Reţete româneşti care n-au ajuns niciodată în cărţile de bucate. Secretele cricalei de ceapă
0
Colindând satele săseşti Claudia-Romana Rista a cules reţete vechi, ce nu se găsesc în nicio carte de bucate. Tânăra din Arad doreşte să împărtăşească descoperirile sale şi cititorilor „Adevărul“.
Romana a întâlnit cricală de ceapă într-un sat de care până vara aceasta nu s-a auzit până acum, dar care a devenit renumit în urma evenimentului Transylvanian Brunch, organizat de Asociaţia My Transylvania, în parteneriat cu Romana.
„Prima dată am vizitat Vachidul anul trecut. Nu mi-a venit să cred...cât de trist şi păcat este ca o biserică atât de frumoasă, cum este Biserica fortificată din Valchid, din secolul al XIV-lea, să nu fie promovată, să nu fie inclusa într-un circuit turistic. Ea este acum sub cheie şi se poate vizita pe bază de programare telefonică. Ceea ce o face mai inedită sunt turnurile de strajă care se află la mijlocul zidurilor. Lipită de ea este birtul satului, iar puţin mai încolo se restaurează clădiri cu termopan în loc de ferestre...Le-am adunat din curte şi am scris meniul pe ele.. ”, spune Romana.
Aceasta a dorit ca, prin implicarea şi aportul muncii ei în pregătirea acestui eveniment cu tradiţie ce atrage turişti din toate colţurile ţării şi nu numai, să aducă în prim-plan şi alte experienţe de care ea a beneficiat în fiecare din popasurile pe care le-a căutat să le facă şi în Valchid, încă din primavara acestui an.
„De fiecare dată când am avut ocazia şi ma aflam în zonă, am ajuns în gospodăriile celor care azi trăiesc în acest sat frumos, de o coloristică aparte. Alina, o tânără localnică, mi-a spus că am reuşit să scot reţete vechi de la naftalină în care nimeni nu mai crede. Nimeni nu ar fi crezut că vor avea un aşa de mare succes: cirighele, prajitura cu mălai, lichiurile sărate şi dulci, zama de salată cu paparadă... Una dintre reţete, cricală de ceapă, v-o împărtăşesc şi voua dragi cititori ai Adevărului”, mai adaugă Romana.
FOTO: My Transylvania
Cricală de ceapă, reţetă veche culeasă de Claudia-Romana Rista în Valchid (Sibiu)
'Noi o ştim de 'tocaniţa de ceapă, mai nou aşa îi zice. Cricală de ceapa îi zice după reţeta veche. Normal Cricală.'' aflu de la Tabita. Împreună cu Sonia şi Marieta m-a învăţat să gătesc această reţetă delicioasă, cum nu am întâlnit până acum, la care baza este ceapa. Multă ceapă albă...Bătrânii o pregăteau dimineaţa, o făceau în timpul săptămânii când se mergea la coasă. Şi era servită seara aşa: tocană rece şi mămăliga caldă. 'Merge şi calda, şi rece' îmi confirma Sonia, 'dar dacă se face cu untură, e mai buna caldă'.
Cricala de ceapa e un fel de paparadă cu multă ceapă, de fapt ceapa multă gătită în 'cratiţ' peste care se pun la final oualele de găină bătute ca pentru paparadă. ''Cratiţ de tuci să aveţi', îmi spune Marieta, 'în el se face cel mai bine. Se face pe sobă şi cu lemne sub. Bătranii mai au şi sobă pusă afară, au cum s-ar spune şi o bucătărie de vară.''
Cricala-i un fel de mâncare care se pregătea la sfârşit de vară, toamna, dar şi iarna. Normal, se făcea fără carne. Aşa-i reţeta veche, un fel de mâncare a săracilor, atât de gustoasă şi de saţiosă. 'Nu-i bai dacă o să-ţi lase ceapa multă zeamă' mă avertizează Tabita, 'apai e numa' bună ca să inmoi mămăliga caldă în zeama aia multă pe care o lasă ceapa...''
