Perversiuni sexuale tulburătoare din Antichitate. Sex în grup cu animale, grădini ale plăcerilor, monumente ale penisului şi pâinea-dildo
0În lumea antică au fost consemnate perversiuni sexuale greu de imaginat şi de conceput în lumea modernă. Vorbim îndeosebi de practici din zonele civilizate trecum zoofilia, pedofilia, prostituţia sacră şi homosexualitatea. Erau practicate fără inhibiţii, în special de păturile bogate ale societăţii. Vechii autori antici şi reprezentările de pe monumente dezvăluie o lume neînchipuită a perversităţii acelor vremuri.
Libertinajul de orice natură, dar mai ales sexual al lumii moderne, este de multe condamnat de pudibonzi sau de tradiţionalişti. Însă, acesta păleşte în faţa libertăţii de expresie sexuală a lumii antice, în special în zonele deosebit de civilizate ale globului, din aceea perioadă.
Pentru antici, nimic nu părea interzis în materie de sex, iar imaginaţia şi dorinţa dădea tonul. Orice putea deveni obiect sau motor al satisfacerii plăcerilor sexuale, de la o simplă franzelă până la un cal sau bou. Cel puţin asta o arată diferitele reprezentări de pe monumente, în special, dar chiar şi explicit scrierile autorilor antici.
Apetitul bărbaţilor greci pentru „învăţăcei“ puberi
În Grecia Antică, morala era flexibilă, relativă şi interpretabilă. Specialişti precum Eva C. Keuls, autoarea lucrării „The reign of the Phallus”, arată că tonul moralităţii sexuale era dat la ca în politică de bărbaţi. Aceştia au decis să-şi constrângă nevasta la traiul din „gineceu“, condamnată la cultură limitată şi o viaţă izolată, supusă autorităţii supreme a capului familiei. Soţia grecului antic trebuia obligatoriu să fie fidelă soţului. Fidelitatea bărbatului însă nu era obligatorie.
Acesta îşi petrecea, mai ales dacă avea dare de mână, ziua şi noaptea alături de curtezane, femei educate, talentate, dar şi experte în arta sexului. Vechii greci din Atena, Sparta şi Teba preferau compania bărbaţilor, atât ca însoţitori, ca şi camarazi de luptă, respectiv ca amanţi. Pentru greci experienţele homosexuale erau o practică obişnuită. Practic putem vorbi de o tradiţie bisexuală într-o anumită perioadă. Un alt marker, sexual de această dată, al societăţii civilizate,diferită de lumea barbară. Practicile homosexuale difereau de la o cetate la alta şi erau fie militare, fie pur şi simplu sociale.
În Atena de exemplu, bărbaţii maturi, deşi căsătoriţi şi poate îndrăgostiţi inclusiv de o curtezană, aveau un fetiş pentru tinerii puberi ai cetăţii. Pe scurt, tânărul „neexperimentat“ pe care bărbatul matur îl iubea din toate punctele de vedere şi pe care-l iniţia. Cei mai căutaţi tineri de către bărbaţii maturi pentru iubire şi practici homosexuale erau cei cu vârste cuprinse între 12 şi 18 ani. După această vârstă tânărul nu se mai putea lăsa „penetrat“ şi se căsătorea, urmând însă ca după 25 de ani să „penetreze” la rândul său amanţi mai tineri. „Iubirea serioasă între bărbaţi este atunci când este vorba de iubirea unui bărbat mai vârstnic pentru un bărbat mai tânăr“, arată Plato în „Sypmposium“, prin reflecţiile personajului său Phaedrus.
Pausanias întăreşte spusele lui Plato: „Un tânăr onorabil ar trebuie să accepte favorurile numai unui bărbat mai în vârstă, care să-i fie şi mentor în căutarea virtuţii şi a înţelepciunii“. Pasiunea pentru tineri puberi sau adolescenţi era răspândită în toată Grecia, inclusiv unii filosofi sau oameni de stat, îşi exprimau pe faţă patima pentru aceşti adolescenţi.
„Astfel de practici erau încurajate la Atena, Eleusis şi în Beoţia. Un exemplu concludent este cel al marelui legiuitor Solon, un bărbat căsătorit, dar care tânjea şi după iubirea tinerilor. În tinereţe, Solon, scria şi poezii.
