Grecii care i-au scos pe români din Evul Mediu. Reformatorii fanarioţi au eliberat ţăranii şi au promovat limba română
0O serie de domnitori fanarioţi, în mare parte greci, sunt responsabili de primele încercări de modernizare a Principatelor Române. Aceştia au desfinţat aservirea ţăranilor, au modernizat administraţia şi au încercat să limiteze abuzurile boierilor.
Epoca fanariotă în istoria României a fost considerată, pe bună dreptate din multe puncte de vedere, o perioadă de regres economic şi de maximă servitute politică în faţa Imperiului Otoman. În timpul domniilor fanariote, acei greci şi albanezi puşi de stăpânii otomani pe tronul Principatelor Româneşti pentru a le garanta controlul asupra acestor regiuni dar mai ales pentru a le aservi mai lesne, a fost înregistrat un mare recul economic.
Şi asta mai ales datorită pretenţiilor crescânde ale Porţii dar şi a voievozilor impuşi care doreau să se căpătuiască sau să acopere sumele mari oferite funcţionarilor otomani pentru a lua tronul.
Dincolo de sărăcirea şi aservirea constantă a ţărănimii, jaful economic organizat în favoarea Imperiului Otoman şi propriei căpătuieli, pe tronul Moldovei şi Ţării Româneşti au ajuns şi voievozi albanezi şi greci care au introdus iluminismul în lumea medievală românească şi mai mult decât atât au iniţiat reforme deosebite. Este vorba în special de doi domnitori care s-au remarcat prin numeroase reforme şi care au contribuit la modernizarea Principatelor Române, pregătindu-le pentru epoca modernă.
Grecul care a scos din beznă Principatele Române
Unul dintre domnitorii fanarioţi care propriu-zis prin reformele sale, a început să scoată Principatele Române din bezna evului mediu a fost un grec. Se numea Constantin Mavrocordat, era născut la Constantinopol şi a luat prima dată tronul Ţării Româneşti în 1730. Bineînţeles a fost numit de către sultan şi reprezenta interesele acestuia în Principate.
Era fiul lui Nicolae Mavrocordat, fost la rândul său domn în Princitatele Române şi nepot al lui Alexandru Mavrocordat, ”Exaporitul”, mare dragoman al Porţii, un rang înalt în administraţia Imperiului Otoman, cu relaţii care i-au permis să-i obţină fiului tronul. Familia lui Constantin Mavrocordat era originară din insula grecească Chios. Chiar dacă Constantin Mavrocordat a reprezentat interesele Porţii, el a desfăşurat o amplă activitatea de modernizare a Principatelor, domnind de şase ori în Ţara Românească şi de patru ori în Moldova.
Era un erudit şi un adept al culturii iluministe acest lucru observându-se în reformele sale. Practic a fost fanariotul care a contribuit decisiv la modernizarea Moldovei şi a Ţării Româneşti. Era un personaj, care deşi crescut în cultura grecească a întreţinut legături importante cu iluminişti din Transilvania şi din Europa, colaborând chiar şi cu ziarişti sau învăţaţi din Franţa. Este inspirat în adoptarea reformelor sale de modelul austriac şi pur şi simplu a revoluţionat societatea românească aflată încă în Evul Mediu.
Grecul care a eliberat ţăranul român
Una dintre cele mai importante reforme ale lui Constantin Mavrocordat şi cea care de altfel a însemnat o primă rupere a Principatelor Române de Evul Mediu a fost desfinţarea iobăgiei. Ţăranii aserviţi marilor boieri, erau crunt exploataţi, nu aveau libertate şi erau în mare parte legaţi de glie. Grecul Constantin Mavrocordat a schimbat însă această stare de lucruri,. Mai precis în 1746 în Ţara Românescă şi 1749 în Moldova eliberează ţăranii din ”rumânie„, adică din aservirea faţă de marii boieri. Anterior deja a permis printr-o altă reformă, ca ţăranii să se mute de pe o moşie pe alta, în schimbul sumei de 10 lei, ce trebuia plătită boierului. Procesul a fost unul anevoios, cei care se opuneau acestei reforme inţiativă de domnitorul grec fiind chiar boierii români şi reprezentanţii Bisericii în Moldova, care la rândul lor aveau sate cu ţărani aserviţi.
