Misterioasa moarte a lui Marin Preda. S-a înecat în propria vomă din cauza alcoolului, a fost omorât de agenţii KGB sau lichidat de Securitate

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Marin Preda a murit în noaptea de 15 spre 16 mai 1980, în camera cu numărul 6 de la Casa de Creaţie de la Mogoşoaia. Medicii legişti au stabilit că Preda, care avea o alcoolemie de trei la mie, a murit înecat în propria vomă. În jurul morţii subite a scriitorului s-au făcut tot felul de scenarii. Preda îi supărase pe ruşi după apariţia romanului ”Delirul” şi era urmărit de Securitate. ”Cel mai iubit dintre pământeni” se lansase de două luni.

”În faţa morţii nu mai eşti nimic, nu mai eşti poet, eşti un simplu om care trebuie să dispară”  spunea Marin Preda în ”Cel mai iubit dintre pământeni”. La 57 de ani, în noaptea de 15 spre 16 mai 1980,  în acelaşi an în care cunoscuse succesul cu celebrul roman ”Cel mai iubit dintre pământeni”, Preda a fost în faţa morţii un simplu om, care a trebuit să dispară. Scriitorul a fost găsit mort în camera cu numărul 6 din vila de creaţie de la Mogoşoaia, înecat în somn în propria vomă, după o noapte în care consumase alcool. Oficial, certificatul medico-legal a atestat consumul mare de alcool şi moartea prin asfixie mecanică. În jurul morţii lui Preda s-au creat însă o serie de scenarii. S-a spus că a fost ucis de Securitate sau de agenţii ruşi KGB.

Fratele scriitorului, Alexandru Preda (Saie), a fost convins  că Securitatea l-a omorât pe Preda, după ce acesta ar fi devenit pentru fostul regim un scriitor incomod, greu de controlat. Soţia sa, Elena, a recunoscut în interviurile date după moarte că Preda a avut presentimentul că va muri. Aurora Cornea, marea iubire a scriitorului, mărturisea  că văzând  fotografiile cu cadavrul lui Preda nu s-a putut abţine să nu se întrebe dacă nu cumva a fost asasinat.

   

Versiunile diferite ale unor apropiaţi despre ultimele ore ale lui Preda n-au făcut decât să sporească misterul morţii acestuia. Moartea lui Preda a ajuns subiect de roman. Şoferul scriitorului , C. Turturică a pus  pe hârtie amintirile despre moartea lui Preda în cartea ”Cum a murit Marin Preda”. Realizatoarea TV, Mariana Şipoş, a pus cap la cap toate documentele  din arhivele Securităţii şi declaraţiile despre moartea lui Preda, în cartea” Dosarul Marin Preda”, apărută în 1999. Sute de rânduri s-au scris de-alungul anilor despre moartea marelui scriitor, însă misterul rămâne.

Ultima zi din viaţa scriitorului

Marin Preda şi-a petrecut ultima zi din viaţă, 15 mai 1980,  la Editura ”Cartea Românească”, în biroul său de director. După spusele apropiaţilor, acesta ar fi fost locul în care petrecuse cel mai mult timp în ultimele luni.  În ultima zi, în biroul său, Preda a primit vizite, a scris şi spre seară a rămas, aşa cum obişnuia , singur. Aici i-ar fi  adus coana Vetuţa , femeia de serviciu, o sticlă de rom cubanez, după spusele şoferului Turturică. Preda  a băut singur, închis în birou, până târziu în noapte. Femeia de serviciu a fost cea care i-a chemat un taxi să-l ducă la vila de creaţie de la Mogoşoaia, unde Preda obişnuia să doarmă de câteva săptămâni. Scriitorul băuse şi a fost ajutat să urce şi să coboare din taxi. Potrivit declaraţiei şoferului de taxi, prezentată de Mariana Sipoş în cartea “Dosarul Marin Preda”, scriitorul “se afla în stare avansată de ebrietate”.

Ajuns la Mogoşoaia, Preda este urcat în camera sa, cea cu numărul 6, unde i se duce de mâncare: o omletă. Scriitorul nu adoarme şi în jurul orei 1.30 coboară în sala de mese, acolo unde petreceau mai mulţi scriitori la o zi de naştere. Se spune că Preda a cerut apă şi i-au dat două pahare: unul cu apă şi altul cu votcă.

