raţa sau porumbelul, iar altele au chiar forme de şepci sau de pălării. Tot în curte, se găsesc indicatoare către toate colţurile lumii. Sunt deja peste 1.000 şi pe toate este trecută distanţa dintre oraşul de pe indicator şi satul Crişeni.
Szocs Lajos dezvăluie misterul acestora: „Aceste tăbliţe sunt comandate de turiştii care au venit în vizită la noi. Am început cu patru-cinci, iar acum am ajuns la peste 1.000. Sunt din toată lumea, de pe toate continentele. Sunt multe şi din România. Suntem mândri că am avut turişti din toată lumea“. Cel mai de departe a venit un grup de chinezi, tocmai din Shanghai, localitate aflată la 20.000 de kilometri distanţă de Crişeni.
Nu există taxă de intrare
Muzeul Pălăriilor de Paie din Crişeni poate fi vizitat zilnic, iar dacă este închis, turiştii pot întreba la barul din sat, iar ghidul Szocs Lajos va veni bucuros să-i introducă în lumea pălăriilor. Nu există o taxă de intrare, fiecare vizitator lasă cât doreşte, în funcţie de cum i-a plăcut turul şi cât de impresionat a fost. La muzeu există şi un magazin, unde se vând suvenire din paie: de la pălării la decoraţiuni, sacoşe din paie numai bune pentru plajă sau pentru cumpărături, până la poşete elegante făcute, bineînţeles, tot din paie. Preţul unei pălării porneşte de la 15 lei, o decoraţiune costă de la 2-5 lei până la 10 lei, iar sacoşele pot ajunge la 40 de lei. Pentru cei mai religioşi, în curtea muzeului se găseşte şi o pălărie cu mesaje de la Dumnezeu. În schimbul unei donaţii de 1 leu, turiştii pot alege un bileţel cu un mesaj din Biblie, o variantă autohtonă a plăcintelor cu răvaşe asiatice.
Povestea pălăriilor de paie în Ardeal
Acum 100 de ani, pălăria de paie era obligatorie în Transilvania. În funcţie de tipul şi de dimensiunea acesteia, puteai spune ce statut are omul în sat, cât de bogat era sau din ce zonă provenea.
De exemplu, preoţii aveau pălării speciale, care îi deosebeau de restul sătenilor. Se purtau pălării speciale la nunţi – cu o bandă roşie – sau la înmormântări – cu o bandă neagră. De asemenea, exista tradiţia ca tinerele domnişoare să le facă viitorilor soţi cadou o pălărie, pe care aceştia s-o poarte la nuntă. Aceasta era obligatoriu făcută de mână din 50-60 de metri de împletitură din paie. În funcţie de înălţimea pălăriilor, se ştia şi cât pământ are o familie.
Cu cât era mai înaltă şi avea mai multe rânduri împletite de paie, cu atât familia avea mai multe parcele de pământ. În funcţie de forma pălăriei, se putea spune şi de unde provenea o persoană. De pildă, săsoaicele din zona Braşovului preferau pălăriile cu boruri largi, tip ciupercă. În nordul Ardealului se purtau pălăriile înalte, gen turn. În vârful lor, care era adâncit, ţăranii puneau sare ca să aibă pentru merindele de la câmp. În zona Oaşului se purtau deja celebrele clopuri. O caracteristică unică a acestui tip de pălărie este că nu cade de pe cap nici atunci când se dansează cu foc. O pălărie unică este cea din satul Sic de lângă Dej, singurul din România unde toţi bărbaţii poartă pălării de paie la Biserică sau la diverse sărbători.
Cum se ajunge la Crişeni
Există două rute pentru a ajunge la Crişeni. Cea mai simplă este dinspre Cristuru Secuiesc (judeţul Harghita), prin Atid. Drumul este bun, este asfaltat şi nu veţi avea decât o porţiune de 1,5 kilometri de drum de ţară. Se parcurge cam în 30 de minute. Un alt drum este dinspre Sângeorgiu de Pădure (judeţul Mureş) şi trece pe lângă spectaculosul lac de la Bezid. Drumul are 16 kilometri, dar este unul de pământ pe care nu veţi putea merge cu o viteză mai mare de 30 de kilometri pe oră. Durează mai bine de o jumătate de oră, dar dacă vreţi să admiraţi peisajul, merită cu siguranţă. Veţi vedea păduri superbe şi lacul de la Bezid în toată splendoarea lui. Dacă aveţi răbdare şi sunteţi iubitori de natură, acest drum este cel mai indicat.
Legenda Lacului Bezid
Lacul Bezid, pe care îl puteţi admira în drum spre Crişeni, dacă alegeţi ruta prin Sângeorgiu de Pădure, a fost înainte de Revoluţie un sat cu 180 de case. A fost însă înghiţit de ape în 1988. Varianta oficială este aceea că satul a fost scufundat în apă deoarece comuniştii au decis să realizeze un baraj de pământ pentru ca pârâurile Cuşmed şi Niraj, care se umflau la fiecare ploaie, să nu ameninţe toate satele din zonă. Alţii spun că satul a fost inundat intenţio-nat pentru a împrăştia comunitatea religioasă din zonă.
Astăzi, Bezid este singurul lac de acumulare din judeţul Mureş, iar legenda sa atrage anual mii de turişti străini. Vârful bisericii se mai vede şi astăzi din apă, iar pe timp de secetă se pot observa şi zidurile câtorva case. Pe singurul zid ce a rămas în picioare este o placă memorială pe care scrie: „Acum satul Bezidu Nou se află pe fundul lacului. Foştii locuitori ai celor 180 de case răspândiţi prin lume îl plâng şi azi. Slujitorii servili ai fostei dictaturi l-au demolat şi l-au inundat“. Lacul Bezid este renumit şi pentru varietatea mare de peşti care se poate pescui aici: crap, caras, somn, biban, şalău, roşioară, scobar şi plătică.
Se încarcă comentariile...
