Siria? Iordania? Liban?

În Orientul Apropiat, civilizaţiile egipteană, mesopotamiană şi romană au creat o artă originală.În această călătorie, cam obositoare, schimbi hotelul în fiecare seară şi vezi în fiecare zi câte două-trei locuri extraordinare create de  naţii suprapuse timp de cinci milenii.

După ce ai călătorit pentru două săptămâni în Orientul Apropiat, ai tăiat în cruciş  şi curmeziş trei ţări (Siria-Iordania-Siria-Liban- Siria), e tare greu să-ţi aminteşti unde erai când ai văzut un sarcofag cu soţii defuncţi ridicaţi într-un cot şi cu un basorelief comic de jur-împrejur, o straşnică petrecere în care Bachus-copil e ţinut de burtă ca să verse într-o chiuvetă decorativă.

E de ajuns să te gândeşti la faţa ghidului; dacă e o doamnă scundă şi binevoitoare cu o englezească ciudată – eşti în Siria, e un lungan care nu-ţi spune decât dacă-l întrebi (cred că era inhibat de câtă carte ştie Valentina noastră), eşti în Iordania, dacă e Toni, un fenician get-beget plin de crezământ şi mândrie – eşti în Liban (parcă–l văd arătându-ne cu beţişorul pe nisip cum dintr-un cap de taur - alef – un triunghi cu coarne, dacă-i ştergi faţa şi-l întorci invers iese litera alfa).

Păduri de coloane

Petra, oraş săpat în stânca stacojie cu dungi colorate, într-un canion de 3-4 km la marginea deşertului. A fost construit de nabatheeni, un popor de origine arabă, inteligent şi practic, negustori de caravane, oraş de vamă, dominat întâi de greci, apoi de romani, a continuat să înflorească şi să prospere până în sec. IV, s-a ruinat, a fost părăsit şi uitat până în 1812 când a fost redescoperit de un explorator elveţian ce călătorea travestit în arab, J.L.Burckhardt.

Stiluri diferite (egiptean, greco-roman, mesopotamian) se unesc într-un tot original, temple, morminte, terase, sisteme hidrologice, pieţe, palate, prăvălii, teatru, se înşiruie de-a lungul văii înguste, o colonadă superbă taie centrul oraşului pavat cu marmură (resturile se mai văd încă) şi la capătul a 800 de trepte săpate în stâncă se află Mânăstirea Ad Deir.

Cam trei zile-lumină ar fi necesare ca să poţi vedea totul!... Dar oare cum s-ar putea elimina fluxul continuu de turişti care se înghesuie năduşiţi şi se pozează în atitudini fotogenice, cămilarii cu cămilele lor împodobite şi sforăitoare, şaretele deşelate hurducăind pe resturile pavajului milenar, vânzătorii insistenţi ce te înghesuie în timp ce vrei să asculţi explicaţiile ghidului (50 dollars! look this! 20 dollars! I have 4 children! This one! 10 dollars! 3 dollars!).

Am încercat şi eu, pentru 25 de dinari, cam 30 de dolari, să călătoresc mai pitoresc, am fost transferată cu greutate  de pe un bolovan pe un măgăruş de două ori mai mare ca un căţel, a pornit cu pas nesigur şi săltat pe drumul accidentat, alunecam mereu pe o parte în timp ce băieţaşul cârlionţat ce mă conducea întreba amabil: „Good? Good?“ O experienţă de neuitat care putea fi evitată.

Şi Încă,Şi Încă...

Jerash (Gerasa), recunoscut drept cel mai bine conservat sit arhitectonic roman din afara Italiei, locuit de 6.500 de ani, declarat de Pompei drept cel mai important oraş din prospera confederaţie Decapolis, a atins prosperitatea în sec. III d.C. când a devenit colonie romană cu 20.000 de locuitori.

Arcul de Triumf al lui Hadrian, hipodromul, piaţa ovală de 90 de metri înconjurată de coloane, Templul lui Dionisos transformat în catedrală în sec. IV, nimpheumul (fântâna ornamentală), teatrul uriaş cu 14 rânduri şi 1.600 de locuri şi încă, şi încă… Sau Baalbek, pe vremea romanilor cel mai important oraş din Orient, fenician la origine, botezat de greci Helyopolis, cu acropolea ce cuprinde patru temple (Jupiter, Bachus, Mercur şi Venus), în care se intră prin propylee într-o curte hexagonală, apoi în alta, enormă, împodobită cu statui în nişe laterale.

Din Templul lui Jupiter au rămas doar şase coloane  din 54, cele mai înalte din lume (22 m.), în schimb Templul lui Bachus (numit Micul Templu, deşi e mai mare decât Parthenonul) s-a păstrat aproape în întregime… Sau Palmyra, zis Logodnica deşertului, centru de caravane, la apogeu sub domnia reginei Zenobia.

Mirodeniile, pietrele preţioase, ţesăturile sale ajungeau până în Spania şi Galia. Acolo să ajungi pe seară, să vezi asfinţitul sub coloanele roz sau sus la citadelă şi să te scoli în zori ca să prinzi răsăritul singur printre milenii (cum a făcut ghida noastră, doamna Valentina, în timp ce noi de-abia trăgeam fermoarele la geamantan). Asta ca să numesc doar a zecea parte din oraşele vizitate…

La Petra cu Anamaria Smigelschi

Graficiană reputată, Anamaria Smigelschi s-a născut în 1938, în Bucureşti, din tată ardelean de origine poloneză (fiul pictorului Octavian Smigelschi) şi mamă italiancă. Semnează grafică de şevalet şi gravură, expunând în ţară şi în străinătate (Roma, Cracovia, Varşovia, Heidelberg, Baden-Baden, Sao Paulo, Grado, Sint-Niklaas, Lahti...).

A lucrat grafică publicitară, de la redactarea artistică a unor reviste ilustrate la afiş de teatru şi de film. Este, de asemenea, autoarea unor cărţi pentru copii, text şi imagine, ca „Luna Betiluna” şi „Dora Minodora”.  A fost distinsă cu mai multe premii naţionale şi internaţionale.

Templul din Petra

Muzeul de arheologie din Beirut, foarte rănit în timpul Războiului Civil, este acum totalmente restaurat.Un film-reportaj este proiectat în cadrul vizitei.

Muzeul de folclor şi tradiţii populare iordaniene în Amman, asemănarea cu arta populară românească e surprinzătoare.

Amfiteatrul din Petra, construit de romani, cu o capacitate de 1.500 de locuri.

Un safari cu jeepul prin deşert la Wadi Rum (dacă sunteţi în regulă cu şalele şi cu rinichii).

Tezaurul, unul dintre monumentele funerare vestite, numit astfel pentru că structura lui de piatră este surmontată de o urnă, şi a cărui faţadă, cu coloane corintice, este cunoscută de publicul larg din filmul „Indiana Jones şi ultima cruciadă“ .