Adevărul despre abuzurile comise de români în Basarabia. Mărturiile crunte despre jandarmii care smulgeau unghiile oamenilor
0Autorităţile româneşti din Basarabia interbelică au fost acuzate de abuzuri grave îndreptate împotriva populaţiei locale. Acesta este un aspect controversat al istoriei României Mari şi este pe de o parte considerat o realitate, iar de cealaltă parte o manifestare a propagandei comuniste a acelei vremi.
Pe data de 27 martie 1918 Sfatul Ţării din Basarabia vota prin vot deschis unirea cu România. "Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România”, se arată în proclamaţia dată de Sfatul Ţării.
În luna decembrie a anului 1919 a fost ratificată unirea Basarabiei cu ţara mamă. Din acel moment a început integrarea politică, administrativă şi culturală a Basarabiei. Evident după decenii de ocupaţie rusească integrarea Basarabiei a fost o provocare pentru autorităţile române. Calitatea funcţionarilor români trimişi în Basarabia dar şi propaganda sovietică a complicat şi mai mult lucrurile pe toată perioada interbelică. Şi mai ales asta în contextul tendineţelor revanşarde ale bolşevicilor,noii stăpâni ai Rusiei ţarilor.
De altfel este cunoscut faptul că în 1919-1920 Lenin a încercat eforturi conjugate cu bolşevicii unguri ai lui Bela Kun pentru ocuparea Transilvanieini de către maghiari şi a Basarabiei de către ruşi. Comportamentul abuziv, în special al jandarmilor români a rămas, de exemplu, un subiect controversat al Basarabiei interbelice. Jandarmii, în special cei trimişi din Vechiul Regat erau acuzaţi de umilirea ţăranilor şi torturarea celor care nu le făceau pe plac. Bineînţeles intensitatea abuzurilor a fost accentuată de propaganda rusească.
Basarabia, locul unde oamenii se duceau fie din vocaţie, fie din obligaţie
Integrarea Basarabiei a presupus alinierea acesteia reformelor culturale şi administrative comandante de la Bucureşti la începutul perioadei interbelice. ”Pe lângă profesori, învăţători, medici, oameni de cultură, au venit din România în Basarabia şi reprezentanţi ai administraţiei locale”, scria Anatolii Cocoş în ”Jandarmul român vs glonţul rusesc” pe satu-nou.ro. În 1924 a început reforma agrară în Basarabia. Au primit pământ ţăranii care aveau pământ prea puţin sau deloc. Totodată cele mai mari progrese s-au făcut în domeniul educaţiei. După 1918 s-au deschis şcoli în limba română ca o contrapondere a influenţei ruseşti. P. Gore şi V. Stroescu au început să organizeze încă din 1918 cursuri pentru învăţători specializaţi să predea în limba română.
Dacă până în 1918 nu existau grădiniţe în Basarabia, până în 1926 erau deja peste 50 de grădiniţe construite şi asigurate cu personal. Mai mult decât atât sub administraţie românească până în 1940 au fost construite peste 1700 de şcoli în Republica Moldova. De altfel o parte a celor care veneau din Vechiul Regat în Basarabia, o făceau din vocaţie. Mai ales învăţători şi alţi intelectuali inimoşi care doreau modernizarea şi integrarea noii regiuni. Pe lângă aceştia au venit însă şi oameni de joasă calitate, trimişi disciplinar în Basarabia. Pe seama acestora s-au pus majoritatea abuzurilor de care au fost acuzaţi românii trimişi din Vechiul Regat în Basarabia. De altfel aceştia au dat şi apă la moară propagandei ruseşti care bineînţeles a exagerat abuzurile.
