Cum erau românii în opinia nemţilor şi francezilor acum câteva secole: leneşi, beţivi, indolenţi, supuşi stăpânilor, dar buni războinici şi foarte ospitalieri
0Mulţi călători francezi sau germani au străbătut Principatele Române de-a lungul timpului. Reprezentanţi ai unor ţinuturi foarte civilizate aceştia au descris pe românii întâlniţi, în diferite culori, prezentându-i fie drept leneşi şi beţivi fie ospitalieri şi războinici.
De-a lungul secolelor călători germani şi francezi, două poluri ale civilizaţiei europene în epoca medievală dar şi modernă, au străbătut Principatele Române dar şi Transilvania. Cu această ocazie au lăsat însemnări preţioase despre populaţia românească întâlnită. Prin ochii lor,românii au fost zugăviţi în diferite moduri, unele mai puţin măgulitoare. Mărturiile acestor călători sunt preţioase pentru a observa cum ne vedeau ceilalţi de-a lungul veacurilor.
” Locuitorilor de aici le e destul de drag vinul”
Unul dintre cei mai importante mărturii despre Principatele Române în secolul al XVIII lea a fost Frederich Bauer, un neamţ angajat ca ofiţer în armata rusă. . Acesta a luat parte la Războiul Ruso-Turc din 1768-1774, distingându-se în lupte. Bauer stând o vreme în Principatele Române a realizat şi o lucrare privind istoria şi geografia acestor locuri. Inevitabil îi pomeneşti şi pe români. Prima observaţie pe care o face are legătură cu descrierea fizică. Neamţul este fascinat de cât de sănătoşi erau români şi mai ales cât de voinici. ” Românii sunt, în general, de statură înaltă, bine legaţi, voinici şi de un temperament foarte sănătos. La ei, bolile sunt rare, iar ciuma, cu toate că este foarte obişnuită în Turcia, nu apare aproape niciodată”, preciza Bauer.
Apoi urmează şi defectele. Românii din Ţara Românească, sunt pentru Bauer, leneşi, zgârciţi şi prea îndrăgostiţi de vin. ” Foarte rar se aude vorbindu-se în Ţara Românească despre omor, furt sau alte crime îngrozitoare. Locuitorilor de aici le e destul de drag vinul, sunt leneşi şi zgârciţi, dar altfel, sunt oameni destul de cumsecade. Dacă se vor găsi printre ei unii înşelători, aceştia sunt aproape întotdeauna: armeni, greci şi evrei, care aici, ca pretutindeni, sunt meşteri în mijloace de a se îmbogăţi în dauna altuia“, preciza ofiţerul neamţ. Tot leneşi îi vede pe români şi un alt călător francez de această dată de la jumătatea secolului a XIX lea ” Obiceiul ordinii şi al muncii nu poate să le fie familiar căci nu e decât o jumătate de secol de când au fost împroprietăriţi şi în şărbie, când alţii trag profit din osteneala lui, omu n-are de ce să-şi rupă oasele”, scria istoricul francez Auguste de Gerando.
Moldovenii aplecaţi către tâlhărie şi puţin credincioşi
Totodată alţi călători care au străbătut Moldova de exemplu, tot în secolul al XVII lea au găsit o populaţie, puţin educată şi culmea la fel de puţin credincioasă. ”Aproape toată ţara posteşte lunea, miercurea şi vinerea. Oamenii o fac pentru că sunt siliţi, însă se sinchisesc prea puţin de legea lui Dumnezeu. Ţin posturile şi trăiesc ca animalele neştiind ce înseamnă Dumnezeu şi legea lui.”, scria în ”Dare de seamă despre Moldova”, Petru Bogdan Baksic. Totodată călugărul minorit spune că moldovenii de la frontiere se dedau la tâlhării şi furtişaguri.
