Răzbunarea comuniştilor împotriva eroului Elie Bufnea: şase ani de închisoare pentru că a scris despre lupta soldaţilor români contra bolşevicilor
0Regimul comunist instaurat în România după Al Doilea Război Mondial „s-a răzbunat“ crunt şi împotriva celor care au luptat contra bolşevicilor în anii care au urmat primei conflagraţii mondiale. Unul din aceştia este Elie Bufnea, un ofiţer român devenit erou, născut în satul Runc din Apuseni la sfârşitul secolului al XIX-lea. El a stat şase ani în închisoare pentru cărţile publicate în care a relatat epopeea luptei voluntarilor români în Rusia.
Elie Bufnea a fost unul dintre ofiţerii români care au coordonat lupta voluntarilor ce au acţionat în perioada 1918 – 1920, în Rusia şi Extremul Orient împotriva bolşevicilor. Întreaga epopee, a tranzitării Rusiei şi a luptei voluntarilor români sunt redate în două cărţi scrise de acesta: „Cruciaţi, tirani şi bandiţi”, vol. 1 „În Rusia sovietelor” şi vol. 2 „În Siberia lui Kolceak”. Meritul lui Elie Bufnea, pe lângă luptele din taiga împotriva bandelor bolşevice, a fost şi păstrarea unor impresionante documente şi mărturii fotografice, donate Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia. După ce a revenit în ţară, Bufnea a lucrat ca şi avocat, iar pentru activitatea sa militară a fost decorat cu ordinul „Coroana României” în grad de comandor în 1933 şi ordinul „Ferdinand I” cu spade şi panglică în 1931, precum şi cu „Marea Cruce a Poloniei” şi o înaltă decoraţie a Cehoslovaciei.
După 1948, regimul comunist l-a „răsplătit” pentru aceleaşi fapte de arme, precum şi pentru scrierile sale, cu şase ani de închisoare, petrecuţi la Jilava, Aiud şi colonia de muncă Peninsula – Valea Neagră, la canalul Dunăre – Marea Neagră. A fost eliberat la 14 septembrie 1955. Până la moartea sa, la 26 martie 1987, la vârstă de 90 de ani, a continuat să scrie, chiar dacă cele scrise de el nu au putut fi publicate, până după Revoluţia din 1989.
Harta personală a ofiţerului Elie Bufnea cu însemnări din timpul călătoriei în Siberia şi Extremul Orient
Despre episodul petrecut la Jilava de către Elie Bufnea, relevantă este mărturia fostului deţinut politic, Sabin Ivan, care l-a cunoscut în închisoare, publicată în revista „Memoria”: ”Într-una din zilele lui noiembrie 1949, în celula 17, secţia a II-a secret, a vestitei închisori Jilava, unde mă aflam de 7 luni, a fost introdus un bărbat trecut de 50 de ani, de statură mijlocie, îmbrăcat în haine murdare şi foarte boţite. S-a prezentat: Elie Bufnea, jurist,
originar din părţile Dejului, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, arestat de câteva luni. Venea de la ministerul de Interne, de la anchetă. Un nou coleg de celulă era un lucru dorit de toată lumea, cu toate că, de multe ori, din cauza aglomerării, unii dintre noi erau obligaţi să doarmă direct pe beton, în intervalul dintre priciuri sau sub ele. Un nou coleg de celulă însemna noi veşti, dătătoare de speranţe, în special cele de politică externă. Un nou coleg de celulă însemna îmbogăţirea programului zilnic, făcut pentru a ne umple timpul. (...) De la început, noul nostru coleg ne-a spus că fusese arestat pentru cărţile sale publicate, al căror conţinut se referea la activitatea voluntarilor români în Siberia, imediat după revoluţia bolşevică. (...)
