Care sunt atuurile fotografiei pe film în era digitală: „Numărul limitat de poziţii te obligă să gândeşti bine un cadru“
0
Sub asaltul camerelor digitale, din ce în ce mai ieftine şi mai performante, fotografia clasică, pe film, devine încetul cu încetul istorie. Adolescenţii care acum prind gustul artei fotografice aud doar din poveşti că, în urmă cu ceva ani, pozele se făceau cu aparate mecanice care nu aveau legătură cu megapixelii şi cardurile de memorie. Mai există pasionaţi care se încăpăţânează să folosească tehnica clasică.
Acestor pasionaţi le place să lucreze cu aparate mecanice, ştiind că pozele depind efectiv de felul cum reuşesc să seteze diafragma obiectivului şi timpul de expunere. “Îmi place felul cum sună angrenajul acela de rotiţe dinţate şi arcuri finuţe, atunci când armezi aparatul şi când apeşi pe declanşator. Se zice că fotografia pe film are ceva pe care digitalul nu-l poate oferi, că are suflet, dar asta, desigur, este o chestiune subiectivă, ce ţine strict de simţul estetic al celui care priveşte imaginea finită”, scrie un pasionat de fotografie pe blogul personal.
Brăileanul Alexandru Paraschiv, 36 de ani, face parte din categoria fotografilor care încă preferă să lucreze cu filmul clasic. Acesta spune că fotografia pe film are multe atuuri ce merită respectate.
“În ultimii ani, odată cu apariţia aplicaţiilor de tip instagram care folosesc filtre «vintage», a reapărut interesul pentru fotografia pe film, iar dezvoltarea lomografiei (mişcare fotografică axată pe folosirea unor aparate foto vechi, a căror rezultate de multe ori imprevizibile dau pozelor un caracter aparte n.n.) nu face decât să demonstreze acest lucru”, spune Alexandru.
Brăileanul Alexandru Paraschiv, unul dintre pasionaţii lomografiei FOTO Alexandru Paraschiv
Ce îl atrage în mod deosebit spre fotografia pe film? “Originalitatea atmosferei, naturaleţea paletei coloristice, vignetarea, granulaţia – sunt doar câteva dintre atuurile fotografiei clasice. În plus, comparativ cu aparatele digitale care oferă spaţiu de stocare pentru mii de fotografii, numărul limitat al poziţiilor unui film, 12/24/36, te obligă să gândeşti bine cadrul şi să alegi dacă merită fotografiat sau nu”, consideră Alexandru Paraschiv.
Ca orice fotograf pe film care se respectă, acesta şi-a făcut o mică colecţie de aparate vechi, care în prezent se găsesc la preţuri convenabile în târgurile de vechituri. Are, printre altele, un Praktica L nemţesc, un Cannonet japonez, dar şi un Smena 8M rusesc. Ne-a mărturisit că preferatul său rămâne un Lomo LCA, marca sovietică de la care a pornit lomografia ca mişcare fotografică.
Alexandru Paraschiv a participat la câteva expoziţii cu fotografii făcute pe film şi a publicat şi pictoriale foto în reviste de specialitate. El a mers cu pasiunea pentru fotografie clasică până acolo încât a învăţat să îşi developeze singur filmele în cafenol, un revelator pe care şi-l prepară singur din ness, combinat cu vitamina C şi sodă de rufe.
Cei care nu au suficiente cunoştinţe de chimie pentru a-şi prepara singuri substanţele necesare developării filmelor, mai au încă posibilitatea să developeze la laboratoare automate. Aceste maşinării, care în anii '90 erau cu zecile în fiecare oraş mai mare, acum au rămas doar câteva în toată ţara. La Brăila,de exemplu, mai există un singur centru foto care încă mai are în funcţiune o astfel de maşină de developat. O developare costă trei lei. Filmele foto pot fi apoi scanate, iar dacă au fost făcute cu un aparat bun, de un fotograf care se pricepe să seteze timpul de expunere şi diafragma, satisfacţia pe care o oferă imaginile obţinute este nepreţuită.
Citiţi şi
- Stil de viaţă O româncă surprinde iubirea urbană, tandră şi reală, fotografiind cupluri de îndrăgostiţi în intimitate: „Nu am nevoie să se joace de-a dragostea” FOTO
Se încarcă comentariile...
