Părerea specialiştilor despre consumul de droguri la geţi şi daci. De unde au deprins acest obicei

Sciţii în nordul Mării Negre FOTO Adevărul

Tracii foloseau pe scară largă substanţele halucinogene, conform mărturiilor antice, la diferite ritualuri sau libaţii. Autorii greci şi latini spuneau că atât aceştia, cât şi sciţii foloseau cannabis-ul şi, afirmă un cercetător român, i-ar fi învăţat şi pe geţii nord-dunăreni acest obicei.

Utilizarea substanţelor halucinogene, mai ales la petreceri, nu este doar o găselniţă şi o modă a lumii moderne. Pe scurt, drogurile sunt folosite de omenire, spun unii specialişti, din vechime. Există dovezi încă din antichitate că astfel de substanţe halucinogene erau folosite în cadrul ritualurilor sau pur şi simplu ca substanţe recreative la diferite petreceri. 

Drogurile îşi aveau rolul şi în practicile religioase şi funerare, mai ales în cazul şamanilor sau al celor care participau la astfel de ritualuri. Inclusiv în zona balcano-dunăreană au fost întâlnite astfel de practici la traci, sciţi şi după unii specialişti chiar la geţi. Cercetători precum Mircea Eliade, Ion Horaţiu Crişan sau Andrei Oişteanu bănuie că geţii foloseau diferite susbtanţe psihoactive la diferite ritualuri, inclusiv cannabis, ciuperci halucinogene sau vin amestecat cu diferite plante.

Droguri şi urlete în stepele din nordul Mării Negre

Unul dintre popoarele care trăiau în antichitate în apropierea spaţiului carpato-danubiano-pontic şi care obişnuiau să folosească substanţe halucinogene a fost cel al sciţilor. Renumiţii războinici de origine iraniană, faimoşii arcaşi călare ai stepelor nord-pontice şi spaima întregii zone, foloseau cannabisul pentru a ajunge în stare de euforie necontrolată. Atât de necontrolată încât ajungeau să se comporte precum animalele, spun autorii antici. De altfel, despre consumul de droguri la sciţi, în lumea antică, există mărturii precise. În secolul V î Hr, Herodot scrie despre un obicei al sciţilor, care se purificau într-un cort cu ajutorul cânepii. Herodot o numeşte explicit ”kannabios”. ”Sciţii iau, aşadar, sămânţă de cânepă, se strecoară sub un cort făcut din pături şi aruncă sămânţa peste nişte pietre încinse. Sâmânţa de cânepă scoate un miros parfumat şi se face atâta abur că nicio baie grecească cu aburi n-ar putea să o întreacă. Ameţiţi de dogoarea aburului, sciţii încep să urle”, scria Herodot în ”Istorii”. 

De altfel, într-un mormânt scitic a fost găsit un sac din piele conţinând seminţe uscate de cannabis. Herodot face referire la sciţii din zona râurilor Nistru şi Nipru. Având în vedere apropierea de geţi, unii specialiştii au ajuns la concluzia că sciţii i-au învăţat şi pe geţi să folosească cannabisul în cadrul unor ritualuri asemănătoare. Vasile Pârvan, de exemplu, studiind opera lui Herodot, ajunge la concluzia că, de fapt, cei care practicau aceste obiceiuri erau comunităţi amestecate de sciţi cu geţi. Mai precis, argumenta Pârvan, era vorba despre comunităţile de geţi care trăiau între Nistru, Nipru şi Dunăre. Pentru Pârvan aceste fumigaţii aveau scop medical. Alţi specialişti cred că era un ritual funerar asociat şi efectiv cu igienizarea corpului prin băile de aburi. 

