Nopţi albe în Sankt Petersburg. Cel mai european oraş al Rusiei este vara o destinaţie fascinantă de vacanţă

Cel mai frumos oraş din nord-estul Europei, perla fostului imperiu ţarist, îşi întâmpină turiştii cu o vastă ofertă de palate cu o arhitecură şi cu un design interior remarcabile.

Cu siguranţă nu există oraş în Rusia care să fie atât de fascinant prin istoria şi poveştile sale ca Sankt Petersburg. Probabil şi pentru că oraşul port la Marea Baltică a reuşit să imprime spectaculos multe elemente occidentale pe fondul bătrânei şi conservatoarei Rusii. De fapt, istoria spune că Sankt Petersburg a fost construit şi conceput exact pentru a oferi imaginea Rusiei moderne.

Întemeietorul oraşului, ţarul Petru cel Mare, cel mai important conducător din istoria imperiului, a vrut neapărat să ridice un oraş modern, aidoma Amsterdamului, unde studiase în tinereţea sa, pentru a muta capitala din arhaica Moscovă. Aşa a apărut pe hartă Petrograd, în 1703, ridicat din mlaştinile Nevei, un oraş care, de-a lungul istoriei, a avut un rol important în dezvoltarea Rusiei, datorită poziţiei sale strategice şi nu numai. Aici, spre exemplu, n-a reuşit să ajungă Napoleon, în timpul expansiunii sale către răsărit, în care a trecut prin foc şi sabie mare parte din Rusia europeană, ocupând inclusiv Moscova.

Istoria oraşului, care are în prezent aproape 6 milioane de locuitori, e un reper de care trebuie să ţii cont atunci când încerci să înţelegi de ce Sankt Petersburg e unul dintre cele mai atractive oraşe din nordul continentului şi cel mai căutat al Rusiei. Din punct de vedere turistic, atracţia principală este aşa-numitul oraş-vechi, un perimetru destul de mare, ticsit de palate, biserici şi clădiri cu o arhitectură simandicoasă. Oraşul vechi se poate bate agale la pas şi, în funcţie de disponibilitatea de a intra în toate muzeele şi bisericile, poate deveni o călătorie care se întinde de la o zi la o săptămână.

Momentul potrivit pentru a vizita Sankt Petersburg este cu siguranţă vara, sau hai să zicem din mai până în septembrie. Atunci ziua este foarte lungă, amurgul ţine până după ora 23.00, iar după trei-patru ore se luminează iar. Sunt nopţile albe care aduc mult farmec în nordul continentului, iar temperaturile pot fi destul de prietenoase. Există şi reversul medaliei, iarna, când e frig de crapă pietrele, iar la ora 16.00 e întuneric deja.

Nevski Prospekt, artera principală a oraşului

Indiferent de traseul pe care ţi l-ai propus, vei ajunge la kilometrul zero al oraşului, care este bulevardul Nevski Prospekt, artera principală care trasează o linie cu multe benzi rutiere împărţind metropola în două. Este un fel de Oxford Street, din Londra, ori Champs Élysée, din Paris, un bulevard înţesat de magazine, cafenele, restaurante şi terase, aşezate cumva strategic printre câteva muzee ori biserici. Cel mai simplu mod de a bifa toate obiectivele aflate pe sau lângă Nevski Prospekt este procurarea unei hărţi. Autorităţile din Sankt Petersburg au înţeles importanţa turismului pentru oraşul lor şi încearcă din răsputeri să le ofere un climat cât mai prietenos celor care vin să-şi lase banii pe aici.

Aşadar, din dorinţa de a limita nişte bariere lingvistice, prea puţini americani, occidentali sau asiatici fiind capabili să înţeleagă limba lui Puşkin, în centrul oraşului au fost amplasate centre de informare turistică, unde poţi primi indicaţii în engleză. Tot acolo se găsesc şi hărţi în ambele limbi, rusă şi engleză, iar apropierea Campionatului Mondial de Fotbal, din 2018, a determinat inscripţionarea staţiilor de metrou şi a principalelor artere rutiere cu litere atât din alfabetul chirilic, cât şi din cel latin.

