Brăila:Marian Prundea - Inginerul disponibilizat care a făcut din pictură o meserie de suflet
0
Rămas pe drumuri după restructurările din 2000, a plecat în Grecia, cu nişte pânze pictate, în geamantan. Le-a expus într-o piaţă din Atena şi într-o singură zi, le-a vândut pe toate
Profil:născut: 19 ianuarie 1957, la Brăila
Studii: Facultatea de Metalurgie din Galaţi
Profesie: inginer
Familie: căsătorit, un copil
Primul tablou, o pictură în ulei, l-a făcut la vârsta de 12 ani. Îl are şi acum. În timp, a citit tot ce se putea citi despre pictură, despre tehnici despre culoare, dar nu a fost, se pare, suficient. Aşa că, între anii 1985-1988, a urmat cursurile Şcolii Populare de Artă, unde i-a fost profesor chiar reputatul pictor Vespasian Lungu.
S-a ocupat vreme îndelungată şi de arta fotografică. A reuşit câteva instantanee pentru care a fost premiat la concursurile pentru fotografii amatori. Pasiunea pentru pictură l-a făcut ca, mai târziu, să reia temele fotografiate, aşternându-le în culori pe pânză.
„Am tot copiat fotografiile până am umplut casa cu tablouri. Am început să vând din ele şi aşa mi-am dat seama că lucrările mele sunt pe gustul multor oameni. Cum odată cu desfiinţarea Laminorului am fost disponibilizat, timpul liber rămas mi-a permis să mă ocup mult mai atent de pictură. Aşa, pentru a-mi întreţine famila, am început să fac tablouri în serie. Veniturile însă erau destul de mici. Atras de mirajul lumii libere, am plecat într-o excursie în Grecia şi am luat cu mine 30 de pânze. Pe toate le-am vândut într-o piaţă din Atena, într-o singură zi. Aşa mi-a încolţit ideea de a transforma pasiunea în afacere.”, ne-a mărturisit Marian Prundea.
În străinătate a câştigat din portrete
A lucrat timp de cinci ani în Italia, în Riva del Garda, unde, în timpul liber, făcea portrete turiţilor aflaţi pe malul lacului. A descoperit, astfel, că portretele sunt la mare căutare.
Visul său era însă acela de a face tablouri pentru brăileni. Aşa că după ce a revenit pe meleagurile natale, cu banii strânşi din portretele vândute, a deschis un atelier de pictură, vis-a-vis de Piaţa Halelor.
„Am dorit ca acest loc să arate ca o mică galerie de artă. Şi cred că am reuşit. Din păcate, însă, mulţi concetăţeni intră, apreciază lucrările şi cam atât. Din când în când se arată şi câte un cumpărător. Nu este ca în Vest, unde oamenii sunt mult mai repede dispuşi să bage mâna în buzunar pentru a achiziţiona ceva făcut manual, un unicat. Cu vânzările din atelier asigur doar chiria şi utilităţile. Piaţa noastră este încă destul de slabă, iar acum, în vreme de criză, oamenii nu mai fac investiţii în tablouri. Sunt însă bucuros pentru că din când în când păşesc pragul atelierului şi oameni veniţi de la Galaţi sau Focşani pentru a-mi comanda câte o lucrare”, ne-a spus pictorul.
Ce-i place
Iubeşte excursiile. Iar acum, după ce a văzut cam toată Europa, pentru propria plăcere vizitează doar locuri din România. Spune că avem locuri pe care alţii nici nu le visează, dar încă nu ştim să profităm de pe urma lor.
Ce nu-i place
Faptul că suntem mult prea stresaţi. Crede că lipsa de preocupare a celor cere ne conduc şi care nu-şi văd decât de propriile interese ne-a adus în starea aceasta. Detestă televizorul pentru că în emisiuni toată lumea vorbeşte doar despre politică, iar comentatorii habar nu au de nimic, dar îşi dau cu presupusul şi induc telespectatorilor o stare de disconfort.
Întrebări şi răspunsuri
Cum s-a împăcat familia cu transformarea inginerului în pictor?
M.P. „Dacă nu era familia care să mă sprijine nu aş fi reuşit să fac nimic. Familia a respectat decizia mea atunci când am hotărât să mă ocup de pictură în exclusivitate şi mi-a sprijinit efortul. Fără ajutorul familiei nu aş fi făcut micul atelier în care-mi desfăşor acum activitatea.”
Ce le reproşaţi concetăţenilor?
M.P. „Lipsa de culoare. Mă doare sufletul când văd că nu reuşim în sfărşit să ne liniştim şi noi ca naţie. Tot timpul suntem în viteză, pe grabă. De ce? Suntem grăbiţi şi trişti. Până şi clădirile sunt terne, triste. Avem un oraş minunat care, dacă ar fi doar puţin mai vesel colorat, ar arăta de departe mult mai frumos decât multe alte oraşe din vest. Culoarea înfrumuseţează nu doar imaginea, ci şi sufletul. ”
Se încarcă comentariile...
