Românii care trăiesc fără curent electric şi canalizare, ca-n Evul Mediu: „Noi, în Uniunea Europeană? Aşa, fără curent? Şi cu buda în curte?“
0Balta Roşie este un sat uitat de civilizaţie din judeţul Botoşani. Aflat la mai puţin de 30 de minute de reşedinţa de judeţ, nu a avut niciodată curent electric, apă sau canalizare. Oamenii trăiesc ca în Evul Mediu, luminându-şi casele cu opaiţe, fără televizoare, cu haine spălate la mână şi mâncarea ţinută în puţuri sau beciuri adânci.
Gheorghe Ghiorghiu are aproape 40 de ani şi este din 2004 cetăţean al Uniunii Europene. Locuieşte în satul Balta Roşie, judeţul Botoşani, la aproximativ 15 kilometri de oraşul Flămânzi şi la mai puţin de jumătate de oră de mers cu maşina de Botoşani, municipiul reşedinţă de judeţ. La doar câţiva kilometri de cătunul său trece drumul naţional ce leagă Botoşaniul de Iaşi şi mai apoi de capitala României. Gheorghe Ghiorghiu este cioban şi iubeşte cu nesaţ răsăritul soarelui. Nu pentru poezia momentului, ci pentru că astrul zilei, îi aduce lumină în casă. Este, de altfel, singura sursă de lumină pe care a avut-o vreodată.
Costică Gheorghiu, vecinul şi ruda sa, îi împărtăşeşte bucuria, pentru că se află în aceeaşi situaţie. La fel şi moş Petrică Pricop. De altfel, bătrânul de 83 de ani nu a văzut niciodată vreun bec arzând sau măcar o ştire la televizor în propria casă. Nimeni din sat nu s-a bucurat de aceste privilegii ale lumii moderne. La Balta Roşie, în secolul XXI se trăieşte ca în Evul Mediu. Oamenii mânâncă direct roadele muncii lor, spală cu mâna, în apă încălzită pe plită, calcă cu fier de călcat alimentat cu cărbuni iar la apusul soarelui, fie aprind un opaiţ, moştenire de la strămoşi, fie pur şi simplu pun capul pe pernă. Balta Roşie este un cătun cu 30 de suflete şi 15 case.
În aşteptarea curentului electric
Nea Petrea Pricop are 83 de ani. Se trezeşte dimineaţa, odată cu scăldatul zorilor. Este un om harnic şi credincios, aprinde opaiţul cu sfeştila bine înmuiată în motorină şi spune o rugăciune. Opaiţul îl are de la părinţii săi, o moştenire esenţială la Balta Roşie. Nea Pricop aude ştiri la radio sau vede imagini la televizor, la doar la 5 kilometri depărtare, la crâşma din satul Prisăcani, acolo unde se opreşte reţeaua de curent electric. În rest, a trăit în beznă, adormind odată cu apusul şi trezindu-se la răsărit. Singura lumină artificială vine de la opaiţ, sau de la felinarul atârnat la grajdul cu vite.
FOTO DREAPTA Lampa folosită la Balta Roşie pentru a fi luminate casele FOTO Cosmin Zamfirache
Îşi aduce aminte că nu a avut niciodată prize sau becuri în izba în care locuieşte de câteva decenii. „Satul ăsta are vreo 200 şi ceva de ani, şi-a tot schimbat numele, dar a rămas acelaşi. Eu zic că se trăieşte modern acuma. Poate ei. La noi nu a fost nimic modern, tot aşa ca pe vremea bunicilor am rămas şi noi. Nu a fost niciodată electricitate aici. Ne-au ocolit şi comuniştii, şi ăştia de au venit după. Şi comuniştii ne-au promis, şi ăştia. Nu s-a ţinut nimeni de cuvânt să aducă lumină. Dar parcă de la comunişti trăgeam mai mari speranţe“, spune nea Pricop.
Iese alături de alţi vecini sau de rudele de la casele apropiate şi merg pe câmp să-l muncească. Vor trebălui până la lăsarea serii, când vin să aprindă lămpile sau felinarele, dacă nu cad laţi de oboseală. Bătrânul se uită cu drag la nepotul de un an şi jumătate, pe care l-a luat cu trăsura. „Nu mai apuc să văd eu bec aprins în casă. Dar măcar ăştia mici, dacă or mai rămâne în colţul ăsta uitat, să aibă şi ei. Dumnezu are grijă de noi, dar ăştia pe care tot îi votăm n-au“, adaugă, resemnat, moş Pricop.
