Sfâşietoarele iubiri interzise ale Reginei Maria, cunoscută ca „regina adulteră“. De la verişorul interzis la principele Barbu Ştirbei, care o alinta „My Marie“

FOTO Arhivă

Maria, cea mai frumoasă şi mai iubită regină a României, a fost o femeie nefericită, care şi-a căutat iubirea în afara patului conjugal. I s-a spus „regina adulteră”. A fost bârfită, comentată şi arătată cu degetul pentru relaţii infidele. Singură a recunoscut că a plătit un preţ mare pentru încercarea de a-şi căuta fericirea în braţele diverşilor bărbaţi. În spatele coroanei strălucitoare, Maria a fost o femeie care a iubit şi a suferit.

Regina Maria a fost una dintre cele mai frumoase şi mai senzuale reprezentante ale monarhiilor din Europa secoului trecut. ”Brunetă cu ochii albaştri, argintii, scânteietori, cu luciri de oţel”. Aşa este descrisă cea care a fost Regina României, soţia Regelui Ferdinand, vreme de patru decenii. A rămas în istoria ţării drept cea mai iubită dintre reginele pe care le-a avut ţara şi cea mai implicată în deciziile politice. Despre viaţa Reginei Maria s-au scris biblioteci întregi. A fost numită ”regina adulteră”, din cauza lungului şir de amanţi în braţele cărora a căutat iubirea. Paternitatea unora dintre copiii reginei a fost îndelung comentată de istorici.

Dincolo de imaginea reginei perfecte care îngrijea soldaţii în război, purtând ia românească, sau a reginei adultere, în spatele coroanei pe care a purtat-o Regina Maria stă povestea unei femei nefericite care nu şi-a găsit în partenerul de viaţă nici jumătatea perfectă, nici iubirea de care avea nevoie. Pentru relaţiile extraconjugale Maria recunoştea că a plătit preţul suferinţei.  

„La  început, crezi că, dacă nu găseşti fericirea în căminul conjugal ,o poţi găsi pe căi ocolite, dar mi-a fost dat să aflu că acest lucru nu este posibil şi că este aspru pedepsit", mărturisea în memorii Regina Maria.

Verişorul interzis

Înainte să se logodească la 16 ani cu principele Ferdinand, urmaşul lui Carol I la tronul României, Missy a simţit primii fiori ai dragostei adolescentine. Când avea doar 14 ani, s-a îndrăgostit într-o vacanţă la Malta de verişorul ei George. „Pe vremea aceea, fetele nu cunoşteau planurile de căsătorie ale părinţilor”, avea să mărturisească, mai târziu, Maria în „Povestea vieţii mele”. A crezut că dragostea de la 14 ani va avea un viitor. Bunica sa, regina Victoria a Angliei, pusese la cale o căsătorie între cei doi. 

Ducesa de Coburg, mama Mariei, s-a opus pentru că nu doarea o căsătorie între fiica ei şi un reprezentant al neamului englez. O visa măritată cu un rege din Europa şi devenită regină prin uniune. În urma unui aranjament matrimonial, Maria s-a logodit cu principele Ferdinand. Ferdinand urma să urce pe tron după moartea lui Carol I. Acesta a fost începutul unei singurătăţi în doi care a durat mai bine de patru decenii.

”Tot aştept ceva ce nu venea”

S-a spus că Ferdinand a cunoscut-o prea târziu pe Maria pentru a o mai putea iubi aşa cum s-ar fi aşteptat tânăra. Îi dăruise deja inima, iremediabil, Elenei Văcărescu, trimisă în exil pentru a nu sta în calea ascensiuni la tron a lui Ferdinand. Când a ajuns în România, la numai 17 ani, Maria şi-a găsit soţul mai în vârstă ca ea cu zece ani, ”timid şi bolnăvicios”, pierdut deja într-o iubire neîmplinită.

Despre Nando, aşa cum şi-a alintat tânăra Maria soţul, şi despre primele zile ale scurtei luni de miere de după căsătoria din 29 decembrie 1892, Maria a scris:

„Nu-i dădea nimic în gând pentru a face să treacă plăcut timpul unei soţii atât de copilăroase. Noaptea nunţii a fost un eşec total. Răspundeam naiv iubirii lui, dar parcă simţeam tot timpul ceva deşert şi gol; mi se părea că tot aştept ceva ce nu venea…”

Un an mai târziu după căsătorie, a venit pe lume primul fiu al celor doi, Carol Caraiman, care va deveni regele Romaniei. După Carol, au urmat Elisabeta, Maria, Nicolae, Ileana si Mircea. Despre ultimii doi copii, istoricii au afirmat că au fost rodul marii iubiri dintre Maria şi prinţul Barbu Ştirbei. Au existat speculaţii legate şi de partenitatea altor copii, despre care s-a spus că ar fi fost rod al altor relaţii extraconjugale pe care le-a avut regina. 

Zizi Cantacuzino

La nici cinci ani de la căsătoria cu Ferdinand, regina care nu găsise în patul conjugal iubirea de care avea nevoie, s-a implicat într-o relaţie amoroasă cu Gheorghe Zizi Cantacuzino. El era un tânăr ofiţer de 27 de ani din regimentul roşiori, ”nu prea înalt, subţire, brunet, amuzant şi elegant”, iar ea era de o frumuseţe răpitoare. În 1897, tânărul era văzut des în preajma Mariei. Un an mai târziu, Zizi Cantacuzino este adus la palat ca profesor de gimnastică pentru micul prinţ Carol. Între regină şi ofiţer începe o povestea de amor, chiar sub ochii lui Ferdinand.

„Apariţiile Mariei la Constanţa, însoţită în permanenţă de Zizi şi de verişoaraacestuia, provocau scandal. Se spunea că Principesa Moştenitoare bătea oraşul cu locotenentul român, însoţită doar de tînăra de treisprezece ani. Instruiţi de Rege să fie informat în legătură cu ceea ce făcea Principesa Moştenitoare, membrii din suita Mariei au relatat că erau împreună de dimineaţa pînă seara şi că el stătea ore întregi în cabina ei. Au mai spus că Principesa Moştenitoare ofensase oficialităţile locale şi pe membrii corpului consular,  luîndu-şi  oficial rămas - bun de la oraş cu tînărul locotenent lîngă ea. Regina Elisabeta şi Mm. Winter au acuzat-o pe Maria de a fi invitat o fată orfană de mamă să petreacă vara cu ea ca să-i servească drept paravan pentru idila ei cu Zizi” scrie  Hannah Pakula  în ”Ultima romantica – Viaţa Reginei Maria a României”.

Pe marginea relaţiei dintre cei doi s-au ţesut intrigi, bârfe şi scandaluri. În 1900 se vorbea de un iminent divorţ între Maria şi Ferdinand. S-a comenat îndelung pe seama paternităţii micuţei Mignon (Maria), născută de regină în Gotha, pe 8 ianuarie 1900. Ferdinand a recunoscut însă copilul. Pe fondul tensiunilor, regina a pus punct relaţiei cu Zizi. 

Iubire la Londra

Wiliam Waldorf Astor a fost al doilea bărbat în care Maria a căutat ceea ce Ferdinand nu îi oferea. L-a cunoscut în 1902, la Londra, unde Maria a petrecut o vară întreagă, după încoronarea lui Edward al Vll-lea. Despre perioada petrecută la Londra în compania tânărului Waldorf ,care avea doar 20 de ani, Maria scria: 

”Săptămânile acelea în frumosul Cliveden sînt printre amintirile cele mai frumoase din viaţa mea. Au fostfericire pură. Lipsită de lucrurile pentru care fusesem născută, am găsit la Cliveden o viaţă sănătoasă şi plină de libertate în nişte împrejurimi superbe, cu tovarăşi tineri, apropiaţi ca spirit ".

Waldorf a venit în România şi a petrecut o vreme la Sinaia. Relaţia dintre regină şi englez s-a încheiat după ce acesta s-a căsătorit.  “El era suflarea, aerul şi spiritul vieţii mele şi el o ştia. Şi totuşi, în momentul în care s-a căsătorit, a renunţat total la mine, de fapt fără milă… Şi el ştia ce înseamnă să trăiesc dintr-o dată fără el”, mărturisea regina, îndurerată de căsătoria iubitului.

Iubirea vieţii ei, prinţul Barbu Ştirbei

Marea iubire a Mariei a fost prinţul Barbu Ştirbei, nepotul domnitorului Barbu Ştirbei. În memoriile sale, regina îl aminteşte drept un bărbat brunet atrăgător, cu ochi căprui şi cu o eleganţă aristocrată deosebită. Despre el, memorialiştii au afirmat că s-a îndrăgostit de Maria din prima clipă, de când aceasta a venit în România pentru logodna cu Ferdinand. N-a visat însă să ajungă atât de aproape de ea. Se spune că relaţia celor doi a început după naşterea principesei Mărioara si a principelui Nicolae. Prinţesa Callimachi povesteşte în memoriile sale despre relaţia celor doi: „El îi scria scrisori pline de farmec, omagii adresate frumuseţii ei şi bucuria i se citea printre rândurile opace în fraze curtenitoare”.

Prinţul Ştirbei era nelipsit din preajma Mariei. Avea propria lui cameră la Cotroceni şi Peleş, iar relaţia era una cunoscută de servitori şi anturaj. O întâmplare care atestă notorietatea relaţiei celor doi este relatată de Paul d. Quinlan în cartea „Regele Playboy”: „Odată, întorcându-se la Pelişor, la Sinaia, la revărsatul zorilor, fiul său Carol al II-lea, a dat peste Ştirbey, care tocmai pleca, îl salută: «Bună dimineaţa, doctore!», «De ce-mi spui doctore?» îl întreabă Ştirbey. «Fiindcă la o oră aşa de matinală numai un doctor pleacă de la Pelişor», i-a replicat Carol”.

Despre  Regele Ferdinand, care avea şi el micile lui aventuri, se spune că acceptase resemnat sau poate dezinteresat acest triunghi conjugal. Relaţiei cu Barbu Ştirbei i-au fost atribuiţi ultimii doi copii ai Mariei: Mircea şi Ileana. Bărfele n-au fost lipsite de răutăţi.

 În memoriile sale, Constantin Argetoianu evocă faptul că prinţul Carol obişnuia să o atenţioneze pe micuţa principesă Ileana în legătură cu sosirea lui Barbu Ştirbei la palat, cu replica: ”A venit tac-tu!”.

Canadianul Boyle

Legătura dintre Maria şi Barbu Stirbei s-a întrerupt în perioada 1917-1921. Maria s-a îndrăgostit de Joe Boyle, un atrăgător colonel canadian: “Un om care nu are teama de nimic si care prin forta sa extraordinara reuseste in toate domeniile”, l-a caracterizat regina în memoriile sale.

Despre Boyle se spune că a fost ultimul membru al misiunii militare a Antantei. După pacea de la Bucureşti,el a  rămas ultimul pe peronul de la Iaşi pentru a o proteja pe regina Maria.Când Boyle a făcut un atac de cord la Chişinău, regina şi-a trimis medicul personal să îl îngrijească. ”Oare m-a părăsit Dumnezeu ? De ce el ? Oare nu-mi mai rămîne nimeni drag, totul se prăbuşeşte în jurul meu, nu mai am nici un sprijin, nici o salvare, nici o speranţă ? De ce ? De ce ? “ scria Maria în jurnal, pe 18 iunie 1918, disperată, după îmbolnăvirea amantului. 

Şi-a adus iubitul în ţară, la Bicaz, şi l-a îngrijit cu devotament. Iubirea s-a derulat, ca şi celelalte relaţii, sub ochii lui Ferdinand. 

”Sînt îngrijorată cînd îi las singuri. Boyle este atit de sigur pe el în tot e intreprinde. Cînd crede că are dreptate în ceea ce face e gata să se bată pentru ideile sale zece ore în şir, pînă are cîştig de cauză. Aceasta insistenţă îl scoate din sărite pe Nando. Nu poate să suporte să fie constrîns către o decizie chiar dacă ea ar coincide cu ce a decis înainte. Are oroare să acţioneze şi îi respinge pe care care îl obligă să-şi facă datoria. Boyle pe de altă parte nu suportă convenţiile sociale…Confruntările lui cu Nando mă îngrozesc şi mă amuză în acelaşi timp şi mă tem să nu ajungă să se bată într-o bună zi, ceea ce ar fi foarte regretabil”  scria Maria  în jurnal pe  23 octombrie 1918.Cei doi se despart în 1921, după ce Boyle pleacă din ţară”.

”Ţi-a fost imposibil să păstrezi lîngă tine vechiul prieten. Am plecat. Nu mă lăsa să devin o fantomă în viaţa ta. Nu-mi datorezi nimic. Ai fost generoasă şi îţi sunt recunoscător. Te iubesc. Gîndeşte-te la asta”, i-a scris canadianul reginei, la finalul poveştii. Boyle a murit în 1922. La cererea Mariei, o lespede romanească a fost montată la cimitirul fostului iubit de la Hampton Hill.

Revenirea la Barbu Ştirbei

Relaţia cu marea iubire, principele Barbu Ştirbei, s-a reluat după dispariţia lui Boyle. Au rămas iubiţi chiar şi după restauraţia lui Carol, copilul reginei care s-a opus relaţiei. Barbu a fost exilat în Elveţia, la cererea lui Carol, ajuns rege. Regina l-a vizitat aici şi a continuat să îi scrie până la finalul vieţii. “Tot dorul meu, toata tristetea mea, toate amintirile dragi, care imi inunda din nou sufletul. Sa te binecuvanteze Dumnezeu si sa te aiba in paza”, îi scria Maria prinţului.

Toate scrisorile celui iremediabil îndrăgostit de Maria se încheiau cu cinci litere : I L Y M M( I love you, my Marie). Au continuat corespondenţa pânâ la moartea Reginei Maria, în 1938. Barbu Ştirbei i-a supravieţuit până în 1946.