Legiunea Română din Siberia era formată din aproximativ 5.000 de voluntari, dintre care 1.735 erau din Transilvania, 597 din Banat, 160 din Bucovina, 24 din Regat, 7 din Basarabia. Voluntarii români au băgat spaima în bolşevici, care denumiseră Legiunea Românilor «Dikaia Divizia» (Divizia sălbatică). Bufnea ne spune că bolşevicii n-au îndrăznit să aducă nici cea mai mică stricăciune căii ferate din sectorul lor. Despre acele grele momente el scrie: «Nicicând disciplina voluntarilor români nu a fost admirabilă, decât în cele câteva săptămâni de ariergardă». Secretul vitejiei voluntarilor români a fost moralul lor ridicat şi destoinicia conducătorilor lor.
Ziarul românesc de la Vladivostok
La Vladivostok, Elie Bufnea a scos un ziar românesc, intitulat «Ţara noastră». Acest ziar, cu titlul scris de mână, iar textul bătut la maşină pe ambele feţe ale hârtiei şi multiplicat la indigo sau prin litografiere, a contribuit la menţinerea moralului românilor voluntari prin conţinutul articolelor, dar mai ales prin editorialele sale, semnate chiar de Elie Bufnea. (...) Pentru serviciile aduse cauzei comune, voluntarii români au primit de la aliaţi: 30 de medalii franceze, 40 de cruci de război cehoslovace, 31 decoraţii ruseşti, 7 decoraţii engleze şi italiene, iar de la Statul român recunoştinţă şi medaliile Steaua României, Coroana României, Virtutea Militară, Bărbăţie şi Credinţă. Tuturor combatanţilor români le-a fost conferită «Bareta specială Siberia».
(...) Misiunea fiind îndeplinită, voluntarii, împreună cu Misiunea Română, au plecat spre ţară cu vaporul, în ziua de
21 mai 1921, via Japonia, Hawaii, SUA şi Europa. Ajunşi la Bucureşti, voluntarii au cerut audienţă la ministrul de Război, căruia i-au raportat, în calitate de ostaşi români, terminarea misiunii lor în Rusia şi Siberia. Cu această ocazie au pus pe biroul ministrului o imensă sumă de bani (valută) rezultaţi din vânzarea materialelor Statului Român şi a capturii de război făcută de ei în timpul misiunii ca ostaşi români. După câteva zile, delegaţia voluntarilor a fost invitată la Palat de către regele Ferdinand care, mulţumindu-le pentru faptele lor de arme departe de ţară, le-a conferit ordine şi medalii, înmânându-le totodată titluri de împroprietărire cu câteva hectare de pământ.
Acestea au fost faptele pentru care Elie Bufnea a fost arestat şi anchetat de comunişti şi desigur condamnat, fapte pentru care Guvernul şi Regele României i-au umplut pieptul cu ordine şi medalii, trecându-l în cartea de onoare a Patriei. Spre regretul nostru, după câteva săptămâni, Elie Bufnea a fost scos din celula 17, secţia a II-a secret Jilava, şi dus a fost. Unde? Nimeni nu putea şti. Din nou la Interne? La altă închisoare? Militarii din celulă se temeau să nu fi fost dus în URSS, pentru a fi anchetat şi de NKVD. (...) Au trecut 50 de ani de la despărţirea de Elie Bufnea şi în tot acest timp n-am mai auzit nimic despre el. În serile de la Jilava ne vorbea cu duioşie de soţia, dar mai ales de fiica sa, pe care o lăsase studentă. Era îngrozit la gândul că fusese exmatriculată”.
După ce a scăpat din închisoare, Elie Bufnea a revenit la Runc în Apuseni unde a locuit o perioadă de timp, după care a plecat la Bucureşti. Aici şi-a petrecut restul vieţii, urmărit de Securitate. Periodic coresponda cu rude rămase în satul din munte (foto sus), cărora le cerea informaţii despre proprietăţile sale şi le solicita să îi trimită mere şi nuci în Bucureşti. O parte dintre aceste scrisori au fost descoperite recent în casa acestuia de la Runc.
Citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