După spusele martorilor, consemnate de autorii care au făcut din moartea scriitorului subiect de roman, Preda a băut paharul de votcă şi a căzut cu capul pe masă. În jurul orei 2.00 dimineaţa  este urcat, pe braţe, în camera sa de poetul Virgil Mazilescu şi de portar. Cei doi l-au lăsat  în pat, îmbrăcat în palton. A doua zi, Preda urma să plece la Focşani la o întâlnire cu cititorii.

image

”Marin Preda părea ca doarme într-o poziţie nefirească”

Marin Preda a fost găsit mort în dimineaţa zilei de 16 mai, în patul său din camera 6 de la Mogoşoaia, de către scriitorul Dan Claudiu Tănăsescu. În interviurile date dupa moartea lui Preda, acesta povesteşte scena găsirii trupului neînsufleţit al prozatorului : ”În  dimineaţa plecării, telefoanele de la Focsani mă zăpăciseră. Întâlnirea lui Preda cu cititorii urma să se desfăşoare în sala teatrului. Era aşteptat de toată lumea. Se pregatea un fel de sărbătoare a autorului. Pe la ora 11.30 l-am luat pe Cornel Popescu şi-am plecat la Mogoşoaia. Era o zi friguroasă. Am urcat în goană scările din marmură şi am bătut la uşa camerei cu numarul 6. Niciun raspuns. Am mai ciocănit o dată. Linişte. Am apăsat clanţa şi uşa maronie s-a deschis... Marin Preda părea că doarme într-o poziţie nefirească”.

Medicul s-a grăbit să-şi ia trusa din maşină la vederea trupului lui Preda, însă decesul survenise de mult. ”Marin Preda murise şi nici eu cu trusa mea plină de injecţii si nici nimeni de pe lumea asta nu-i mai putea fi de ajutor”, mai spunea mediul în interviurile date după moartea lui Preda.

Cauza morţii:”Asfixie mecanică prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale”

În procesul-verbal întocmit în  data de 16 mai 1980 de Procuratura municipiului Bucuresti se specifică: „În jurul orei 12.15, în camera cu numarul 6 din Pavilionul C, pe patul de lângă fereastră, cu capul sprijinit de tăblia patului, este găsit scriitorul Marin Preda decedat, cu rigiditate cadaverică instalată”.

"Cadavrul este îmbrăcat cu pijama, papuci şi un pardesiu înspicat negru cu alb.Pe mucoasa buzei superioare, lângă comisura stângă prezintă o mică zonă echimotică cu o contuzie superficială în centrul ei, corespunzând caninului superior stâng. În dreptul corpului decedatului, pe covor, se observă o pereche de ochelari cu bratele deschise”, au consemnat reprezentanţii Procuraturii în procesul verbal redat în cartea ”Dosarul Marin Preda”.

Potrivit certificatului medico-legal moartea lui Preda ”s-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, în condiţiile unei come etilice”. Scriitorul avea câteva  echimoze pe frunte, semne pe care anchetatorii nu le-au catalogat ca având rol în producerea decesului ”Semnele de violentă descrise la autopsie s-au putut produce prin lovire de corp dur si nu au un rol în producerea mortii”, s-a mai consemnat în procesul verbal.

Din dosarul prezentat în cartea Marianei Şipoş reiese că alcoolemia scriitorului era de 3 grame la mie.

Uniunea Scriitorilor a organizat funeraliile lui Preda. Mii de oameni au venit să îi aducă un omagiau la Muzeul Literaturii Române, acolo unde a fost depus trupul neînsufleţit.  Într-o zi urâtă şi ploiasă, la fel ca noaptea în care a murit, Marin Preda a fost înmormîntat la cimitrul Bellu.

image

Scenarii, secretomanie şi teoria conspiraţiei

În jurul morţii lui Marin Preda s-a creat repede o adevărată teorie a conspiraţiei. Unele voci au susţinut că scenariile create pe seama morţii lui Preda au fost fireşti în epoca în care nu existau informări oficiale şi nimeni nu ar fi vorbit public despre problemele cu alcoolul ale unui scriitor de talia lui Preda, care, în plus, era deputat în Marea Adunare Naţională. Secretomania din regimul comunist a fost un teren propice pentru naşterea scenariilor în rândul opiniei publice care nu avea surse de informare şi în ochii căreia Preda, autorul romanului de succes ” Cel mai iubit dintre pământeni, apărea ca un disident al regimului. Varianta uciderii a fost susţinută nu numai de mase, ci şi de unii apropiaţi.