Moş Petrea crede că nu va mai apuca să aibă becuri sau televizor în casă FOTO Cosmin Zamfirache
„Locul nimănui“
Ciobanul Gheorghe Ghiorghiu trăieşte în aceleaşi condiţii. Este mândru însă că a înlocuit opaiţul cu un fel de felinar modern care se încarcă la energia solară. Nu trece o zi fără ca ciobanul să nu se gândească cu mânie la autorităţi. Trăieşte într-o cameră cu soţia şi cei trei copii, dar acest lucru nu-l deranjează însă prea mult. Lipsa apei şi a curentului este însă cruntă pentru omul care trăieşte de 40 de ani în Balta Roşie.
„Aici este locul nimănui. Nu curent, nu apă, nu canal. Aici luăm apa de la fântână. Eu ştiu cât mai sunt de bune fântânile astea? Nevoile tot în fundul curţii le facem. Iar în loc de curent, lampa asta cu încărcare solară. La televizor mă uit când mai beau o bere, dacă ajung la oraş. Asta-i viaţă? Să nu-i văd pe parlamentarii şi guvernanţii ăştia“, spune ciobanul. Când aude de Uniunea Europeană, pufneşte în râs. „Eu, în Uniunea Europeană? Poate ăştia din Parlament şi toţi bogătani din politică. Eu ce să caut cu francezii şi nemţii? Aşa, fără curent şi cu buda în curte?“, spune Ghiorghiu.
Ciobanul Ghiorghiu şi sursa sa de iluminat FOTO Cosmin Zamfirache
Hainele sunt spălate doar la mână, cu apă încălzită în oale când este cazul. Apa este scoasă din fântâni vechi, iar de canalizare nici nu poate fi vorba la Balta Roşie. În caz de urgenţă, Gheorghe Ghiorghiu este un om de bază. Are un telefon mobil vechi cu ajutorul căruia poate suna la 112. „Am o baterie de maşină la care încarc telefonul. Doamne fereşte, am copil mic, dacă păţeşte ceva, cum chemăm noi Ambulanţa? Ăştia amărâţi fac temele la felinar. La şcoală se vorbeşte de desene animate. Ei ce să zică?“, adaugă ciobanul.
Mâncare la Balta Roşie se găteşte şi se consumă pe loc. Aşa cum nu sunt televizoare, aparate de radio sau maşini de spălat, nu sunt nici frigidere. Totodată cei 13 şcolari din sat merg 10 kilometri zilnic pe jos până la şcoala cea mai apropiată. Se trezesc, la fel ca şi părinţii, odată cu zorile. Mânâncă pe întuneric sau la opaiţ, mâncare rece, şi apoi pleacă de mână pe jos până la şcoală. Iarna, nu se gândeşte nimeni să mai iasă din sat. Drumurile, pe care abia pot să meargă căruţele, se înzăpezesc. „Astea sunt drumuri aici? Sunt nişte uliţe de pământ, numai bune pentru noi, aşa, rupţi de lume. Iarna - provizii şi spui Tatăl Nostru să nu păţeşti ceva“, spune şi nea Costache Gheorghiu.
Panouri electrice oferite oamenilor din Balta Roşie FOTO Cosmin Zamfirache
O rezolvare parţială
În total în România sunt 98.871 de gospodării fără curent electric din 2.237 de localităţi. Balta Roşie, este unul dintre acestea. Reprezentanţii Primăriei Flămânzi, de care aparţine administrativ satul, au precizat de acum trei ani că vor să „tragă lumină“ la Balta Roşie. Au făcut şi un proiect, demersuri, dar nu au primit finanţare. Nici măcar prin proiecte transfrontaliere nu le-a fost aprobată finanţarea pentru Balta Roşie. Pentru edilul de la Flămânzi, Dan Oloeriu, singura speranţă ar rămâne un parteneriat cu EON, mai ales că este foarte costisitoare aducerea reţelei în zonă.
Până atunci, însă, dacă autorităţile n-au reuşit nimic în 26 de ani, au fost în stare să găsească o soluţie nişte oameni cu suflet mare. Iulian Angheluş este un om din Bucureşti care, călătorind cu bicicleta ,a descoperit satele României lăsate în beznă. Cu ajutorul donaţiilor sau sponsorizărilor, aduce lumină în casele oamenilor. A reuşit asta şi săptămâna trecută, la Balta Roşie. Au fost montate pe aproape fiecare acoperiş panouri solare, care aduc măcar lumină seara în case. Panourile nu pot susţine televizoare mai vechi, maşini de spălat sau frigidere, dar măcar cei mici pot să înveţe şi să se vadă unii pe alţii după lăsarea întunericului. Apa, canalizarea şi drumurile aşteaptă la rândul lor un nou sponsor.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Se încarcă comentariile...
