Doru Stere, singurul dentist din ţară care s-a încumetat să trateze copiii cu autism într-un program unic în România

Un dentist in Bistriţa este singurul din ţară care a acceptat să intre într-un program pilot în România pentru a-i ajuta cu tratament de specialitate pe copiii cu autism. Până acum acum chiar şi o carie mică era tratată în clinici de specialitate din marile centre universitare sub anestezie generală.

Stomatologul Doru Stere are 39 de ani, este căsătorit şi are doi copii. De mai mulţi ani, pacienţii săi preferaţi sunt copiii, în momentul de faţă aceştia reprezentând 30% din numărul total de bistriţeni care călcă pragul cabinetului său stomatologic.

 Anul trecut în primăvară, Ana Dragu, administratorul Centrului de Resurse şi Referinţă în Autism „Micul Prinţ” a reuşit să adune mai mulţi factori de decizie din domeniul sănătăţii în sala mare de şedinţe a Primăriei Bistriţa. Intenţia ei era să găsească dentişti dispuşi să intre într-un program pilot de desensibilizare a copiilor cu autism, astfel încât aceştia să aibă parte de tratament stomatologic chiar la ei în oraş.

Singurul dentist care s-a încumetat să intre în acest program, care practic presupunea obişnuirea copiilor cu autism cu un cabinet stomatologic, cu instrumentele, sunetele şi mirosurile, a fost Doru Stere.

„Nu cred că este o chestiune de superficialitate, nu cred că colegii mei ar spune: nu lucrez cu un copil cu autism pentru că e greu sau nu vreau. Pare de la bun început foarte greu să lucrezi cu un copil cu autism, datorită faptului că trebuie să fie atenţi la tine şi să ţină gura deschisă. Copiii cu autism au o problemă cu atenţia, nu reuşesc să stea concentraţi mult timp pe o anumită chestie şi durează foarte mult până acceptă să deschidă gura. Părerea mea este că este o reticienţă din partea stomatologilor să lucreze cu copiii cu autism pentru că este foarte greu şi pentru că prezintă riscuri”, explică Doru Stere de ce nu au intrat până acum şi alţi colegi de-ai săi.

Nouă copii cu autism din Bistriţa au fost implicaţi în acest program, care s-a desfăşurat pe parcursul anului 2013 şi s-a întins pe 9 luni. În fiecare săptămână, timp de o oră, grupuri de 3-4 copii se obişnuiau cu tot ceea ce înseamnă un cabinet stomatologic. Întrebat ce l-a determinat să intre în „horă”, Doru precizează:

„Sincer, curiozitatea. Toată lumea spunea că nu se poate şi Ana Dragu a insistat că se poate. În România nu am găsit niciun fel de material pe această temă, nu a făcut nimeni un program de desensibilizare pentru copiii cu autism. Singura referinţă pe care am găsit-o a fost un power point din Statele Unite din care ne-am şi inspirat la etapizarea în lucrul cu copiii.”

Stomatologul bistriţean recunoaşte că la început până şi părinţii erau reticienţi, privind iniţiativa lui Doru Stere chiar şi ca o metodă de a-şi face reclamă. Nici riscurile nu erau de neglijat, instrumentele rotative cu care se lucrează în stomatologie având şi 4000 de rotaţii pe minut, iar o mişcare bruscă a copilului putea să ducă la o tragedie. Asta în condiţiile în care mişcările bruşte şi teama sunt specifice copiilor cu autism.

Singura opţiune pe care o au momentan copiii cu autism din ţară e să îşi rezolve problemele stomatologice într-una din clinicile specializate în chirurgie buco-maxilo-facială. Asta înseamnă că şi pentru o carie, copilul este anesteziat total, de multe ori riscurile prezentate de anestezie fiind mai mari decât beneficiile intervenţiei.

„Asta a fost şi ideea în momentul în care am decis să facem proiectul acesta de desensibilizare, să încercăm să îi obişnuim cu mediul dintr-un cabinet stomatologic, cu sunetele, cu mirosurile, cu persoanele, cu manoperele care se fac într-un cabinet. Am făcut chiar şi un protocol de lucru, pornind de la paşi mici”, explică Doru Stere.

