După un deceniu şi jumătate şi o duzină de modificări şi completări, Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a făcut public Proiectul de Lege privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional (PATN) secţiunea a IV-a – Reţeaua de localităţi, act normativ  aflat se află în consultare publică până pe 8 decembrie a.c. Obiectivul legii este “de a reglementa statutul localităţilor din România şi de a le clasifica astfel încât să poată furniza un cadru pentru politici investiţionale cu impact pozitiv asupra dezvoltării teritoriului naţional şi îmbunătăţirea calităţii vieţii pentru toate comunităţile locale”. Forma supusă consultării propune clasificarea unităţilor administrativ teritoriale (UAT) urbane în 7 categorii, iar a celor rurale - în 2 categorii, faţă de legea aflată încă în vigoare (Legea nr. 351/2001), care ierarhiza toate localităţile în 5 categorii.

   Era evident că Legea 351/2011 nu mai reflecta realităţile actuale din sistemul urban românesc. Din acest punct de vedere iniţiativa ministerială este lăudabilă. Din păcate ea păstrează însă acelaşi caracter discreţionar, în care diferitele tipologii par a fi făcute aleatoriu şi fără nicio bază concretă, cu excepţia poate a unor interese strict politice. Nu mă amăgesc cu ideea că fundamentarea acestui proiect de lege a luat în calcul (măcar ca intenţie) studii şi proiecte academice de mare valoare. Gândirea interdisciplinară nu ne este cunoscută la nivel de instituţie publică. Dar măcar se puteau lectura în prealabil documente oficiale care făceau o analiză mai serioasă a reţelei urbane (gen Strategia de dezvoltare teritorială a României – Studiul 15: Reţeaua de localităţi după rang şi importanţă, 2014). Nu mai avem timp pentru experimente şi jocuri teritoriale, aşa cum s-a făcut până acum. Nu putem băga în aceeaşi oală - la nivel funcţional – covrigii de Buzău cu nişte componente aeronautice. Doar dacă vrem să jucăm Marocco, însă cu efecte dezastruoase asupra relaţiilor şi aşa fragile dintre satul şi oraşul românesc...