Biblia turistică
0
Oraşele din Orientul Apropiat unesc într-un amalgam pitoresc vestigii ale trecutului. Ţările Orientului Apropiat sau Mijlociu (Siria, Iordania şi Liban) îşi împart cu dreptate urme palpabile ale personajelor Vechiului şi Noului Testament (nu cum fac cu apa Iordanului, veşnic prilej de ceartă între Iordania şi Israel, care soarbe mai cu sete!!).
La Muntele Nebo se pare că a murit şi a fost îngropat Moise, la Petra a ţâşnit izvor de preţ unde a lovit dânsul cu toiagul în stâncă, la Madaba, un mare mozaic reprezintă prima hartă a Ţării Sfinte - pentru ca Ierusalimul să se potrivească pe mijloc, imaginea e rotită, Marea Moartă e orizontală şi peştii din Iordan înoată invers (apropo de Marea Moartă, nu încercaţi să înotaţi, vă ridică picioarele şi vă bagă gura în apa potroacă. Mai bine vă lăfăiţi la mal cu palmele sprijinite de fundul apei).
Urmărim paşii Domnului şi ai apostolilor prin Decapolis. Aici a fost botezat Mântuitorul, aici a făcut o minune, pe un vârf de munte se văd urmele palatului lui Irod, braţul Sfântului Ioan e îngropat într-o capelă din marea moschee din Damasc, într-o bisericuţă din Alep se păstrează o părticică din brâul Maicii Domnului.
La Biserica Sfinţilor Sergiu şi Bachus o tânără ne recită Tatăl Nostru pe aramaică, limba lui Iisus Hristos. Pe undeva, e grota bătrânului Lot şi a lacomelor sale fiice (poveste pentru adulţi) în jurul stâlpului de 15 metri pe care s-a nevoit Sf. Simeon Stâlpnicul timp de 42 de ani şi care a devenit un mare bolovan, consumat fiind de pipăiala cucernică a milioanelor de pelerine. Diocleţian a zidit patru biserici în jurul unei curţi octogonale de o mare frumuseţe…
Cu subiectivismul meu superegocentric de creator sufăr când operele sunt atribuite comanditarilor şi nu se cunoaşte numele artistului, ca şi cum lui Diocleţian i-ar fi dat prin minte planul cu patru biserici simetrice… Cine a inventat coloanele în torsadă de la Apameea? Apameea? Noroc cu Apolodor din Damasc, mai aduce puţină glorie pe strada arhitecţilor şi a sculptorilor!
Oameni... oraşe...
Prin locurile acelea, oamenii sunt foarte gentili. Toţi, chiar toţi, ştiu despre România, cred că toţi dentiştii au învăţat la Iaşi, copiii se înghesuie şi te întreabă:„- What`s your name?“ Se străduiesc să-ţi repete numele, apoi şi-l scandează pe al lor. Toată lumea, chiar şi grănicerii, salută cu mâna când trece autobuzul. Aşa, văzuţi de la distanţă, par senini, calmi, mulţumiţi şi, în orice caz, nicio grabă nu-i nelinişteşte, au timp berechet!
Din când în când trece câte o limuzină uriaşă şi strălucitoare din care coboară un boss neguros, gen Omar Sharif, cu keffie în cap, însoţit de câte o făptură cu săndăluţe aurii, total ascunsă de văluri negre.
Aşezate pe locurile vechilor cetăţi antice (Damasc, Alep, Tyr, Sidon, Balbec…), oraşele din Orientul Apropiat unesc într-un amalgam pitoresc vestigii ale trecutului, ruinele templelor elenistice şi romane cu coloane corintice, amfiteatre uriaşe de piatră în care se mai dau încă spectacole, cu impresionante clădiri moderne, ministere, universităţi sau malluri, sute de moschei vechi, noi şi foarte noi cu minaretele lor ascuţite, pieţe cu monumente neaşteptate (am văzut cel puţin şase ceainice enorme în chip de statuie), portretele conducătorilor la toate răscrucile, muzee somptuoase, parcuri.
Palatele albe ale ammanului
O lege binevoitoare, prin care impozitul se plăteşte doar când imobilul e terminat, umple dealurile şi văile de case netencuite, cu corniţe de fier beton (mai mult în Siria, ca şi în Egipt, de altfel). Oraşele adună puzderie de locuitori bogaţi şi foarte mulţi săraci, două milioane în Damasc, două şi jumătate în Alep, unu şi ceva în Beirut…
În Iordania, regele Abdulah (cu mamă englezoaică, şcoală europeană şi o regină tânără şi superbă) a interzis tencuielile colorate: toată lumea cu piatră albă!! Rezultatul e încântător: Amman - oraşul alb nou-nouţ. Pălăţelele albe cu ancadramente de piatră, cu turnuleţe şi bovindouri, cu garduri elegante de fier forjat, daurit s-au răspândit până la marginea deşertului.
Cel puţin în Liban bunăstarea se vede cu ochiul liber, urmele războiului civil abia se mai zăresc. Beirutul, centru comercial şi financiar al întregii regiuni, are aproximativ 85 de bănci libaneze. Şi ce drumuri peste tot, autostrăzi pe văi, autostrăzi în deşert, autostrăzi pe creste, drumuri suprapuse şi poduri suspendate! Mare invidie!
În Asia Mică, cu Anamaria Smigelschi
Graficiana Anamaria Smigelschi s-a născut la Bucureşti, în 1938. Semnează grafică de şevalet, grafică publicitară, ilustraţie de carte şi scrie cărţi pentru copii. Lucrările sale au fost expuse (destul de rar) în ţară, dar şi în străinătate. A fost distinsă cu mai multe premii, dintre care menţionăm „Grande Premio Internazionale Trionfo 81“ şi „La Minerva d’Oro“ (Italia, 1987).
Artista epatează nu numai prin calitatea creaţiei sale, dar şi prin spiritul viu, prin deschiderea către tot ceea ce este inedit, prin dragostea de aventură. O curiozitate fără limite, caracteristică, de altfel, creatorilor adevăraţi, se revarsă asupra oamenilor, locurilor, animalelor, plantelor şi, nu în ultimul rând, asupra celor mai exotice manifestări ale naturii umane.
Nu rataţi!
Bolovanul din centru e tot ce a mai rămas din stâlpul Sfântului Simeon Stâlpnicul
Lângă Baalbek se află, nefolosit, în carieră cel mai mare monolit din lume, de peste 1.000 de tone, 21,5x 4,8x 4,2m, numit Piatra femeii gravide.
Fortăreaţa Krak des Chevaliers în care trăiau circa 14.000 de cruciaţi şi 4.000 de cai. O vreme a stat acolo Richard Inimă de Leu.
Cea mai scumpă casă din Amman, unde aurăriile sunt chiar din aur…
Festivalul Internaţional de la Baalbek are loc anual în ultimele două luni ale anului. La 13 august, în curtea celor două temple, puteţi asculta „La Traviata“ de Verdi, producţie a festivalului „Corégies d’Orange“ (Franţa), sub bagheta dirijorului Paolo Arrivabeni. În rolurile principale: Ermonela Jaho, Vittorio Grigolo, Marzio Giossi. Participă Corul Operei din Toulon şi al Operei Regale din Walonie şi Baletul Operei din Avignon.
Se încarcă comentariile...