FOTO: Centrul de Resurse şi Referinţă în Autism „Micul Prinţ”

Durata de acomodare a depins de fiecare copil în parte, unii au sărit încă din prima şedinţă pe scaunul stomatologic, în timp ce alţii au avut nevoie şi de luni pentru a se putea obişnui cu tot ce se întâmpla.

„Am avut un copil care în prima şedinţă a intrat în cabinet şi s-a pus direct pe scaun. La Ovidiu spre exemplu nu era o problemă spaţiul. A intrat în cabinet, nu a avut o problemă nici cu mine, iar în trei şedinţe s-a obişnuit şi cu zgomotele din cabinet. Ulterior i-am şi lucrat efectiv ca la un copil obişnuit, în condiţiile în care Ovidiu este un copil care a fost refuzat de alte cabinete stomatologice pentru că are autism.

Aveam un copil care refuza pur şi simplu apropierea fizică, nu se simţea bine dacă cineva era foarte aproape de el. Aia în stomatologie este o barieră. A fost foarte greu de lucrat cu el până am reuşit, dar şi satisfacţiile sunt pe măsură. Dar acest copil, la un moment dat, într-una din şedinţe, s-a dat jos din scaun şi m-a luat în braţe, mi s-a părut fantastic”, povesteşte stomatologul.

La 5 dintre cei 9 copii, cu vârste cuprinse între 4 şi 9 ani, s-au rezolvat problemele stomatologice, în urma procesului de desensibilizare. Majoritatea au avut nevoie de extracţii, plombe, periaje profesionale sau igienizare. „Pe unul dintre copii am reuşit să-l învăţ cum să se spele pe dinţi. Asta mi s-a părut o chestie fantastică”, precizează dentistul bistriţean.

„Să nu se înţeleagă că programul a fost un succes absolut, am avut 4 copii care au fost în program 9 luni şi după 9 luni nu am reuşit să lucrez nimic. La unul dintre ei nu am reuşit efectiv să trecem de teama de sunet. Nu avea nicio treabă cu mirosul, cu mine, dar în momentul în care porneam un instrument se întrerupea orice colaborare. Efectiv nu am reuşit să trec de acea sensibilitate. La o altă fetiţă am reuşit să lucrez parţial, igienizări profesionale, detartraje, dar nu am reuşit mai mult pentru că avea un IQ mai redus şi efectiv nu înţelegea ce îi spun şi era prea riscant.

Pentru mine a fost surprinzător faptul că am reuşit să le lucrez la mai mult de jumătate din copiii din proiect, nu mă aşteptam la început, după primele două şedinţe am fost chiar speriat. Am avut impresia că m-am băgat în ceva care mă depăşeşte”, explică stomatologul.

Programul se va relua anul acesta în iulie-august, Doru Stere dorindu-şi să mai facă o încercare cu cei 4 copii cărora nu a reuşit să le rezolve problemele stomatologice. Acesta şi-ar dori ca şi alţi dentişti să se alăture programului, mai ales că acum există o metodă de lucru, care ar putea fi folosită drept model.

Singurele costuri pe care le-au suportat părinţii copiilor au fost intervenţiile propriu-zise, şedinţele de desensibilizare fiind gratuite. Asta în condiţiile în care până şi o banală carie îi costa pe părinţi aproximativ 500 de lei dacă apelau la o clinică specializată şi anestezie totală.

Vă mai recomandăm:
 

Tratamentul unei artiste handmade: cu un ac şi o hârtie îi vindecă pe oamenii cu boli psihice

Larisa Bancea face accesorii şi obiecte decorative din hârtie de ani buni, lebedele sale şi nu numai impresionând la fiecare târg de profil. Satisfacţia cea mai mare îi este oferită artistei îndrăgostite de hârtie, însă, de cursurile de quilling pe care le susţine la Centrul de Sănătate Mintală din municipiu.

Tulburările psihice, tratate cu zooterapie. Cum reuşesc trei căţei să intre în lumea copiilor cu probleme

Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă nr. 1 din Bistriţa a apelat din această toamnă la o terapie mai puţin întâlnită în România pentru copiii cu probleme. Este vorba despre zooterapie, cei care îi ajută pe copii să fie mai comunicativi şi mai veseli fiind trei căţei