Alba Iulia: Palatul Principilor va fi restaurat şi redat circuitului public
0
Fostul palat al principilor Transilvaniei aflat în apropierea Catedralei Romano-Catolice şi a Sălii Unirii din Alba Iulia va fi restaurat şi redat circuitului public. Palatul care a servit ca reşedinţă a voievodului Mihai Viteazul între anii 1599 şi 1600, a fost considerat un obiectiv care reprezenta centrul luxului în Transilvania.
Cinci secole de existenţă pentru Palatul Principilor Transilvaniei, un ansamblu realizat în jurul unor curţi interioare, din secolul XVI, cu modificări, refaceri şi adăugiri până în secolul XVIII. Clădirea iniţial a deţinut funcţia de palat episcopal, după anul 1541, palatul Episcopal devine locuinţa reginei Isabella şi a fiului ei Ioan Sigismund, iar după secularizarea averilor bisericeşti (1556), se transformă în reşedinţă a principilor Transilvaniei, pentru un interval de timp de aproape un secol şi jumătate (1699).
Transformări ale clădirilor
Arheologul Constantin Inel, director adjunct al Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, a povestit că începând cu anul 1542 fostul palat episcopal a fost supus, în etape, la ample transformări şi înfrumuseţări, pe măsura unei rezidenţe „regale” şi a unui oraş devenit capitală de provincie autonomă. În prima etapă (1542 – 1559) clădirea a fost ocupată temporar şi parţial, regina Isabella preocupându-se mai mult de efectuarea reparaţiilor necesare şi adaptarea spaţiilor la noile cerinţe de locuit. Modificările şi amplificările au constat în unificarea celor două clădiri (palatul episcopului cu palatul prepozitului) prin construirea în timpul lui Sigismund Bathori (1588-1603), a celor două aripi care delimitează la sud şi la nord curtea de mijloc, adosată celei de-a treia curţi, de est, unde au fost amenajate grajdurile princiare şi locuinţele îngrijitorilor, în timpul principelui Gabriel Bethlen (1613-1629).
Detalii arhitecturale
O încercare de a reconstitui natura intervenţiilor asupra celui mai mare ansamblu de arhitectură din cetatea Alba Iulia se dovedeşte a fi dificil de făcut. Potrivit arheologului, Constantin Inel caracteristicile fiecărei etape de construcţie nu mai pot fi observate astăzi, iar o asociere între aspectul monumental al zidurilor şi relatările contemporanilor par greu de argumentat. „Şi totuşi, în puţinele elemente arhitectural-decorative păstrate în pofida numeroaselor transformări se desprind caracteristicile unor etape stilistice legate de înfrumuseţarea sau amplificarea palatului: portalul gotic al vechii prepozituri (secolul al XV-lea); portalul vestic al palatului episcopal, ferestrele renascentiste de la nivelul superior şi desigur numeroasele tipuri de bolţi de la subsol, parter şi o parte a etajelor, coridoarele boltite, galeriile deschise spre curte care asigură circulaţia orizontală sau scările în spirală cu trepte şi balustrade din piatră” a explicat Constntin Inel.
Adevărata înfăţişare fastuoasă a palatului se afla însă la interiorul clădirii, spaţiile (camere de locuit, dormitoare, săli de audienţe sau de adunare) fiind decorate şi înzestrate cu cele mai scumpe materiale şi obiecte de preţ: tablouri, covoare, mobilier, pavimente de mozaic, candelabre de cristal, vase de faianţă, sfeşnice şi căni de aur şi argint.
Se încarcă comentariile...