Unul dintre versuri vorbea despre dragostea unui tânăr pentru un băieţandru, «dorindu-i coapsele şi gura sa delicioasă». Dar cele mai semnificative, mărturii ale iubirii pentru bărbaţi apar printre versurile gnomice care au fost un standard în educaţia tinerilor atenieni grupate în colecţia numită Theogonida“, arată Louis Crompton în „Homosexualitate şi Civilizaţie“.
Templele sexulului şi zoofilia
Poftele vechilor greci pentru puştii de 12 ani sau adolescenţii de 17-18 ani păleşte în faţa unor preocupări sexuale scandaloase pentru moralitatea lumii moderne. În lumea antică este documentată inclusiv practicarea zoofiliei, fără stigmatizare sau pedepsire. Din contră, aceste practici au fost reprezentate drept ceva firesc inclusiv pe zidurile diferitelor temple. Zoofilia ca practică sexuală era considerată firească în India de la începutul Evului Mediu, în Madhyia Pradesh. În această zonă, în Khajuraho, se află un grup de 30 de temple ridicate în secolul al X lea după Hristos. Construite în timpul domniei regelui Chandelas, acestea sunt decorate abundent cu sculpturi. Multe dintre acestea sunt cu un conţinut sexual bogat, chiar pornografice.
O Kamasutra ilustrată cu ajutorul sculpturilor. Scenele sexuale de la Khajuraho au scandalizat în special pe britanicii care ocupaseră India. Iată ce spunea Alexander Cunningham, în 1860, despre aceste reprezentări: „Toate aceste sculpturi sunt extrem de indecente şi majoritatea au o obscenitate dezgustătoare”. Dincolo de pudibonderia secolului al XIX-lea, majoritatea specialiştilor arată că sculpturile sexuale de pe templele indiene de la Khajuraho sunt o adevărată operă de artă şi au o importantă componentă religioasă.
Ele exprimă de altfel libertatea sexuală a vechilor indieni. Printre scenele reprezentate se află şi o partidă sexuală, în trei cu un cal, dar şi alte partide „de amor“ cu diferite animale. Şi nu sunt singurele reprezentări de acest gen în lume. Deşi, în general simbolice, multe dintre sculpturile templelor din Khajuraho, India, reprezintă oameni făcând sex cu animale, un bun exemplu fiind bărbatul care face sex cu un cal.
Într-o peşteră din Italia, un desen vechi de aproximativ 10.000 de ani, un bărbat este reprezentat făcând sex cu un animal”, preciza Peter B. Gray în „Evolution and Human Sexual Behavior“. Pe lângă indieni, nici hittiţii, celebra populaţie antică din Asia Mică, nu condamnau sexul cu animalele şi nici chiar cu morţii.
„Majoritatea legilor hittite privind viaţa sexuală a bărbatului arată că nevasta, calul, măgarul şi morţii făceau parte din categoria acceptată de parteneri sexuali“, arată Mark Masterson, Nancy Sorkin Rabinowitz, James Robson în „Sex in Antiquity: Exploring Gender and Sexuality in the Ancient World“.
Perversitatea romană, o nouă frontieră sexuală
Concepţia romanilor în ceea ce priveşte bisexualitatea nu diferea mult de cea a grecilor. La romani, însă, era dezonorabil să fii „penetrat“, fiind însă acceptată calitatea de „penetrator“. Perversiunile făceau însă parte din viaţa oamenilor bogaţi ai lumii romane, fiind mai ales apanajul anumitor împăraţi, care au dus orgiile sexuale în zone greu de imaginat. În bogatele vile romane şi în palatele împăraţilor aveau loc atrocităţi sexuale, care şi astăzi, cu greu, pot fi închipuite. Cea mai mare notorietate din acest punct de vedere o are împăratul Tiberius.
În palatul său de pe insula Capri, Tiberius avea o adevărată grădină a iubirii, un loc al destrăbălărilor sexuale de toate tipurile de la zoofilie până la pedofilie.