Jandarmul român şi comportamentul său abuziv
În special jandarmii au fost cei cărora li s-au reproşat cele mai multe abuzuri. Aceştia erau recrutaţi şi din rândul basarabenilor dar aduşi şi din Vechiul Regat, în special din Oltenia. În repetate rânduri jandarmii din Vechiul Regat au fost acuzaţi de abuzuri asupra localnicilor, mai ales asupra ţăranilor. O parte a plângerilor oficiale ale ţăranilor abuzaţi de jandarmii veniţi din Vechiul Regat s-au păstrat până astăzi. ”Cu onoare cad în genunchi înaintea dvs cu presenta plângere că în ziua de 15 august 1919 întâlnindu-mă pe stradă cu jandarmul Petre Tomescu di la postul Novaci mi-a ordonat să-l duc până la postul de jandarmi Novaci. Eu i-am raspuns că n-am timp că sunt ocupat cu munca câmpului. Domnul jandarm a început a mă înjura şi a mă păli cu palmele peste faţă”, scria Nicolai din satul Selişte către comisia judeţeană din Chişinău.
În cele din urmă după ancheta comisiei judeţene s-a ajuns la concluzia că de fapt jandarmul nu numai că l-a bătut pe ţăran dar l-a obligat să muncească forţat şi l-a şi sechestrat până seara. Printre altele a ieşit la iveală şi faptul că fiul respectivului ţăran fugise în armata ucraineană. Alte abuzuri sunt consemnate în acte. De exemplu o altă victimă a abuzurilor a fost un negustor din Călăraşi, care, în acelaşi an 1919, a fost bătut de jandarmi şi obligat să le dea mită, 500 de ruble, pentru a fi lăsat în pace. La toate acestea se adaugă numeroase alte abuzuri consemnate. Deobicei însă autorităţile centrale au fost prompte şi au declanţat anchete unde era cazul.
Unghii smulse şi umilinţa ţăranului în faţa şăpcii de jandarm
Totodată în Basarabia interbelică a existat mitul şăpcii de jandarm. Mai precis se spunea că jandarmii din Vechiul Regat puneau şăpcile în pari, la răscrucile satelor. Iar oamenii trebuiau să le salute şi să-şi scoată căciulile în faţa beţelor cu şăpci. O umilinţă incredibilă pentru oameni. Această practică a jandarmilor români din Basarabia a făcut înconjurul Europei, mai ales că a fost făcută publică la Paris, prin intermediul broşurii ”Summary of events in Bessarabia”. Totodată presa europeană vuia de abuzurile şi torturile medievale aplicate de jandarmii români în Basarabia. ” Am că în Basarabia poliţia română pune în aplicare metode de tortură din evul mediu.
Avem dovezi care arată cum intelectualii basarabeni suspectaţi că ar fi rusofili sunt supuşi toturii de către români. Metodele includ smulgerea unghiilor şi zdrobirea degetelor. Alţi oameni sunt bătuţi cu bastoane de cauciuc, unii sunt legaţi cu picioarele de cap şi ţinuţi aşa întreaga zi”, se arăta în ”Morning Post” din anul 1919. Într-un alt articol, de această dată din New York în anii 20 apare şi povestea şăpcii de jandarm pusă în vârful parului pe care localnicii trebuiau să o salute. Cine nu saluta parul cu şapca, era bătut crunt.
Abuzurile între adevăr şi propagandă
Cum de obicei fum fără foc nu iese, abuzurile autorităţilor, în special jandarmii, consemnate în documente au fost recunoscute. Adică au existat abuzuri îndreptate împotriva civililor în Basarabia interbelică. Abuzuri făcute în special de cadre ale jandarmeriei din Vechiul Regat, mai ales din rândul celor mutaţi disciplinar, cu antecedente şi în România.
Cu toate acestea abuzurile au fost mult exagerate de propaganda sovietică. Inclusiv de foşti moşieri din Basarabia deposedaţi de o parte a moşiilor în timpul împroprietăririi. De pildă la baza poveştilor cu şapca de jandarm salutată de ţărani în vârful parului dar şi cele cu unghii smulse din broşura ”Summary events of Bessarabia” ar fi stat Aleksandr Krupensky, mareşal al nobilimii basarabene dar şi fostul primar din Chişinău, Alexander Schmidt. Ambii au dus o intensă campanie împotriva unirii Basarabiei cu România, fiind bineînţeles filo-ruşi.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