Sunt paşi mari înainte făcuţi de ruşi, pentru că altfel, e aproape imposbil să te înţelegi cu ei. Repetenţi la acest capitol sunt în continuare şoferii de taxi, chiar şi cei de Uber, dar dialogul cu ei se poate reduce la prezentarea adresei scrise pe o hârtie în limba rusă şi astfel poţi ajunge la destinaţie. Cu sau fără un cost suplimentar, depinde cât de cinstit vrea să fie conducătorul. Oricum, în Rusia şi, implicit, în Sankt Petersburg, transportul intern este unul dintre puţinele lucruri despre care se poate spune că sunt ieftine. Bineînţeles, din pricina benzinei, care costă undeva la 0,5 euro litrul.

Plin de palate şi biserici

Revenind însă la Nevski Prospekt, strada principală a oraşului, în apropierea ei sau chiar poziţionate pe ea sunt câteva repere turistice importante: mănăstirea Nevski, palatul Vorontsov, Catedrala Kazan, Catedrala Învierii, care este o copie oarecum fidelă a celebrei Biserici Sfântul Vasile, de lângă Kremlin. 

Tot pe Nevski Prospekt se află clădirea somptuoasă a Grand Hotel Europe, dar şi un mall destul de mare, Passaj. Popor cu majoritate ortodoxă, ruşii sunt bisericoşi, au multe lăcaşuri de cult, cupole poleite cu aur şi slujbe care pot ţine ore bune. Tineretul rus nu se mai omoară însă cu biserica şi e croit pe distracţii. Iar Sankt Petersburg are ce oferi la acest capitol, chiar în zona centrală. Multe cluburi şi discoteci deschise vara în fiecare zi a săptămânii fac cu ochiul petrecăreţilor care ştiu că dincolo de tradiţionala votcă, în interiorul lor pot găsi şi socializa cu blondele localnice ale căror picioare o pot face invidioasă chiar şi pe Roxana Ciuhulescu.

În Rusia, băutura şi femeile frumoase nu vor lipsi niciodată, un aspect care va cântări serios în ecuaţia succesului organizatoric care se anunţă a fi la Mondialul din 2018.

Ermitajul e perla coroanei

Arhitectura clădirilor de colecţie din Sankt Petersburg n-are nimic în comun cu arhitectura rusească. Şi nici n-ar avea cum, deoarece creatorul lor este un italian, Bartolomeo Rastrelli, la care s-a apelat special pentru a da o notă europeană oraşului. Rastrelli e arhitectul multor clădiri istorice din oraş, dar bomboana de pe tort o reprezintă Ermitajul, socotit unul dintre cele mai frumoase muzee ale lumii. Se află tot în oraşul vechi, la unul dintre capetele Nevski Prospekt.

O construcţie cu adevărat impresionantă, care are în faţă o piaţă largă în mijlocul căreia este coloana lui Alexandru, ridicată în cinstea victoriei asupra lui Napoleon. Ermitajul adăposteşte multe opere de artă de mare valoare, iar cei pasionaţi pot petrece şi o zi întreagă înăuntru. 60.000 de piese sunt expuse în aproximativ 1.000 de săli, în timp ce 3 milioane de obiecte sunt păstrate în rezervă. Accesul se face între orele 10.30 şi 18.00 (marţi, joi, sâmbătă şi duminică) şi între 10.30 şi 21.00 (miercuri şi vineri). Lunea este închis, iar în prima zi de joi a lunii, accesul este liber. Biletele costă de la 300 la 700 de ruble, în funcţie de pachetul pe care îl alegi.

Sigur, Ermitajul este cel mai reprezentativ muzeu al Sankt Petersburgului, pentru că dincolo de creaţiile ruşilor, găzduieşte şi opere ale artiştilor străini, dar e nu singurul. De pe lista împătimiţilor de artă şi arhitectură nu trebuie să lipsească catedrala Sf. Isac, mănăstirea Smolny, clădirea Amiralităţii, Grădina de Vară cu Palatul de vară, Muzeul Rusiei, Muzeul naţional al Votcii, de la Palatul Yusupov, unde a fost asasinat Rasputin şi multe alte locaţii.

Există tot felul de tururi organizate, care facilitează acesul la acestea în cadrul unui pachet turistic, dar se pot vizita şi individual. Reţeaua de transport în comun este bine pusă la punct în  Sankt Petersburg, un oraş care ca întindere e de cinci ori cât Bucureştiul. Judecând metropola prin latura sa artistică, Sankt Petersburgul se bate uşor cu orice mare capitală a Europei.

Cartierele mărginaşe, imaginea Rusiei cenuşii

Dincolo de strălucirea arhitecturală a centrului sau a aşa-zisului oraş vechi, Sankt Petersburg e totuşi un oraş rusesc, dominat în cartierele muncitoreşti de construcţii uriaşe, bulevarde largi, cu multe benzi, blocuri cu apartamente în care a fost înghesuită populaţia adusă în anii socialismului de la sate. E conceptul acela bolşevic, prezent în toate ţările membre ale fostului bloc comunist, între care şi România. Ca idee, închipuiţi-vă un Bucureşti mult mai larg, cu mai multe spaţii verzi, cu străzi mai largi, dar cu un plan urbanistic similar. Ce vezi în Drumul Taberei, spre exemplu, bloc lângă bloc aliniate pe kilometri întregi, vezi şi în Sankt Petersburg. Doar că la ei sunt ceva mai mari. Ruşii au şi ei băcănii la parterul acestora, frizerii, magazine alimentare.

Au chiar şi câini vagabonzi pe străzile cartierelor din afara centrului. Deşi iniţial fusese conceput ca o capitală europeană, oraşul Sankt Petersburg a suferit modificări majore la începutul secolului trecut, când Lenin a preluat puterea în Rusia şi a instituit comunismul. După moartea lui Lenin, oraşul a fost rebotezat Leningrad, în memoria acestuia. A devenit Sankt Petersburg, după căderea comunismului, în 1990, când a început şi destrămarea fostei URSS.

Spectacolul podurilor, fascinant pe Neva
 Nu există cursă aerienă directă din România spre Sankt Petersburg. Cele mai facile legături sunt prin Istanbul (Turkish Airlines) sau Moscova (Aeroflot), biletele costând puţin peste 300 de euro. Wizz Air zboară direct de la Budapesta spre St. Petersburg şi are bilete şi la 100 de euro. O variantă accesibilă este şi Air Moldova, din Chişinău, cu bilete în jur de 200 de euro.

Pentru a intra în Rusia este nevoie de viză. Aceasta se obţine destul de uşor. E nevoie de paşaport valabil minumum şase luni, o fotografie, o copie după prima pagină de pe paşaport, invitaţie din Rusia, pe care o asigură de regulă hotelul, asigurare medicală şi un formular completat online. Taxa costă 46 de dolari care se achită la ING, în bancnote americane. Dosarul se depune la consulat şi obţinerea vizei durează cel mult zece zile.

În Rusia se plăteşte cu ruble. 100 de ruble sunt aproximativ 6 lei. Preţurile sunt ceva mai mari decât la noi, dar nu inaccesibile. Depinde de fiecare cât vrea să se întindă. Restaurantele, în general, sunt scumpe, dar există şi alte alternative de a mânca, gen fast-food. Vara, băuturile alcoolice, se vând în supermarketuri doar până la ora 22.00.

Cazările în St. Petersburg sunt pentru toate buzunarele. În centru, hotelurile sunt scumpe (500 de euro pe noapte), dar sunt destule hoteluri şi în zone secundare, unde o cameră poate fi închiriată şi pentru 150 de lei. Important e să fie aproape de metrou. Transportul în comun e ieftin, o călătorie cu metroul costând 45 de ruble (în jur de 3 lei).

Oraşul este deservit de aeroportul Pulkovo, aflat la 22 de kilometri de oraş. Transferul spre centru este asigurat de autobuzele 39 şi 39 A, dar şi de nişte microbuze marshrutka, cu numărul K39.

Staţiile de metrou din oraş sunt adevărate opere de artă, dar dincolo de asta, se află la o distanţă considerabilă sub pământ. Nu ştiu exact la ce adâncime au fost construite, însă, cronometrat după ceas, cobori sau urci, depinde de situaţie, pe scara rulantă, fix două minute şi 45 de secunde. Deci nu are rost să alergaţi după metrou, sperând că-l veţi prinde în staţie.

Între atracţiile care mai merită vizitate, dar care nu se află în centru, ci mai spre periferii, se numără superbul palat Peterhof şi Tsarskoe Selo, un alt complex imperial.

Majoritatea obiectivelor se vizitează cu bani, însă accesul nu e foarte scump, cele mai multe costând în jur de 300-350 de ruble ( 20 de lei).

În piaţa din faţa Ermitajului seara se strâng tinerii din oraş, pentru a asculta muzica artiştilor stradali. Tot acolo sunt trăsuri de epocă, care pot plimba turiştii.

Sankt Petersburg e numit şi ”Veneţia Nordului”, deoarece e brăzdat de foarte multe canale şi are 20 de poduri basculante, care se ridică noaptea pentru transportul marfurilor pe râul Neva, către Golful Finic. Evident, spectacolul podurilor a fost atras şi pe latura turistică, prin croaziere care se fac pe vase unde se poate servi cina.

Putin a fost vice-primarul oraşului

Sankt Petersburg este şi oraşul în care şi-a început ascensiunea Vladimir Putin, actualul preşedinte al Rusiei. În acte, Putin apare ca născut la Sankt Petersburg, deşi după unele surse ar fi fost născut în Georgia. El a fost agent KGB, mai întâi la Leningrad şi apoi detaşat la Dresda, în fosta RDG, iar după 1990 s-a întors acasă, primind un postul de consilier al primarului din Sankt Petersburg, în probleme de relaţii internaţionale.

Practic, de aici a început ascensiunea lui politică, ajungând ulterior vice-primar al oraşului, apoi prim-ministru al Rusiei şi ulterior preşedinte. Se spune că în perioada în care a fost vice-primar al oraşului, Putin avea grijă de colectarea de fonduri de la grupările interlope care activau în oraş, fiind recunoscut ca un tip dur şi fără scrupule.

Fortăreaţa Petru şi Pavel, panoramă superbă      

Fortăreaţa Petru si Pavel, aflată pe o insulă a fost prima construcţie ridicată de Petru cel Mare. Construită în scop militar, ea a devenit mai târziu puşcărie pentru deţinuţii politici ai Rusiei, aici fiind încarceraţi, de-a lungul vremii, oameni precum Tolstoi, Dostoievski sau Maksim Gorki.De la forţăreaţă se poate surprinde o panoramă superbă peste râu asupra palatelor.

Pentru a intra înăuntru, trebuie să treceţi peste podul Sf. Ioan, care duce spre Poarta Sf. Ioan sau Poarta lui Ivan. În mijlocul fortăreţei se află biserica Sfintii Petru si Pavel,care are un turn spiralat de 122 de metri înălţime şi un înger auriu in varf. Catedrala e recunoscută ca loc de odihna veşnica pentru toată ţarimea Rusiei, de Petru cel Mare la Alexandru al III-lea. La baza fortăreţei sunt nişte plaje foarte populare, care vara ar fi pline de localnici puşi pe bronzat şi distrat.

Stadion de 672 de milioane de dolari

Sankt Petersburg se laudă şi cu un stadion de top, arena Krestovsky, care are o capacitate de 68.000 de locuri. Construcţia sa a debutat în 2007, însă proiectul a fost modificat de mai multe ori, iar bugetul a explodat, ajungând la 41,7 miliarde de ruble (672 milioane euro), conform presei ruse. Stadionul, care este o bijuterie a fost inaugurat anul acesta în aprilie şi a găzduit finala Cupei Confederaţiilor, iar în 2018 se vor juca pe el patru meciuri din grupe, unul din optimi, o semifinală şi finala mică. De asemenea, Krestosky Stadion este pe lista celor care vor avea meciuri la Euro 2020. Există staţie de metrou care ajunge la stadion, o facilitate importantă pentru fanii care vor merge la meciurile de la Cupa Mondială.