Lumea tracică şi consumul stupefiantelor

La rândul lor, triburile tracice erau cunoscute de autorii antici ca utilizatori ai cannabisului cu diverse ocazii. Fie că au preluat obiceiul de la sciţi, fie a fost pur şi simplu o inveţie locală, dar cannabisul juca un rol foarte important în ritualurile tracilor sud-dunăreni, aşa cum arată şi o serie de autori greci şi latini. Conform autorilor latini, tracii foloseau cannabisul ca plantă recreativă. Pe scurt, pentru a deveni euforici la petreceri. ”Tracii aruncă în focurile din faţa lor seminţe al căror miros le provoacă o veselie asemănătoare beţiei”, scria Pomponius Mela în secolul I d Hr., în lucrarea ”De Chorographia”. În secolul al III-lea, un alt autor latin fie preia ce a scris Pomponiu Mela, fie a găsit în altă sursă, dar descrie aproape întocmai acest obicei tracic. ”La sfârşitul secolului al XIX lea, Erwin Rohde era de părere că planta al cărei fum stupefiant îl inhalau tracii, sciţii şi massageţii era Cannabis indica, din care se extrage haşişul”, preciza Andrei Oişteanu în lucrarea sa ”Narcotice în cultura română”. Tot reputatul istoric al religiilor susţine că există două variante privind prezenţa acestor narcotice la traci. Fie cultivau cannabis, bazându-se în special pe o afirmaţie a lui Herodot care spune că tracii îşi făceau haine din cânepă, fie foloseau variante sălbatice.

Geţii, cannabisul şi ciupercile

Având în vedere aceste obiceriuri ale fumigaţiilor cu stupefiante la sciţi şi traci, unii specialişti în istorie sau istorie a religiilor bănuiesc că şi geţii au ajuns să folosească cannabisul în diferite ritualuri. Andrei Oişteanu, în lucrarea deja menţionată, spune că Pomponius Mela, îi pomeneşte pe geţi, anterior unui paragraf în care vorbeşte despre utilizarea halucinogenelor la traci. Ion Horaţiu Crişan, un reputat cercetător român, cita mai mulţi autori care spuneau că substanţele halucinogene, în special cannabisul erau folosite de o anumită categorie de preoţi asceţi ai geţilor pentru a intra în transă. ”Vasile Pârvan îi traduce drept «călători prin nori», iar I. Coman, «umblători prin fum». Mircea Eliade este de părere că «umblătorii prin fum» se referă la un extaz provocat de fumul ce rezultă la arderea seminţelor de cânepă, despre care ne vorbeşte Herodot”, preciza Ion Horaţiu Crişan în ”Spiritualitatea geto-dacilor”. Mai apoi alţi specialişti cred că dacii mâncau şi ciuperci halucinogene fie pentru a întâmpina cu seninătate moartea, fie pentru a intra în luptă în stare de transă. 

”Specialiştii sunt, de regulă, de acord cu faptul că ciuperca «muscariţă» era folosită ca un foarte puternic drog de către tinerii războinici din confreriile iniţiatice masculine pentru provocarea stărilor de furor heroicus şi appetitus mortis, stări de care amintesc autorii clasici când vorbesc de năravurile războinice ale populaţiilor indo-europene, inclusiv ale sciţilor, iranienilor, geto-dacilor şi germanilor”, scria specialistul Andrei Oişteanu în ”Narcotice în cultura română”. Mai mult decât atât, profesorul universitar Ostin Mungiu era de părere că mai târziu, cu un secol înainte de Hristos, dacii foloseau mătrăgună amestecată cu vin sau alte plante halucinogene pentru detaşare. ”Faptul că geto-dacii se jertfeau cu o seninătate şi o bucurie ce cu greu pot fi înţelese s-ar datora nu numai fanatismului, ci şi administrării unor substanţe psihoactive din plante, care induceau o stare halucinantă, care îi pregăteau pentru întâlnirea cu zeii”, scrie acesta în articolul ”Dacii anesteziau cu sirop de mătrăgună combinat cu vin”, din ziarul ”Lumina”. Pe scurt există bănuiala că geţii şi dacii ar fi folosit substanţe halucinogene fie în ritualuri războinice, fie în cele religioase pentru obţinerea stărilor de transă. Evident, momentan, nu există dovezi clare care să ateste aceste practici. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:

Cum se face trafic de droguri în văzul lumii pe litoralul românesc. „Se urcă băieţii la Mamaia Nord şi pleacă de-a lungul coastei“

Tăriceanu vrea discuţii şi măsuri pentru combaterea consumului de droguri: Vrem ca şcolile să fie izvoare de ştiinţă şi educaţie, nu mici Woodstock-uri