Ce efecte pot avea aditivii din medicamente
0Îndulcitorii, coloranţii şi conservanţii artificiali se folosesc în concentraţii mici în pastile, dar cumulaţi cu cei proveniţi din alimente pot fi nocivi.
Tabletele, capsulele, supozitoarele, siropurile, pulberile inhalabile şi toate celelalte medicamente, indiferent de forma de prezentare, conţin aditivi (E-uri), numiţi, în limbaj farmacologic, excipienţi. Din categoria excipienţilor fac parte şi alte substanţe, cum ar fi apa, alcoolul, glicerina, uleiul de floarea-soarelui şi grăsimile animale.
De ce sunt necesari
Aditivii din medicamente sunt cei utilizaţi şi în industria alimentară, din motiv că sunt deja verificaţi, dar şi pentru că majoritatea sunt ieftini. În prezent, sunt folosite în farmacologie câteva sute de excipienţi, grupaţi în 40 de categorii, după rolul pe care-l au: de a estompa gustul sau mirosul neplăcut al substanţei active, de a conserva medicamentul, de a-i da o anumită consistenţă ori culoare, de a dilua substanţele, de a le amesteca, de a ajuta dezintegrarea lor mai rapidă sau, din contră, de a amâna absorbţia până în intestin, de exemplu, etc.
Citeşte şi:
Ce trebuie să ştii despre paracetamol
Anticoncepţionalele cer modificarea dietei
Unul dintre cei mai utilizaţi potenţiatori de aromă este glutamatul monosodic (E621), iar acidul benzoic (E210) este printre cei mai folosiţi conservanţi. Carminul (E120), dioxidul de titan (E171), quinolina (E104), tartrazina (E104) şi azorubina (E122) sunt o parte din substanţele care dau culoarea unui medicament. Stearatul de magneziu (E572) este un excipient folosit în peste 90% din medicamentele de pe piaţă, deoarece este un bun agent de granulare (protejează moleculele medicamentului).
Pot cauza iritaţii pe piele
Un excipient numit propilen glicol sau E1520, care se găseşte, printre altele, în compoziţia corticosteroizilor aplicaţi local, poate provoca dermatită de contact, o formă de iritaţie a pielii. Asemenea reacţii apar însă rar, ne asigură specialiştii. În ceea ce priveşte ceilalţi excipienţi, „ei sunt folosiţi în cantităţi mici şi nu pot da reacţii toxice. Ei nu se acumulează în organism, nici chiar în cazul administrării prelungite. Nu excipienţii sunt o problemă în cazul medicamentelor. Substanţele active sunt cele care pot avea efecte nocive", spune prof. dr. Ioan Fulga, şeful catedrei de farmacologie a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila" din Bucureşti.
Cu toate acestea, dacă la aditivii ingeraţi odată cu alimentele îi adăugăm şi pe cei din medicamente, pot apărea reacţii adverse, prin efectul cumulativ. Glutamatul monosodic de exemplu, care se găseşte în amestecurile de condimente, în unele supe la plic şi în unele mezeluri, poate avea o serie de efecte adverse, precum durerile de cap, greaţa şi modificările de ritm cardiac. El a mai fost asociat în studii cu un risc de agravare a astmului şi cu cel de afectare hepatică atunci când este ingerat o perioadă mai îndelungată.
Acidul benzoic, care se găseşte în multe dulciuri şi produse de patiserie, a fost şi el asociat cu un risc de astm, dar şi cu hiperactivitate la copii. Şi stearatul de magneziu, considerat la ora actuală un aditiv inofensiv de către EMEA, a fost pus sub lupă în ultimii ani, după ce câteva studii au arătat că el ar împiedica absorbţia unor nutrienţi şi că ar afecta imunitatea.
Riscuri mai mari în cazul copiilor
Excipienţii sunt folosiţi şi în medicamentele destinate copiilor, iar siguranţa unora dintre ei a fost pusă sub semnul întrebării de mai multe organizaţii medicale şi centre de cercetare. Societatea Americană de Pediatrie, de exemplu, pune la îndoială lipsa de toxicitate a propilen glicolului, sorbitolului, alcoolului benzilic, clorurii de benzalconiu şi coloranţilor artificiali. Totuşi, spun experţii, sunt necesare studii riguroase pentru a confirma dacă, într-adevăr, acestea sunt periculoase în dozele mici conţinute de medicamente.
Cine reglementează concentraţia
Agenţia Europeană a Medicamentului (EMEA) este autoritatea care controlează în Europa tipul şi dozele de aditivi din compoziţia pastilelor înainte ca acestea să primească autorizaţia de comercializare. Medicamentele care nu sunt aprobate de EMEA, cum sunt multe dintre cele comercializate pe internet, pot conţine concentraţii periculoase de aditivi.