Cum i-au îmbogăţit voievozii români pe călugării greci de la Muntele Athos. Ştefan cel Mare, în topul „sponsorilor“
0De-a lungul secolelor, voievoziii români au îmbogăţit mănăstirile greceşti de la muntele Athos. Daniile erau făcute în bani, în bunuri, dar şi în mănăstiri româneşti închinate cu tot cu venituri aşezămintelor monahale din Grecia. Ştefan cel Mare a fost unul dintre voievozii care i-au îmbogăţit cel mai mult pe grecii de la Athos.
În Evul Mediu, la Muntele Athos a existat ”o neasemuită republică de călugări” după cum se exprima A.I. Ciurea în ”Ortodoxia”. Mai precis, era o adevărată confederaţie de mănăstiri cu o autonomie absolută chiar şi după căderea Constantinopolelui bizantin în mâinile otomanilor la 1453. Cele aproape 20 de mănăstiri, 12 schituri şi obştea de aproape 2.000 de călugări greci, slavi sau vlahi erau întreţinute de liderii ortodocşi ai Balcanilor.
După căderea Serbiei şi a Bulgariei în mâinile turcilor, cei mai importanţi ”sponsori” ai călugărilor greci de la muntele Athos până la jumătatea secolului al XIX lea au fost principii valahi. Aceştia au îmbogăţit practic mănăstirile de la muntele Athos cu numeroase donaţii în bani, bunuri, obiecte bisericeşti şi chiar construcţii în incinta mănăstirilor athonite. Chiar şi în perioade de foamete sau sărăcie, voievozii români nu neglijau daniile consistente către mănăstirile de la muntele Athos.
Principii munteni primii binefăcători la muntele Athos
Daniile principilor din Ţara Românească către muntele Athos au început încă din secolul al XIV lea. Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364) a dat ajutor mănăstirilor de la Muntele Athos. Cu precădere favorita voievozilor munteni, după cum arată şi Nicolae Iorga în lucrarea sa ”Muntele Athos în legătură cu Ţerile noastre”, era mănăstirea Cutlumus.
Această mănăstire a fost fondată în secolele X-XI de împăratul bizantin Alexie Comnenul şi călugărul Calist Cotlomuseanu, un arab evlavios trecut la ortodoxie. Tradiţia de a da bani şi de a milui mănăstirea Cutlumus este continuată şi de urmaşul lui Nicolae Basarab, Vladislav, care pur şi simplu reabilitează întreaga mănăstire din vistieria ţării. Cel care îmbogăţeşte de-a dreptul mănăstirea Cutlumus este Mircea cel Bătran, care devine unul dintre ctitorii mănăstirii athonite.
Mănăstirea Cutlumus preferata voievozilor munteni FOTO munteleathos.ro
”Mircea nu putea să lipsească dintre noii ctitorii ai Muntelui Sfânt, care, pe această vreme, când Bizanţul era adeseori asediat de turci şi sărăcise foarte mult, atrăgea tot mai mult vieaţa bisericească a Răsăritului şi cultura în legătură cu dânsa. De aceea, încă de la 21 Noemvrie, indicţia a 7-a, ceea ce înseamnă 1414, el dă, după cererea călugărului Ieremia, venit în ţară, Sfântului Nicolae din Cotlumuz sau Cotlomus, clopotniţei, cambanariei, satul Cireşovul, pentru pomenirea sa şi a părinţilor, pentru că «este a noastră mănăstire», zice el”, preciza istoricul Nicolae Iorga în lucrarea amintită. Urmaşii lui Mircea cel Bătrân continuă tradiţia şi, în cele din urmă, pe lângă sume anuale de bani, mănăstirea Cultumus se alege de la domnitorii munteni şi cu 11 sate şi alte numeroase posesiuni printre care şi Giurgiul.