Procesul de eliberare a ţăranilor începe prin convingerea reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe din Ţara Românească să dea un imbold. În 1746, Constantin Mavrocordat convoca o adunare a clerului şi a boierilor. În această adunare voievodul a impus clericilor să condamne inclusiv din punct de vedere religios, exploatarea ţăranului şi implicit ”rumânia”. ” Nu au fost de niciun folos, ci şi de mare pagubă acest vechiu obiceiu al rumâniei care de la moşii şi strămoşii noştrii până astăzi au rămas asupra capului nostru, pentru că a fi fraţii noştrii cei întru Hristos supt jugul robiei noastre, nu iaşte alt păcat mai greu şi mai mare”, îşi argumentase Constantin Mavrocordat decizia. În Ţara Românească, însuşi mitropolitul Neofit a dat exemplu şi a eliberat pe toţi ţăranii aserviţi ai Mitropoliei. În Moldova, atât clerul cât şi marii boieri s-au opus.
Iar reprezentaţii Bisericii au refuzat iniţial să condamne din punct de vedere religios aservirea ţăranului. Au fost convinşi însă de domn în 1749. A fost o reformă uluitoare care de altfel moderniza Principatele Române. Desfinţarea aservirii ţăranului a fost un act revoluţionar, făcut mai devreme decât în alte regiuni apropiate precum Polonia sau Transilvania. La 1 martie 1746 a dat primul zapis prin care ţăranii erau liberi şi se puteau inclusiv muta de pe o moşie pe alta. ” Rumânii să se întoarcă la pământul patriei lor să se aşeze unde li va fi voia şi de rumânie să fie slobozi şi iertaţi”, scria în acel zapis. Această măsură a atras nemulţumirea marilor proprietari de pământuri care se plângeau inclusiv Porţii că domnul ” nu făcea nicio deosebire între boieri şi mojici” prin prisma unei politici iluministe pe care marii boieri din Principate nu reuşeau să o priceapă şi să o accepte.
Preoţii şi funcţionarii puşi să vorbească româneşte
Interesant este faptul că acest domnitor de origine greacă a ţinut foarte multe la cultura şi limba românească. Avea biblioteci impresionante, cunoştea câteva limbi străine printre care şi franceza şi era interesat de istoria locurilor. Era inevitabil ca acest grec erudit şi iluminist să nu declanşeze şi o reformă educaţională. A continuat mai precis proiectul iniţiat de tatăl său, Nicolae Mavrocordat, pentru răspândirea învăţământului obligatoriu şi gratuit în rândul populaţiei, inclusiv în limba română. În cea de-a doua sa domnie din Moldova de exemplu a întărit şcolile şi le-a adăugat cursuri de limbă turcă, arabă dar şi latină. Istoricul Constantin C. Giurescu, scria în ”Istoria Românilor„ că Mavrocordat a dat o nouă strălucire „Academiei Domneşti„ de la Iaşi.
”Au dat de ştire tuturor mazililor în toată ţara, ca să-şi aducă copii la învăţătură, la şcoală, ca să înveţe orice limbă, ce i-ar fi voia, pentru ca să se afle oameni învăţaţi şi în pământul nostru al Moldovei, precum sunt şi prin alte ţări„, scria cronicarul Ion Neculce. Practic Constantin Mavrocordat a înţeles necesitarea formării unei elite intelectuale moderne. Totodată a impus preoţilor slujirea în limba română şi nu slavonă sau greceşte pentru a fi mai lesne înţeleşi de popor. Acelaşi lucru l-a impus şi funcţionarilor şi reprezentanţilor administraţiei.
” Pentru o pricină ca aceasta de ce ne scrii greceşte? Şi de acum când ne mai scrii, să nu mai scrii greceşte, ci româneşte să ne scrii”, răspundea domnitorul Constantin Mavrocordat unui dregător care-i raporta în greceşte despre efectele ciumei la Galaţi. Totodată Constantin Mavrocordat se spune că ar fi avut una dintre cele mai mari biblioteci din Europa iar profesorii care predau în şcolile de stat erau şcoliţi în Europa Occidentală.