„Retras pe insula Capri, aici a construit o locaţie plăcută destinată orgiilor sale secrete: grupuri de copii şi tineri zvăpăiaţi de ambele sexe, selectaţi ca experţi în acte sexuale deviante, copulau în faţa sa în uniri triple să-i stârnească pasiunile moleşite. Dormitoarele sale erau mobilate cu cele mai senzuale picturi şi sculpturi şi avea inclusiv o bibliotecă erotică, în cazul în care unul dintre «practicanţi» avea nevoie de o ilustraţie pentru ceea ce i se cerea. Apoi în pădurile şi poienele de pe Capri a amenajat un anumit număr de unghere tihnite dedicate Venerei, unde băieţi şi fete îmbărcaţi ca Pan şi nimfele ţâşneau din grote şi adăposturi“, scria Suetonius în lucrarea sa dedicată vieţii celor 12 împăraţi romani.
Tot Suetonius arată că decadenţa lui Tiberius nu avea limite. Implica copii în perversiunile sale, inclusiv sugarii. „Şi-a căpătat reputaţia de depravat, pentru fapte care cu greu pot fi spuse şi crezute. De exemplu, lua copii mici şi îi pune să se târască printre coapsele sale în timp ce înota şi să-l incite. Şi apoi lua copii alăptaţi la sân şi îi punea la organul său, ca şi la sân, fiind prin natura şi vârsta sa, mai degrabă mulţumit cu această formă de satisfacţie“, arată scriitorul latin în aceeaşi lucrare. Un alt personaj renumit pentru perversiunile sale era Nero, un alt împărat roman. Acesta se îmbrăca în animal şi muşca organele genitale, şi se căsătorea cu diferiţi bărbaţi.
„Şi-a pervertit atât de mult castitatea, încât după ce şi-a «murdărit» fiecare parte a corpului, a inventat un fel de joc, în care acoperit cu pielea unui animal sălbatic, sărea dintr-o cuşcă şi ataca organele genitale ale bărbaţilor şi femeilor legaţi de stâlpi. Când îşi potolea această poftă nebună, era purtat în cuşcă de Doryphorus, sclavul său eliberat, pentru că era căsătorit cu acest bărbat în acelaşi mod în care a fost căsătorit cu Sporus, mergând atât de departe încât imita ţipetele şi lamentările fecioarelor deflorate“, adăuga acelaşi Suetonius despre Nero.
De o perversitate aparte a rămas în istorie un împărat adolescent. Purta numele de Bassianus, dar a devenit cunoscut sub Elogabalus. Şi asta fiindcă venerând zeul sirian şi devenind înalt preot al acestui cult, şi-a schimbat numele în Elogabalus. Scurta sa viaţă de adolescent a fost scandaloasă şi greu de imaginat prin măsura depravării. Pe lângă faptul că ordona zilnic uciderea a sute de vite în onoarea lui Elogabal şi îi obliga pe romani să se închine la un uriaş falus, tânărul împărat scandalizase până şi pe cei mai libertini dintre cetăţeni. Îmbrăcat în femeie, şi machiat, bătea străzile şi bordelurile. Umbla dezbrăcat şi provocator, căutând femei şi mai ales bărbaţi cu penis mare.
„Bătea noaptea tavernele purtând perucă şi comportându-se ca o prostituată. Frecventa cele mai cunoscute bordeluri, unde alunga prostituatele pentru a juca el rolul prostituatei. În cele din urmă şi-a amenajat o cameră în palat, unde-şi dădea frâu indecenţei, totdeuna stând gol în uşa camerei şi cu o voce moale şi înşelătoare solicita favoruri trecătorilor“, preciza Dio Cassius.
A avut numeroşi amanţi şi era masochist, punându-şi iubiţii să-l prindă înşelându-i şi să-l pedepsească. Dio Cassius spunea că Elogabalus umbla plin de vânătăi de la bătăile încasate. Perversiunile sale, ordonarea unor sacrificii umane în masă, dar şi alte cruzimii au umplut paharul răbdării romanilor. S-a iscat o revoltă, a fost urmărit şi prins într-o toaletă în care s-a ascuns. A fost înjunghiat de multe ori, până la moarte.
Vă mai recomandăm:
FOTO VIDEO Turismul de destrăbălare: de ce ajung tinerii să ducă distracţia la extrem
Se încarcă comentariile...