Oameni supuşi şi asupriţi
Mulţi călători străini francezi sau germani spun că românii erau supuşi şi obedienţi faţă de asupritori. Aceştia suportau de multe ori fără să crâcnească jugul otoman sau boieresc. Pentru mulţi dintre aceşti militari sau ambasadori înapoierea se trăgea tocmai de la această asuprire accceptată. ” Ce le pasă care este numele stăpânului lor? Ceea ce ştiu ei este că trebuie să muncească, să plătească, să sufere şi să tacă. Românii moştenesc din tată-n fiu o resemnare mută care se schimbă în apatie şi această apatie este susţinută încă de neştiinţa lor”, scria francezul Xavier Marmier, după ce trecuse prin Ţările Române.
Acelaşi lucru îl sugera şi un alt călător străin Saint Marc Girardin, un scriitor francez de la mijlocul secolului al XIX lea. ”Adevărata boală a Principatelor este neîncrederea şi nesiguranţa, teama de ele însele, întotdeauna supuse puterilor străine, întotdeauna atârnătoare de alţii, ele nu aşteaptă nimic de la sforţările proprii”.
Oameni liberi, viteji şi ospitalieri
Pe lângă aceste consideraţii negative, în jurnalele sau istoriile călătorilor străini abundă şi infomaţii privind calităţile deosebite ale poporului român. În special nemţii care au tranzitat Transilvania au rămas impresionaţi de populaţia românească. Austriacul Johann Friedel, un militar, actor şi critic literar din secolul al XVIII lea, face o călătorie pe Dunăre, trecând inclusiv prin zonele locuite de români. Este impresionat de simplitatea, curăţenia şi ospitalitatea oamenilor. ” Când ne îmbiau pomii roditori, încărcaţi cu fructe frumoase proaspete, lovindu-ne aproape în cap cu crengile lor, să rupem câte ceva din ei, ţăranul se uită de departe la noi şi ne aducea zâmbind rachiu, brânză, mălai şi lapte, oferindu-ne aceste daruri cu cea mai mare prietenie. Când voiam să ne culcăm pe paie ca să dormim, românca ne ruga să ne odihnim în patul ei, veghind cu bărbatul ei lângă focul din vatră.
Cu un cuvânt, prietene, am găsit aici oameni astfel cum îi creează, dacă îmi este iertat să mă folosesc de această comparaţie, numai natura-mamă, adică naturali, nestricaţi şi mulţumiţi“, preciza Friedel în jurnalul său de călătorie. Un alt călător austriac tot din secolul al XVIII lea se arată la rândul său impresionat de ospitalitata şi cinstea românilor transilvăneni. Se numea Christopher Seipp şi era directorul unei trupe de teatru din Bratislava. Trecând prin Transilvania a consemnat o întâmplare anume. ” Am rămas într-o duminică seară, pe vreme rea, cu diligenţa împotmolită în noroi la o milă de Timişoara. Orice rugăminte la ţăranii germani ce treceau pe drum a rămas zadarnică. Din fericire, au venit atunci câţiva români, care, de cum s-au uitat, fără multă vorbă, s-au şi apucat de treabă cu chiote sălbatice şi ne-au scăpat de primejdia de a petrece noaptea în băltoacă”, scria austriacul.
Şi călătorl francez din secolul al XIX lea, J.A. Vaillant are numai cuvinte de laudă la adresa românilor. ” O români! Îmi spun în sinea mea, voi sunteţi maeştrii Europei în ceea ce priveşte ospitalitatea! Această virtute, care la noi a cedat locul egoismului şi nu mai este exercitată decât în mare şi cu ostentaţie de către naţie, voi o posedaţi pe deplin!“, considera acesta. Totodată românii erau văzuţi ca un popor viteaz, cu bărbaţi voinici şi buni în războaie. ”Românii sunt luptători buni şi viteji, aproape toţi îndrăgesc vânătoarea, mai ales, cei de la munte care sunt foarte buni ochitori, iar această ocupaţie îi pregăteşte foarte bine pentru război“, scria ofiţerul german von Bauer.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Cum îşi răsplătea Brâncoveanu duhovnicul şi supuşii de fiecare dată când se spovedea
Se încarcă comentariile...
