Bistriţa: Portret/ Alexandra şi Sebastian, în paşi de dans spre performanţă

Cei doi copii dansează de doar doi ani şi jumătate împreună şi în tot acest timp au reuşit să  urce trei clase în ceea ce priveşte calificarea la clasa standard şi deja au reprezentat România pe o scenă din afara ţării.

Alexandra şi Sebastian sunt doi copii obişnuiţi la prima vedere. Ai spune că au preocupări specifice pentru vârsta lor, merg la şcoală, se joacă şi cam atât, dar nu este deloc aşa. Aceştia sunt preocupaţi de paşi de quickstep ,vals vienez şi latino, de ţinuta elegantă pe scenă şi sunt dornici să se perfecţioneze. Cei doi muncesc foarte mult pentru a-şi îndeplini visul de a deveni dansatori profesionişti şi, cine ştie, campioni mondiali. Copiii sunt în anul trei de dans şi se pregătesc aproape zilnic, atât la sala de dans alături de colegii lor de grupă, cât şi cu un antrenor în particular. Lecţiile de dans îi epuizează uneori, însă aceştia nu renunţă, şi pe lângă faptul că se străduiesc să facă performanţă , au rezultate foarte bune şi la şcoală. „Când am mers pentru prima dată la sala de dans îmi doream doar să învăţ paşi de vals vienez deoarece eram fascinat de acest dans. Vedeam de multe ori dansatorii la televizor dansând şi eram foarte impresionat, când am reuşit şi eu să fac aceşti paşi destul de bine, nu mi-a venit să cred, am fost foarte fericit”, povesteşte încântat Sebi. Alexandra spune că a ales dansul în primul rând pentru că îi plac foarte mult rochiile dansatoarelor  de la categorii mai avansate şi visează cu ochii deschişi să ajung să poarte o astfel de rochie şi să danseze la cele mai importante concursuri de dans. „Mi-au plăcut întotdeauna rochiile, dar îmi plac foarte mult şi paşii de dans ”, povesteşte fata.

Prima dată pe o scenă internaţională

Anul acesta, Alexandra şi Sebastian au fost invitaţi să danseze în deschiderea unui memorial de dans la Bratislava, la invitaţia unui arbitru internaţional care i-a remarcat şi i-a ales dintre 300 de perechi. „ Arbitrul Andrej Micunck a venit la noi şi ne-a întrebat dacă vrem să dansăm în deschiderea unui memorial de dans pe care el îl organizează în fiecare an la Bratislava, prima dată nu mi-a venit să cred”, povesteşte Sebi. Plecarea în Slovacia i-a făcut fericiţi pe copii, dar le-a dat şi foarte multe emoţii. „Am avut mari emoţii înainte să intrăm pe scenă, când announcer-ul ne-a strigat numele şi a spus şi numele ţării am simţit că ni se înmoaie picioarele, dar când am intrat pe scenă şi am început să dansăm am uitat de tot şi am încercat să dăm tot ce e mai bun” mai spune Alexandra. Copiii sunt conştienţi că în România dansul nu este apreciat la adevărata lui valoare, însă asta nu îi împiedică să continue. „În Slovacia am fost trataţi altfel, nimeni nu ne-a privit ca pe nişte copii care au venit şi ei să danseze ci au apreciat faptul că suntem talentaţi şi muncim pentru visul nostru”, spune Sebastian.

Întrebări şi răspunsuri

Ce îşi doreşte cel mai mult un copil dansator?

A.P.  În primul rând ne dorim să creştem în valoare, sperăm ca părinţii noştri să reziste financiar pentru a ne susţine deoarece dansul modern este un sport costisitor. Iar eu abia aştept să ajung să port o rochie cu ştrasuri şi la fel de elegantă cum am văzut la marile dansatoare, dar pentru asta mai am de aşteptat, fiindcă, la vârsta mea, regulamentul nu permite acest lucru.

Ce planuri de viitor aveţi ca pereche?

S.H. Momentan dansăm împreună, am evoluat împreună de la începători am ajuns în clasa D, sperăm să o ţinem tot aşa şi să reuşim în continuare să ne completam la fel de bine ca până acum. Fiind o pereche deocamdată avem un vis comun să devenim campioni naţionali şi chiar mondiali.

Profil personal

Sebastian

NĂSCUT : 2 noiembrie 1998, Bistriţa
EDUCAŢIE : Elev la Generală nr.4, dansator
FAMILIE: are o soră

Alexandra

NĂSCUTĂ: 8 iulie 1999, Bistriţa
EDUCAŢIE: Elevă la Generală nr.1 , dansatoare
FAMILIE: un frate mai mare

Ce le place

Sebastian îşi doreşte ca toată lumea din jurul său să fie fericită. Când nu dansează îi place să citească câte puţin, dar reuşeşte să îşi facă timp şi pentru jocurile pe calculator , o pasiune specifică vârstei sale.
Alexandra încă se mai joacă cu păpuşile , iar când are puţin timp liber între şcoală şi orele de dans preferă să meargă la bunici la Şirioara, unde se simte liberă.


Ce nu le place

Sebastian nu suportă oamenii care se ceartă, nu-i place tristeţea şi nu poate să înţeleagă de ce oamenii nu acceptă talentul. „Fiecare persoană are un talent pe care şi-l pune în valoarea sau nu, iar ce-i din jurul său cred că ar trebui să îl aprecieze”, povesteşte Sebi.
Alexandrei nu îi plac bârfele, nu înţelege de ce oameni sunt răi. „Mă supăr foarte tare când cineva vorbeşte urât despăre mine şi despre familia mea şi nu vreau să îi văd niciodată trişti”, povesteşte fata.