Administraţie modernă a la grec şi primul buletin la români
Totodată Constantin Mavrocordat a început o serie de reforme în domeniul administrativ şi fiscal. A început prin a-i salariza cu sume fixe din visteria statului pe dragători şi slujbaşi. Înainte aceştia îşi obţineau mare parte a veniturilor încasând suplimentar bunuri şi alimente de la ţărani sau alte tipuri de contribuabili. Tocmai pentru a limita abuzurile şi sărăcirea populaţiei de către aceşti slujbaşi şi dregători rapace, Constantin Mavrocordat a interzis încasarea personală a oricărui bun în afară de salariul de la stat. Bineînţeles, arată unii istorici, măsura nu a fost respectată în mod practic de slujbaşi, dar a fost un pas către modernizare.
Propriu-zis era pentru prima dată când Ţările Române aveau reprezentanţi au administraţiei plătiţi din bani publici. Totodată numărul marilor boieri a fost redus fiind împărţiţi în două categorii în funcţie de importanţă. Iar cei care exercitau funcţii administrative erau plătiţi în funcţie de munca depusă. Mai mult decât atât orice hotărâre luată de domn era înscrisă în condici şi arhivată, dar şi păstrată în dublu exemplar. În timpul lui Constantin Mavrocordat apare pentru prima dată şi buletinul de identitate. În felul acesta fiecare contribuabil era identificat. În 1735 a desfinţat o serie de impozite aberante, precum ”văcăritul„ sau ”pogonăritul„ şi a statuat un impozit unic de 10 lei pe an, plătibil în patru rate.
Primii legiuitori moderni ai românilor
Aceştia au fost bineînţeles fanarioţi, adică aproape toţi greci. Unul dintre cei mai importaţi a fost Alexandru Ipsilanti. Originar dintr-o familie grecească din Trapezunt( Asia Mică), Vodă Ipsilanti a fost un domnitor cult şi iluminat. Înainte de a ajunge domn în Ţara Românească a fost mare dragoman al Porţii şi un personaj foarte influent şi bogat în Imperiul Otoman. Ajunge prima dată domn în Ţara Românească în 1774, pus pe tron de otomani în ciuda opoziţiei boierilor. Domneşte de două ori în Ţara Românească şi o dată în Moldova. Este un reformator în domeniul administrativ şi deşi era grec un adept al culturii româneşti. Însăşi sfatul său domnesc era alcătuit aproape în exclusivitate din boieri pământeni iar la preluarea domniei reuşeşte să elibereze o parte a prizonierilor români luaţi de turci în urma deselor războaie.
Activitatea sa edilitară este deosebită fiind considerat primul domnitor care a modernizat Bucureştiul. Mai precis a înfiinţat în 1775 comisii pentru administrarea capitalei, o epitropie obştească însărcinată cu strângerea de fonduri pentru lucrări edilitare, pentru construcţia de orfelinate şi şcoli. Înfiinţează case de odihnă şi face două cişmele publice. Cel mai important proiect a rămas însă canalul lui Ipsilanti făcut pentru a capta surplusul de apă al Dâmboviţei, care inunda des oraşul. În domeniul legislativ influenţa sa a fost covârşitoare.
Mai precis a reuşit să elaboreze un cod de legi modern, Pravilniceasc. Prin interzicerea torturii, prin salarizarea funcţionarilor publici, prin separarea litigiilor, comerciale,civile şi penale dar şi prin salarizarea corpului judecătoresc şi înfiinţarea de tribunale civile, Alexandru Ipsilanti s-a dovedit revoluţionar în Ţările Române. Cum era de aşteptat legislaţia sa dar şi reformele s-au izbit de multe ori de consevatorismul boierilor din aceea perioadă. Alături de Ipsilanti şi Vodă Caragea şi Scarlat Callimachi au elaborat coduri de legi şi au adus reforme pentru modernizarea Principatelor.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
