Fotografi celebri ai Transilvaniei. Cum au rămas în istorie cu instantanee minunate despre evenimente şi locuri
0
În secolele XIX şi XX câţiva fotografi din Transilvania au făcut istorie cu imaginile realizate şi rămase posterităţii. O listă scurtă cuprinde atât fotografi români, cât şi maghiari care au ilustrat oameni şi locuri care nu mai există în prezent.
Primul pe o astfel de listă ar fi Samoilă Mârza (1886-1967) – Fotograful Unirii de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918. Samoilă Mârza a reuşit să realizeze doar cinci fotografii cu aspecte de la Marea Adunare Naţională, dintre care trei cu mulţimile venite şi două cu tribunele oficiale la care a fost citit actul unirii în faţa Marelui Sfat Naţional şi a poporului de către dr. Aurel Vlad şi episcopul greco-catolic de Gherla, dr.Iuliu Hossu.
La începutul anului 1919 Samoilă Mârza şi-a publicat fotografiile într-un album intitulat „Marea adunare de la Alba Iulia în chipuri”, menţionat şi în ziarul „Alba Iulia” din 10 martie. Albumul a fost prezentat de către delegaţia română şi la Conferinţa de pace de la Versailles. Exemplare au fost trimise şi regelui Ferdinand I, primului ministru Ion C. Brătianu, preşedintelui Consiliului Dirigent Iuliu Maniu, generalului francez Henri Mathias Berthelot şi altor personalităţi ale vremii. Fiind foarte apreciată, regele i-a transmis o felicitare, acceptându-l printre furnizorii curţii. Generalul Berthelot i-a trimis un abonament de călătorie pe toate căile ferate franceze. Nicolae Iorga menţiona în memoriile sale, la 27 aprilie: „Mi se aduce din Ardeal un admirabil album al fotografului Samoilă Mârza, înfăţişând ultimele manifestări”.
Statuie de bronz din Bistriţa reprezentându-l pe Alexandru Roşu
Alexandru Roşu (1854-1913) a făcut parte din elita Bistriţei din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. El s-a născut la 9 ianuarie 1854, la Bistriţa. Şi-a făcut uceinicia la primul fotograf al Bistriţei, Carl Koller. Ulterior s-a pregătit alături de cei mai buni fotografi de la Viena şi în 1881 şi-a deschis propriul atelier în Piaţa Centrală nr. 22. Alexandru Roşu este cunoscut drept fotograful care i-a imortalizat pe memorandişti, liderii românilor transilvăneni care au trimis în 1892 o petiţie împăratului austro-ungar Franz Josef.
În documentul respectiv, aceştia cereau drepturi etnice egale cu ale populaţiei maghiare, oprirea persecuţiilor şi a încercărilor de maghiarizare. Apreciat de Nicolae Iorga Sutele de portrete, imagini de grup şi albume ale oraşului evidenţiază marele talent şi sensibilitatea unuia dintre membrii elitei bistriţene de dinainte de Primul Război Mondial. Marele istoric Nicolae Iorga îl aprecia pe Alexandru Roşu, pe care-l considera cel mai mare şi mai talentat fotograf român al epocii.
Iorga a fost în zona Bistriţei şi probabil atunci a văzut fotografiile memorandiştilor făcute de Alexandru Roşu, care i-au lăsat o plăcută impresie. De aceea, marele istoric spunea despre bistriţean că este cel mai talentat fotograf român al epocii. Roşu a primit laude şi în 1881, când a participat la cea de-a doua expoziţie naţională a Astrei, unde a avut cele mai reuşite fotografii. Acelaşi Alexandru Roşu a realizat albumul de prezentare al Bistriţei la expoziţia naţională organizată la Sibiu din 1906.
Fotograful clujean Ferenc Veress
Un alt fotograf celebru a fost Ferenc Veress (1832-1916). Fotograf, inventator, personalitate marcantă pentru istoria fotografiei; proprietar al primului atelier fotografic din Transilvania, iniţiator şi sponsor al primei reviste de fotografie în limba maghiară, titular al primului curs de fotografie la Universitatea din Cluj şi-a deschis atelierul fotografic la Cluj (1853), primul din oraş şi chiar din Transilvania. Primul album personal l-a realizat, de altfel, cu portrete ale personalităţilor locului (1855). În anul 1858 s-a asociat cu pictorul Vastagh György în atelierul de „fotografie şi pictură” în care realizau portrete color. Pe lângă portrete a acordat o atenţie deosebită peisajelor şi fotografiei urbane.
Fotografiile despre Cluj şi din oraşele ardelene ale lui Veress au o valoare istorică. Primul album de fotografii de acest gen a apărut în 1859. Din 1881 a predat la Universitatea din Cluj cursul de fotografie. Este semnificativă şi contribuţia sa la literatura de specialitate, care l-a făcut cunoscut şi pe plan internaţional. În anul 1882, pe cheltuiala proprie, a publicat Fényképészeti Lapok, prima revistă de fotografie în limba maghiară, sprijinită moral şi material şi de baronul Apor Károly. Publicaţia a apărut fără întrerupere până în anul 1888. În anul 1889 a participat la Expoziţia mondială de la Paris, obţinând recunoaştere internaţională. În 1895 a fost membru în comitetul de organizare al Salonului Naţional de fotografie de la Cluj.
Suba Zoltán (1911-2009) a fost unul dintre cei mai importanţi fotografi ai oraşului Baia Mare. După anii de ucenicie din atelierul fotografului băimărean Huszthy Matyás (1925-1929), dar şi după stagiile de perfecţionare în tehnica portretului desfăşurate la Târgu Mureş (a lucrat în atelierul lui Horváth Victor, fotograf al Curţii Regale), Miercurea Ciuc şi Budapesta, în toamna anului 1937, Suba Zoltán şi-a deschis primul atelier fotografic în Centrul Vechi. Între anii 1953 şi 1977 şi-a continuat activitatea în atelierul deschis în propria sa locuinţă (situată pe actuala stradă a Ţibleşului), în cadrul Cooperativei Gutinul (pe strada Podul Viilor) şi în cadrul Institutului Pedagogic.
În prima parte a activităţii sale a realizat fotografii-portret, fotografii de nuntă, fotografii de familie, peisaje din natură şi imagini cu oraşul vechi. După anul 1944, a realizat fotografii-reportaj la diferite evenimente istorice şi politice (1 mai, 23 august), culturale şi sportive, dar şi fotografii pentru obţinerea buletinelor, a carnetelor de membri PCR şi pentru ziarul „Pentru Socialism”. Suba Zoltán a fost primul fotograf din Baia Mare care a realizat „manual” fotografii color, dând viaţă fotografiilor alb-negru cu ajutorul pensulei şi a trei culori fundamentale (roşu, galben şi albastru). Martoră a pasiunii şi a muncii sale de o viaţă este o impresionantă colecţie de aparate şi accesorii foto, dar şi un număr impresionant de negative pe sticlă (peste 11.000 de bucăţi) şi celuloid.
Se încarcă comentariile...