”Giurgiu şi Prislop şi bălţile de la Sviştov pe tot Călmăţuiul şi Comanca şi Laiovul lui Stroe şi Dăneştii cu hotarul, cât a dăruit Mircea voievod, de la Uibăreşti să-şi ia călugării dijma, şi Cireşovul pe Olt şi Grecii Călugăreşti pe deal şi Hârteştii pe Argeşel şi ocina lui Bucur şi de la Strunga Hârteştilor şi satul Mărăcine”, se arată într-un hrisov al lui Laiotă Basarab de la 1476. Mănăstirea Cutlumus este favorizată în continuare de principii munteni care dau sume mari de bani obştii călugăreşti, cei mai darnici fiind Vlad Călugărul şi Radu cel Mare.
Izvor de bani pentru mănăstiri de la principii munteni
Tradiţia daniilor către muntele Athos a devenit o modă, aşa cum arată şi Nicolae Iorga. Principii munteni din secolele XV-XVI mai ales se întrec în daruri. Pe lângă satele cu toate veniturile lor, scutite bineînţeles de taxe, mai multe mănăstiri de la muntele Athos, pe lângă Cutlmus, primesc numeroase daruri. Este vorba de aşezăminte monahale precum Panthocrator, Rossikon, Sfântul Pantelimon sau Filoteiu. Printre cei mai darnici voievozi sunt Vlad Călugărul, Radu cel Mare, Neagoe Basarab şi culmea Vlad Ţepeş.
”Alexandru-Aldea, fiul lui Mircea, mai dă danii de bani Xeropotamului, Zografului, care-şi trimesese în solie pe egumenul Moise, «un popă». Ţepeş însuşi se făcu mai apoi ctitor la Rossikon, ca şi la Sfântul Pantelimon, la Filoteiu cu daruri de bani şi pământuri. El a lucrat poate şi pentru înnoirea acestor clădiri. Pantelimonul primi o pensie de 6.000 de aşpri pe an, apoi înca una de 3.000, si de la Vlad Călugărul în 1487 şi 1496, ceea ce ar fi o dovadă că această biserică, fusese făcută din nou de tatăl său, Ţepeş, şi, dacă în Aprilie 1492, el dărueşte schitului Sf. Ilie, pomenit în 1452, o sumă aşa de însemnată ca 10.000 de aşpri, aceasta ar însemna că şi aceasta era o fundaţie munteană”, preciza Iorga.
Mănăstirea Vatoped FOTO wikipedia.org
Cei 10.000 de aşpri trimişi mănăstirii echivalau cu câteva zeci de mii de euro astăzi, anual. Nu doar Rossikon şi Cutlumus primeau banii de la voievozii munteni. Pe lângă cele 11 sate şi cei 10.000 de aşpri, atât Vlad Ţepeş, cât şi Vlad Călugărul, Neagoe Basarab şi Radu cel Mare, au dat danii importante şi altor mănăstiri de la Muntele Athos precum Mănăstirea Chelandari( Vlad Călugărul), cu 6.000 de aşpri pe an, Mănăstirea Philotheou (Vlad Ţepeş) cu 4500 de aşpri pe an, Mănăstirea Dochiariou( Radu cel Mare) cu 3.500 de aşpri pe an. De asemenea, Neagoe Basarab ajută cu sume mari de bani şi danii, printre care şi o raclă de aur pentru moaşte, mănăstirea Dionisiou.
Ştefan cel Mare, în topul cotizatorilor la mănăstiri
Domnii Moldovei au început să ofere danii mănăstirilor de la muntele Athos cu întârziere faţă de domnii munteni. Abia în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, apare o legătură între Muntele Athos şi Moldova. Ştefan cel Mare este primul voievod moldovean care oferă donaţii. Totodată el este cel care face şi cea mai mare cheltuială cu mănăstirile de la Muntele Athos. Mănăstirea sa preferată era Zografu, considerată ctitorie a sa, numită şi o ”lavră a Moldovei”.
Domnul Moldovei oferea mănăstirii anual o sută de ducaţi de aur, o sumă fabuloasă pentru acele vremuri. Această sumă apare menţionată într-o danie de la 10 mai 1466, iar banii trebuiau „să fie obroc în fiecare an mănăstirii noastre Zogtraph”. Donaţiile nu se opresc aici. Voievodul repară mănăstirea şi construieşte un spital la cererea unui călugăr, Varlaam, în 1471. Pe lângă banii daţi mănăstirii, domnul Moldovei dă şi câte 500 de aşprii spitalului, anual.
Totodată Ştefan construieşte din visteria ţării, la mănăstirea Zografu, un far şi o trapeză. Oferă anual daruri bogate mănăstirii. ”Domnul Moldovei a mai înzestrat mănăstirea cu veşminte, vase, odoare bisericeşti, obiecte de cult etc. Probabil după victoria de la Vaslui, asupra turcilor (10 ianuarie 1475), a donat mănăstirii o icoană ferecată în argint a Sfântului Gheorghe, iar prin anul 1500 a mai dăruit lăcaşului şi două steaguri militare reprezentându-l pe acelaşi sfânt. Spre sfârşitul vieţii, prin anii 1501-1502, Ştefan repară din nou întreaga mănăstire şi pictează katolikonul”, precizează profesorul doctor Vasile Mărculeţ pe platforma ”dacoromania-alba”.
Ştefan cel Mare nu s-a arătat darnic doar cu Zografu şi a mai oferit danii uriaşe şi mănăstirii Vatopedi, căreia îi ridică un veritabil port. De danii au beneficiat şi mănăstirea Prothaton sau mănăstirea Xenophontos. Printre cei mai generoşi voievozi pe lângă Ştefan cel Mare s-au numărat Petru Şchiopul şi Alexandru Lăpuşneanu.
Mănăstirile de la Muntele Athos primeau 7 milioane de franci
Cert este că, în momentul în care Alexandru Ioan Cuza a hotărât secularizarea averilor mănăstireşti, mănăstirile de la muntele Athos beneficiau de pe urma privilegiilor şi a veniturilor din ţările române de peste 7 milioane de franci şi deţineau aproape un sfert din suprafaţa arabilă a ţării. Pentru aceste averi, călugării greci nu dădeau socoteală nimănui. În 1863 a fost votată legea secularizării averilor mănăstireşti, toate pământurile mănăstirilor greceşti în ţările române au fost confiscate, iar daniile anulate.
De ce dădeau bani voievozii mănăstirilor de la Muntele Athos
În primul rând istoricii precum Nicolae Iorga arată că egumenii de la Muntele Athos au avut o influenţă deosebită asupra voievozilor, prin prisma faptului că ei au adus organizarea bisericească în ţările române, fiind primii mitropoliţi. Totodată, ei legitimau puterea domnitorului.
”Mitropolia întemeiată de Alexandru Vodă pentru Iachint de Vicina, strămutat de pe malul drept, dobrogean, al Dunării, era grecească, prin legăturile sale ierarhice, ca şi prin persoana aleasă a fundatorului. Grec a fost şi cel dintâiu urmaş al acestuia, constantinopolitanul Daniil Kritopulos. Greceşte s-a cetit în Mitropolia din Argeş până la o dată poate destul de târzie, în tot cursul epocei în care nu găsim documente slavone”, preciza Nicolae Iorga. Sunt personaje importante în organizarea bisericească din Ţara Românească precum Nicodim.
Începuturile legăturilor puternice dintre ţările române şi mănăstirile de la Muntele Athos au avut loc oficial în momentul în care Hariton, egumenul mănăstirii Cutlumus, i-a cerut lui Vladislav I protecţia şi finanţarea mănăstirii. De altfel, Hariton ajunge şi mitropolit în Ţara Românească şi nu are cum să fie refuzat de Vladislav. Cu atât mai mult cu cât este măgulit cu titlul de continuator al împăraţilor bizantini. Această idee de a continua o tradiţie imperială, moartă după 1543 prin cucerirea Constantinopolelui, a fost măgulitoare pentru mai toţi voievozii, care pentru a se simţi basilei, protectori ai Athos-ului, erau în stare să facă importante donaţii. Tocmai de aceea călugării de la muntele Athos nu se sfiau să ceară făţiş bani şi ajutor principilor români.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