Apropiaţii au susţinut varianta uciderii 

Alexandru Preda, fratele scriitorului a susţinut cu tărie că Preda a fost ucis de Securitate. “Cred, în sinea mea, nu puţin, ci mult, că în mod cert a fost omorât. Dumnezeu ştie de cine şi cum”, declara acesta într-un interviu, în urmă cu câţiva ani. Criticul Alex Ştefănescu scria, în 1999, în articolul “Moartea lui Marin Preda - un subiect de roman poliţist” : “A început să circule zvonul că Marin Preda a fost, de fapt, lichidat , fie de oamenii lui Ceauşescu (fiindcă devenise incomod prin independenţa sa), fie de agenţi ai KGB (fiindcă în romanul «Delirul» îl prezentase cu o anumită înţelegere pe Ion Antonescu)”.
 

Aurora Cornu , prima soţie a lui Marin Preda declara într-un interviu la Paris : „După ce am văzut fotografiile date de poliţie cu cadavrul lui Marin nu poţi să nu te întrebi dacă nu este vorba de un asasinat”.

Soţia scriitorului , Elena Preda a vorbit şi ea de-alungul anilor despre  suspiciuni legate de o eventuală otrăvire  a scriitorului cu cianură de potasiu.

Urmărit de Securitate 

Omorât de alcool sau lichidat de Securitate? Aceasta a fost întrebarea în jurul căreia s-au creat scenariile pe marginea morţii suspecte a scriitorului. Marin Preda a fost urmărit de Securitate în ultimii ani din viaţa sa. Declaraţiile soţiei sale , Elena, făcute publice după moartea lui Preda arată că scriitorul era urmărit, şicanat cu telefoane de către necunoscuţi, ameninţat şi speriat. Preda avea dosar la Securitate încă din 1971. Numele de cod pentru romancierul Preda era ” Editorul ”. Securiştii îi urmăreau atât viaţa personală,cât şi activitatea de director de la Editura Românească, dar mai ales poziţia faţă de regim.

”Delirul” (1975) şi ” Cel mai iubit dintre pământeni”(1980) sunt considerate a fi cărţile din cauza cărora Preda şi-ar fi atras antipatia regimului comunist şi aversiunea vecinilor sovietici . Cu cât pentru mase cărţile lui Preda deveneau mai importante,cu atât scriitorul  devenea mai periculos pentru regim.

image


”Delirul” lui Preda i-a supărat pe ruşi

”Delirul” a apărut în  ianuarie 1975. Cartea în care prozatorul îl reabilitează pe mareşalul Antonescu s-a vândut în 100.000 de exemplare, potrivit statisticilor . Prezentarea mareşalului Antonescu într-o lumină favorabilă n-a fost deloc pe placul vecinilor de la Moscova. Cartea a avut parte de recenzii negative la Moscova, imediat după apariţie. Controversele din jurul cărţii au  sporit interesul cititorilor pentru volum. Comuniştii i-au cerut lui Preda să revină asupra tratării evenimentelor prezentate în roman şi astfel s-a scos o a doua ediţie în luna mai a aceluiaşi an. Elena Preda a povestit în interviurile date după moartea scriitorului că după apariţia romanului ” Delirul” a a început o perioadă de hărţuire.

Dupa apariţia Delirului, pentru noi a urmat o perioadă cumplită, de hăituire. Cineva cauta ca Marin să nu se mai simtă în siguranţă. Chiar si eu am primit câteva scrisori şi biletele, pline de cuvinte obscene şi ameninţări, semnate "Un grup de legionari", deşi putea fi oricine - un nebun, un om al Securităţii, un agent sovietic. Bănuiesc că miza acestor presiuni era volumul al II-lea de la Delirul, mărturisea Elena Preda într-un interviu dat după moartea scriitorului pentru Formula AS.

Au existat speculaţii referitoare la faptul că regimul s-ar fi temut ca Preda să scrie un al doilea volum al romanului  ”Delirul”. S-a vehiculat şi ideea că scriitorul se pregătea să publice cartea în Occident, acolo unde ar fi fost ferit de cenzură. Nu se ştie dacă Preda începuse să lucreze la continuarea romanului ” Delirul”, pentru că după moartea sa nu s-a găsit niciun manuscris care să ateste acest lucru.

image


”Era ticăloşilor”

"Dacă aş şti că efortul pentru scrierea unui roman mă poate costa viaţa, mi-aş lua măsurile de siguranţă pentru a înlătura o eventualitate cum ar fi boala din care să mi se tragă moartea. Dar unica măsură, hotărâtoare, de a renunţa la scris, nu aş lua-o” spunea Marin Preda care, în ciuda hărţuirilor şi urmăririlor Securităţii sau ale agenţilor KGB, a continuat să scrie. 