FOTO: Feri Ţeglaş
Incerc sa aflu dacă merge şi cu carne. ''Cochii când eram, îi puneam un căţel de usturoi înuntru' şi cât ne mai distram...Ziceam că are gust de la cârnaţi...'' glumeşte Stela, o altă localnică de la care ştiu cum se face Zama de salată cu creşte.
'Noi cricala o facem şi cu carne. Carne de porc, bucăţi mai mari, când avem. O lăsăm să fiarbă laolalta cu ceapa. Unii prăjesc în untură carnea separat şi o pun deasupra, aşa ea rămâne crocantă. Se face şi cu bucăţele de slănină afumată prăjite în untură. Dacă ai pui creşte de slanină fripte tare. Le pui lângă cricală şi mămaliga, separat într-un blid. Aşa-i mai bună!'' aflu tot, de la cele trei vecine cu Alina, care stau la vechea moară, şi pe aceeaşi stradă şi sunt şi neamuri între ele”, adaugă Romana.
FOTO: Feri Ţeglaş
Ingrediente pentru 6-8 oameni la masă:
2 kg de ceapă albă, tăiată peştişori
100 ml ulei de floarea-soarelui
2 linguri de untură de porc
4-5 ouă de găină, sau câte îţi intră, ele vin bătute ca pentru paparadă
optional: 1 ardei roşu şi 1 ardei galben de grădină, tăiaţi cuburi sau rondele; dacă îi pui capia roşu e şi mai bun pentru aroma şi pentru culoare; 1 lingură de bulion. Nu se pune verdeaţă în reţeta veche, sare şi mult piper şi alături: mămăligă caldă sau pâine bătuta, de casă.
Mod de preparare:
1. Într-un 'cratiţ' de tuci se căleşte la foc mic ceapă în ulei şi untură până se înmoaie ceapa. Iese şi mai bună pe soba cu lemne. În timp ce se căleşte ceapa, potriveşti de sare.
2. Daca ai ardei, îi pui odată cu ceapă. Dacă vrei să pui bulion, îl adaugi când e aproape gata şi îi mai dai un clocot bun.
3. Dacă vrei să pui şi carne, o pui tot de la început cu ceapa la călit.
3. Ouăle se bat ca pentru paparadă (omletă) şi înainte de a lua de pe foc, le amesteci repede în tocăniţă.
4. Iei repede de pe foc, o condimentezi cu sare şi mult piper.
5. O serveşti fie rece, fie caldă. E bună oricum.
6. Mămăliga musai să fie caldă. O faci tot într-un tuci sau oală. O răstorni când e gata pe carpator (fundul de lemn) şi o tai cu atât, în bucăţi pătrate.
7. În zeama lăsată de la ceapă înmoi mămăliga sau bucaţi rupte din pâine. O să mai vrei o porţie, numaidecât.
„Nu-i de mirare ca în timpul Brunch-ului de la Valchid, unde au venit peste 150 de turişti, prima care s-a topit de pe masă a fost cricala de ceapa. Eu am mai adăugat peste flori de cimbru şi gălbenele.
În timpul brunch-ului, cele trei complice ale mele, Tabita, Sonia şi Marieta, care au gătit nemaipomenit această cricală de ceapă din peste 20 de kilograme de ceapă fără să pună 'vegeta' că nu le-am lasat...au venit să îmi spună înmărmurite, ţinandu-şi palma lipită de obraz: 'Aţi avut dreptate, la noi a picat să facem cricală ca nimeni nu s-o înghesuit la felul asta să-l facă pentru eveniment, credeau că se fac de ruşine cu el pe masă. Aşa ca am facut-o ca pentru noi, dacă rămâne pe masa barem să ne bucurăm noi de ea lângă o mamaligă caldă...'' Am zâmbit, pentru că despre asta e vorba în toate itinerariile mele culinare. Am reuşit să îi fac să gătească pentru turişti, ca şi cum ar găti pentru ei şi familiile lor. Şi asta nu-i puţin. Le-am promis atunci că am să le fac cunoscută munca, în semn de respect şi recunoştinţă!
Vă mai recomandăm: Reţete româneşti care n-au ajuns niciodată în cărţile de bucate. Secretele ciorbei de borboane, o delicatesă culeasă recent în zona rurală a judeţului Braşov
Se încarcă comentariile...
