Momentul în care Franţa a bombardat Damascul şi a administrat Siria. Reacţiile dure internaţionale ale conflictului armat din 1945

În luna mai 1945, francezii bombardează Damascul şi încearcă să-i aresteze pe liderii sirieni, aleşi democratic, care luptau pentru independenţă. În 1923, Franţa a primit mandat din partea Ligii Naţiunilor să administreze Siria. Şi-a retras armata şi administraţia în 1946, în urma presiunilor internaţionale şi a revoltei sirienilor.

Francezii au refuzat să părăsească actualul teritoriu al Siriei şi după al Doilea Război Mondial, motivat de faptul că „mandatul“ primit de la Liga Naţiunilor nu fusese anulat de vreun alt act internaţional. Pentru a-şi impune dominaţia şi interesele, după o perioadă tensionată, Franţa bombardează Damascul în luna mai 1945. Reacţiile guvernelor SUA, URSS, a Angliei dar şi a Franţei sunt redate şi în presa românească a vremii.

În cotidianul local „Înainte!- Ziar de luptă democratică“, care apărea la Bacău şi făcea propaganda clasei muncitoare, situaţia din Levant este prezentată zi de zi în paginile care descriau situaţia internaţională. 

O primă reacţie faţă de războiul declanşat de francezi împotriva sirienilor vine din partea  subsecretarului de stat al Afacerilor Străine al SUA. „S-au înaintat Franţei, Siriei şi Libanului câte o notă asemănătoare celei trimise de către Anglia, atrăgându-se celor trei state atenţia de a se evita orice acţiune, care ar atrage după sine înrăutăţirea situaţiei“.  

Totodată, primul ministru egiptean a declara că guvernul său este hotărât să sprijine acţiunea Siriei şi a Libanului. Asta deoarece, la Hams (Homs) şi Hama au avut loc noi incidente, în care şi-au pierdut viaţa mai mulţi cetăţeni. „Generalul Bene, delegatul Franţei, a declarat că întregul conflict se bazează pe o neînţelegere regretabilă şi şi că statul francez nu intenţionează să atingă independenţa statelor din Levant, Franţa dorind să-şi apere numai interesele proprii“, se arată într-un număr al ziarului băcăuan „Înainte!“. 

Pe 29 mai 1945 are loc punctul culminant al conflictului dintre francezi şi liderii sirieni. Aviaţia franceză bombardează Damascul iar trupele aflate la sol încearcă arestarea liderilor sirieni, impuşi prin voinţa poporului. În aceeaşi zi, la San Francisco are loc înfiinţarea Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) la care participă şi premierul sirian Faris al-Khoury, care cere eliberarea de sub francezi şi renunţarea Franţei la mandatul asupra teritoriului Siriei. 

Pe 30 mai 1945, la Paris, ministrul de Externe al Franţei, a făcut următoarele declaraţii cu privire la conflictul din Siria şi Liban: „Franţei i-a fost încredinţat mandatul administrării Siriei şi Libanului de către Liga Naţiunilor. Până când acest mandat nu va fi desfiinţat oficial, Franţa îşi va asigura cel puţin interesele culturale şi economice în aceste ţări. Franţa a declarat independeţa ţărilor levantine şi doreşte sincer înfăptuirea ei. Orice ştiri sau afirmaţii contrare nu sunt decât propagandă răuvoitoare. Franţa este dispusă să-şi retragă toate forţele din Levante, cu condiţia satisfacerii anumitor condiţii“, se arăta în ziarul românesc din data de 2 iunie 1945.

Ziarul Înainte! pe 1 iunie 1945, titra: „Conflictul din Levant în faza culminantă“. Faţă de bombardamentele francezilor a luat poziţie Winston Churchill, primul ministru al Regatului Unit al Marii Britanii.  „În urma mesagiului radiofonic al ambasadorului englez din Damasc, guvernul britanic a hotărât să intervină în conflict. Domnul Churchill a adresat un mesaj Generalului De Gaule, comunicându-i hotărârea guvernului britanic. Anunţând în Camera Comunelor, d-l Eden, Ministrul de Externe al Angliei a declarat că situaţia în Levant s-a înrăutăţit, trupele franceze continuând să bombardeze cu aviaţia şi artileria oraşul Damasc. Dl Churchill a propus deschiderea unei conferinţe tripartite la Londra, pentru soluţionarea conflictului“, se arăta în articolul preluat de presa românească.

A doua zi, pe 2 iunie 1945, în aceeaşi publicaţie a muncitorimii care apărea la Bacău, este redat şi punctul de vedere al Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice (URSS), care prin Comisariatul Afacerilor Externe al Uniunii Sovietice a trimis o notă guvernelor Franţei, Angliei, Americii şi Chinei în care se preciza: „Având cunoştinţă de conflictul care s-a ivit între Franţa şi ţările Levantului, guvernul sovietic constată cu regrete că acest conflict a degenerat în acţiuni militare în Siria şi Liban. Acestei acţiuni i-au căzut victime sute de civili, prin intrarea în joc a artileriei şi aviaţiei franceze la Damasc. Situaţia este cu atât mai gravă, cu cât cele trei naţiuni interesate fac parte din Naţiunile Unite, menite să asigure la San Francisco charta păcii de mâine. Evenimentele acestea nu corespund nici cu hotărârile de la Dumbarton-Oaks şi Ialta sau cu spiritul Conferinţei de la San Francisco. Incumbă Marii Britanii de a lua măsuri urgente, pentru încetarea ostilităţilor şi restabilirea ordinei“, precizau oficialii sovietici. 

Reacţiile Angliei, SUA şi URSS i-au făcut pe francezi  să oprească bombardamentele. La întâlnirea care a avut loc la San Francisco, în acele zile, unde s-au pus bazele Organizaţiei Naţiunilor Unite, delegaţii Libanului la Conferinţa de la San Francisco şi-au exprimat mulţumirea pentru intervenţia Angliei. „Delegaţii Siriei au declarat că întreaga muncă depusă de conferinţă ar fi deşartă dacă Marile Puteri ar zăbovi să intervină, la nevoie, şi cu forţa armelor, pentru apărarea independenţei şi intereselor micilor naţiuni. Confirmarea ştirii după care care trupele franceze ar fi primit ordin de încetare a focului şi retragere în cazărmi a provocat destindere generală în cercurile politice internaţionale “, potrivit unui articol din 2 iunie din ziarul Înainte.

Franţa şi-a îmbogăţit posesiunile după Primul Război Mondial şi dezintegrarea definitivă a Imperiului Otoman. În afara părţii centrale a Africii, Franţa deţinea colonii în Orientul Îndepărtat dar şi multe insule (foto). Pe 29 septembrie 1923, Franţa este desemnată  de către Liga Naţiunilor, putere mandatară pentru Siria, mandat care includea şi teritoriile Libanului şi fostei provincii otomane Hatay. Francezii împart teritoriul primit spre administrare în şase regiuni, iar trei dintre ele, Damasc, Aleppo şi Alawite sunt unite în „Fédération syrienne”. În 1930 Siria se tranformă în Republica Siria, iar în 1936 este semnat tratatul de independenţă franco-sirian, care însă nu are valoare deoarece nu a fost ratificat de Parlamentul Franţei.  Provincia Hatay, (la graniţa căreia turcii au doborât marţi, 24 noiembrie 2015, un avion rus) a intrat în componenţa Turciei în 1939, după ce francezii au transformat-o, în 1938, în Republica Hatay. Anexarea regiunii s-a făcut fără voinţa sirienilor iar chestiunea reprezintă un litigiu şi astăzi între cele două ţări.