În 1980, cu două luni înainte de moarte apare ” Cel mai iubit dintre pământeni”. S-a vândut în 200.000 de exemplare, potrivit statisticilor, acesta fiind cel mai mare tiraj pentru un volum românesc în epoca comunistă. Petrini, eroul principal al romanului aminteşte în carte de ”Era ticăloşilor” şi opinia publică a interpretat celebra expresie ca semn al opoziţiei lui Preda faţă de regimul în vigoare. Curajul cu care Preda a vorbit în celebrul roman despre adevărul din anii totalitarismului  a uimit cititorii din  vechiul regim.

S-a spus că din momentul apariţiei romanului Preda a fost catalogat drept periculos pentru regim, fiind considerat un scriitor imprevizibil, greu de controlat, de ale cărui scrieri comuniştii se temeau. Doar două luni a apucat Marin Preda să se bucure de succesul înregistrat cu ” Cel mai iubit dintre pământeni”, volum despre care se crede că a fost cartea sa de suflet .Scriitorul intenţiona să ducă cartea şi să aibă întâlniri cu cititorii în toată ţara. A murit înainte să ajungă la una dintre primele întâlniri, cea de la Focşani. 

Misterul manuscriselor

S-a spus că Preda se pregătea sau începuse deja să lucreze la o nouă carte. Un roman în care avea să vorbească despre cum au fost lichidate valorile neamului  în ”obsedantul deceniu”. Soarta manuscriselor lui Preda este, ca şi moartea sa, învăluită în mister. Apropiaţii au declarat că prozatorul ar fi avut o valiză cu manuscrise pe care o păstra la Editura Românească şi despre care îşi exprimase dorinţa de a fi predată fratelui său, în cazul în care el ar păţi ceva.

Nu se stie ce s-a întâmplat cu  valiza. Se ştie însă, din documentele prezentate în cartea ” Dosarul Marin Preda” că Securitatea mai verificase sediul Editurii în căutarea manuscriselor lui Preda, având chiar cheie de la biroul prozatorului în care securiştii obişnuiau să facă vizite nocturne. Dacă securiştii au găsit ceea ce căutau şi manuscrisul unui nou roman al lui Preda a fost descoperit sau nici nu a existat, rămâne un mister.

image

Scriitorul a avut premoniţia morţii

După cele povestite de Elena Preda, în interviurile date după moartea prozatorului, Preda s-a temut de moarte.  În 1978 cineva i-ar fi făcut prozatorului un horoscop care îi prevedea ” o cumpănă” în 1980. În 1979 a fost la un pas de moarte în urma unui accident de circulaţie. Un TIR a schimbat brusc sensul de mers şi a intrat în maşina lui Preda care a scăpat ca prin minune. După cele povestite ulterior de soţie, maşina scriitorului a fost făcută praf, dar Preda a scăpat fără nicio rană. ”Credea că horoscopul lui se împlinise si că trecuse deja peste acea cumănă prezisă” povestea Elena Preda pentru Revista Formula- AS, în 2010.

"Să fi avut Marin presimţirea morţii? Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât îmi vin în minte scene şi mici întâmplări, altcumva greu de explicat. De pildă, în anul morţii lui, în martie, am mers împreuna cu el la Casa Modei şi a insistat să-mi aleaga el hainele. Ei bine, ca niciodată, mi-a ales numai îmbrăcăminte de culoarea neagră - taior negru, pălărie neagra, pantofi negri! Tot ce am purtat la înmormantare erau chiar hainele cumparate de Marin la Casa Modei”, mai spunea soţia scriitorului în acelaşi interviu.

Stiloul lui Preda nu a mai scris niciodată

Marin Preda nu scria niciodată cu pixul sau cu creionul. Instrumentul său de lucru era un stilou Mont Blanc cu peniţă de aur cu care se spune că a scris inclusiv romanul ” Cel mai iubit dintre pământeni”. După moartea sa, stiloul nu a mai funcţionat. 

Alexandria



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite