Jurnal pe bicicletă – De asta iubim România: minunăţii (re)descoperite de voluntarii Cycling Romania (IV)
0
Voluntarii Turului Dunării pe bicicletă au început, ieri, să ne povestească experienţele echipelor care au investigat partea de vest, cu plecare din Oraviţa. Campania “Adevarul” – “125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă” continuă astăzi tot în Banat, cu relatarea lui Alexandru Boia, care începe, nu întâmplător, cu linia de cale ferată Oraviţa-Anina, cea mai spectaculoasă rută feroviară din România.
Alex a descoperit cicloturismul în urmă cu câţiva ani şi a explorat nenumărate trasee, printre care şi malul românesc al Dunării. Este un căţărător împătimit şi este pasionat de trenuri, după cum veţi putea observa şi de pe blogul său de călătorii. În plus, este unul dintre membrii echipei de ghizi Cycling Romania.
Aşadar, povestea lui Alex începe, nu întâmplător, cu linia de cale ferată Oraviţa-Anina, cea mai spectaculoasă rută feroviară din România şi, probabil, din Sud-Estul Europei.
Foto: Cycling Romania
Linia de cale ferată Oraviţa-Anina – o legendă care merită salvată!
După aproape 7 ore pe drum, am ajuns cu bine în Oraviţa, ne-am cazat la pensiunea Pajura şi ne-am grăbit să prindem ultimul tren pe Ruta Oraviţa - Anina şi retur. Este vorba de prima cale ferată montană de pe teritoriul actual al României şi, aş îndrăzni să spun, cea mai frumoasă - o adevărată poezie care împleteşte peisajele ameţitoare cu glasul fermecător al bătrânelor roţi de fier pe şinele ce-şi croiesc cu sârg drum prin munţii Aninei.
Au fost patru ore de neuitat, căci atât durează drumul dus-întors, timp în care am stat cu toţii muţi de uimire spânzuraţi pe ferestrele şi uşile vagoanelor.
Construită între 1856 şi 1863, linia are o lungime de aproximativ 33km. Pe traseu, sunt 14 tuneluri şi nu mai puţin de 143 de curbe, acoperind cam două treimi din întreaga lungime a acestuia.
Cei pasionaţi de trenuri ca mine pot citi mai multe aici şi pot urmări acest mic montaj pe care l-am realizat cu ocazia unei vizite din 2011.
Anina - Oravita by train - The First Mountain Railway in Romania from Alex Boia on Vimeo.
Din păcate, cu toată istoria din spatele ei, cu tot ceea ce are de oferit, prezentul şi viitorul acestei rute nu arată foarte bine. Odată cu închiderea exploatărilor miniere din Oraviţa şi din Anina, traficul de marfă a dispărut complet şi nu se poate vorbi deocamdată de profitabilitate doar din traficul de călători. Soluţia pentru salvarea acestei minuni ar fi numai un sistem turistic bine pus la punct care să o pună în valoare.
Echipele la start
Seara ne-am reunit şi cu grupul vesel din Bulgaria, şi ei veniţi în Oraviţa după un drum istovitor. Am stabilit detaliile şi componenţa celor 4 echipe mixte din Vest, care ce aveau să scrie apoi istoria celui mai mare tur ciclist de investigare a traseului Dunării, urmând a acoperi zone curpinse între Valea Almăjului, Valea Cernei şi Clisura Dunării. Astfel, în echipa din care am făcut şi eu parte, i-am avut drept colegi pe Rusi şi Martin, doi biciclişti aventurieri, trăzniţi şi bine antrenaţi, aşa cum se cade într-o asemenea incursiune. Echipa noastră a fost completată de Alina Marin, kinetoterapeut, specialist în nutriţie şi ciclistă cu experienţă. Cu tururi de durată la activ, Alina a ţinut cu brio ritmul cu băieţii şi ne-a alimentat tot timpul cu voie bună şi optimism.
Pornim în expediţie
În prima zi, am luat startul din faţa primăriei din Oraviţa, unde am avut bucuria de a-l întâlni pe Carol Varga, un promotor al enduro-MTB în România. Carol a bătut cale lungă să ne întâmpine şi să ne ofere hărţi detaliate ale zonei, care ne-au fost de mare folos. Recunosc că am fost impresionat de acest gest! Este încurajator să vezi că există în domeniu lideri deschişi să lucreze împreună – asta ne dă speranţa că ceea ce am început se va extinde foarte repede.
După start, cele patru echipe s-au despărţit şi au plecat pe traseele stabilite. Echipa noastră a făcut prima oprire la schitul Nicolinţ, situat lângă satul cu acelaşi nume. Înfiinţat în 2003, pe locul unei foste baze militare, schitul este locuit în prezent de 3 călugări.
Din Nicolinţ ne-am continuat drumul spre Zlătiţa, de unde am făcut stânga pe un drum neasfaltat ce se vrea o legătură alternativă între zona aceea şi Clisura Dunării. Drumul nu este asfaltat, iar primii 4-5 km sunt total impracticabili, drumul fiind spălat şi rupt de ape.
Mai sus, la intrarea în pădure, am găsit varianta nouă pe care ar fi trebuit să ne încadrăm, variantă care porneşte din sat la aproximativ 1-2 km mai la est decât cea trecută pe hartă. După intrarea în pădure drumul a fost pur şi simplu magnific, iar coborârea spre Belobreşca - de vis. Preţul plătit a fost unul infim: 3 pene de cauciuc şi doar vreo … 4km de împins la biciclete.
La poveşti în Belobreşca
În Belobreşca am poposit mai mult, fiind invitaţi într-una din gospodării de către doamna Elena. Am stat de vorbă ore în şir şi, nu înainte de a-i vedea o parte din colecţia de ii recondiţionate.
Apoi, am pornit la drum către satul Şuşa, la marginea căruia se află un teren plat cu un turn de observaţie, numai bun pentru a înnopta. Am ajuns acolo odată cu vântul şi ploaia şi ne-am cuibărit repede la al doilea etaj al acelui turn. Aşa s-a încheiat prima noastră zi din Turul Dunării. După cum vedeţi, noi, cicloturiştii, nu suntem deloc pretenţioşi!
Foto: Turnul de observaţie unde echipa de voluntari a petrecut prima noapte
Acest material a fost scris de către Alex Boia, unul dintre cei 32 de voluntari care au participat la Turul de investigare a Dunării pe bicicletă. Alex a coordonat echipele de voluntari care au parcurs diferite trasee între Oraviţa şi Portul Cultural Cetate. Turul Dunării a fost organizat de Cycling Romania şi Asociaţia ROI, cu susţinerea Programului European Tineret în Acţiune, în perioada 24 iunie – 9 iulie 2013.
În cadrul celei mai frumoase campanii ”Adevărul” - ”125 de locuri pentru care iubim România” vă invităm să ne plimbăm de-a lungul Dunării aşa cum au făcut-o cei 32 de voluntari, prin reportaje săptămânale scrise chiar de ei.
Dacă ai fost în locuri inedite de pe malurile Dunării şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale sau vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem pe alte meleaguri pitoreşti ale României, ne poţi poţi scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă.
Pe aceeaşi temă:
FOTO VIDEO Pe urmele sfântului părinte Arsenie Boca, în cel mai iubit loc din Ţara Haţegului
Se încarcă comentariile...
