Răzvan Cîrlejan, kinetoterapeutul „inocenţilor“
0
Este kinetoterapeut la fundaţia „Inocenţi". Deşi are posibilitatea de a renunţa la acest loc de muncă având şi un cabinet particular nu se poate dezlipii de copii cu care lucrează de cinci ani şi faţă de care a dobândit un ataşament deosebit.
Răzvan Cîrlejan a ales să facă kinetoterapie îndrumat de fratele său mai mare. „ Când am terminat liceul el era deja la facultate, iar eu nu ştiam ce să fac aşa că m-a ghidat el mi-a explicat puţin ce înseamnă kinetoterapie şi mi-am zis hai să încerc", povesteşte Răzvan.
După ce a terminat facultatea deşi putea să facă orice altceva , care să îi aducă mai mulţi bani, Răzvan a ales să intre în sistemul de protecţie socială. „Când am terminat studiile am aflat de existenţa unui post de kinetoterapeut la Centrul de Plasament, totuşi acolo nu am mers dar între timp am fost chemat la un interviu la fundaţia Inocenţi. La vremea aceea nu ştiam nimic de fundaţie, nu ştiam nimic de munca cu cei mici şi mai ales cu copii cu dizabilităţi. Noi în facultate făcusem doar teorie pe partea de kinetoterapie pediatrică, faceam practică doar cu adulţila spitalul de recuperare, dar asta nu m-a făcut să dau înapoi pentru că ştiam că pot să învăţ", mai povesteşte kinetoterapeutul. Şi a început să înveţe ce înseamnă recuperarea pentru un micuţ de trei luni şi ce înseamnă pentru un adult pentru că a avut ocazia să lucreze cu copii cu vârste între 3 luni şi 18 ani. Răbdator şi perseverent, Răzvan a aşteptat mereu rezultatele , iar când acestea s-au arătat pozitive a fost foarte fericit. „La început mă gândeam uitându-mă la foştii mei colegi care lucrau ca taximetrişti sau orice altceva şi câştigau mai bine că aş putea foarte uşor să fac şi eu asta. Dar totuşi ceva m-a ţinut aici şi cu multă rabdare am aşteptat rezultatele , iar atunci când am văzut că pot face bine am avut o mulţumire extraordinară", mai spune tânărul kinetoterapeut.
De ce plânge copilul
Recuperare mai ales în cazul copiilor cu dizabilităşi este un proces lung şi care implică foarte mulţi factori, atât kinetoterapeutul dar şi familia. Poate cel mai greu lucru de acceptat pentru un om este pânsul unui copil pe care îl doare ceva şi nu poate spune ce. Dar Răzvan cu calm şi profesionalism reuşeste să treacă peste asta. „E foarte important să îşi faci mesrei, iar în timp tu îţi dai seamna deja de ce plânge copilul şi trebuie să ai tăria să treci peste. Dacă în timpul unei sedinte mă cuprinde mila şi nu pot să îi stăpânesc sentimentele ce fac plâng şi eu plânge şi copilul şi pierdem şedinţa de recuperare care pentru el este foarte importantă". În timp, Răzvan şi creat o legătură specială cu toţi paciencinţii săi dar mai ales cu copii, care deşi la început sunt reticenţi, pe parcuras încep să îl iubească. „Recuperarea nu este ca o răceală, necestită timp şi răbdare iar în tot acest timp se crează o legătură cu pacientul, care uneori poate fi foarte strânsă", mai spune Răzvan.
Întrebări şi răspunsuri
Te-ai gândit să renunţi la fundaţie în favoarea muncii la cabinetul propriu?
Nu, deocamdată nu , îmi place foarte mult ceea ce fac aici, îmi place colectivul, îmi plac copii. Iar dacă o să renunţ deşi nu am stat să mă gândesc foarte mult dar cred că o să îmi lipsească iar ceea ce mă ţine aici cred că este faptul că vad voinţa de a face performanţă şi dorinţa copiilor de a se face bine. Cât despre munca la cabinetul particular pot să spun că cabinetul a fost de la început pe planul doi ca să zic aşa , mă ocup de el împreună cu fratele meu şi cu un prieten şi facem asta în timpul liber, nu ca pe un job permanent.
Ce-i place
„Îmi plac foarte mult maşinile. Cred cpă dacă nu făceam kinetoterapie aş fi facut ceva în acest doemeni, probabil inginer constructor de maşini sau aşa ceva. Mai ales că acestpă pasiune pentru maşini am moştenit-o de la tatăl meu", spune Răzvan
Ce nu-i place
Indiferenţa oamenilor îl doar cel mai tare şi îl enervează la culme faptul că televitziunile mediatizează atâtea scandaluri.
Profil:
Născut: Bistriţa 11 februarie 1982
Studii: Facultatea de Kinetoterapie Cluj Napoca
Ocupaţie: Kinetoterapeut
Se încarcă comentariile...
