Zimbrii din Hateg se adapa de la oras

De la panoul care anunta intrarea in rezervatia de zimbri mai sunt cativa kilometri pana la poarta principala. Daca biletul pentru adulti nu depaseste pretul unei beri Hategana la halba, fotografiatul

De la panoul care anunta intrarea in rezervatia de zimbri mai sunt cativa kilometri pana la poarta principala. Daca biletul pentru adulti nu depaseste pretul unei beri Hategana la halba, fotografiatul costa in schimb jumatate de milion, iar filmatul 2 milioane - taxe menite sa descurajeze imaginile rauvoitoare (!). Scapa insa destui cu camera foto - nu de alta, dar carti postale si pliante nu se gasesc. Si doar e vorba de primul loc din tara unde au fost adusi zimbri, unde s-au prasit exemplare pentru popularea altor zone: rezervatia Slivut-Hateg, din judetul Hunedoara. Ceausescu a fost aici, prin anii '60; doua decenii dupa, se zvonea ca locul urma sa fie desfiintat, ca sa se construiasca un aerodrom militar. Acum, vizitatori sunt cu precadere grupuri de elevi, adusi de scoala, ca sa-i admire pe Romo, Romina, Robita si Roxi. Spre deosebire de una bucata urs brun, expus la liziera, intr-o cusca mult prea mica, zimbrii pot sa se desfasoare intr-un tarc de 5 hectare. Vrand, nevrand, exemplarele beneficiaza de ingrijiri speciale: din cauza secetei si a lipsei de investitii, isi potolesc setea numai cu apa adusa zilnic din oras, de la kilometri distanta. Apa de la robinet pentru exemplarele cu indicativul "RO" Zilnic, o masina de la ocolul silvic Hateg, incarcata cu trei bidoane a cate 100 de litri, ia drumul rezervatiei de zimbri. De cativa ani, de cand cu seceta, falnicele animale - ale caror capete orneaza berea produsa in localitate - nu se mai adapa decat cu apa adusa de la mai bine de 7 km, din oras. Vechea instalatie, care alimenta jgheaburile prin cadere libera, s-a defectat demult. Fantana din apropierea tarcurilor s-a innamolit, iar raul care curge la vale de rezervatie s-a subtiat de tot. Cei patru locatari - Romo, Robita, Roxi si Romina, toti cu numele incepand cu "RO", indicativul tarii natale - sunt fiinte pretentioase, spune ingrijitorul, Petru Craciunescu. Refuza sa bea apa murdara, calda sau statuta, chiar daca e canicula. Si veterinarul a fost de acord ca e mai bine sa fie alimentati din cea mai sigura sursa, adica de la robinet. Apa nu e singurul lucru de care duce lipsa rezervatia din Hateg. Desi aici a fost ani in sir singurul loc din tara unde se inmulteau zimbri in semicaptivitate, populatia actuala e imbatranita si nu mai procreeaza, sau da nastere unor urmasi cu sanatate subreda, din cauza consangvinitatii, spune seful ocolului silvic Hateg, Viorel Dumitrescu. Ar fi nevoie de "sange nou", din alta linie decat cea poloneza a exemplarelor de astazi. S-a incercat aducerea unor zimbri din Olanda, dar proiectul a fost stopat din cauza bolii vacii nebune. In lipsa de altceva mai bun, s-a apelat tot la "rezervele interne", adica la zimbrii din Bucsani, Dambovita. Din cele peste 40 de exemplare de acolo, au fost capturate trei - ingrijitorul Petru Craciunescu isi aminteste cu un fior episodul - si aduse in "patria mama", in Hateg. Roman - primul zimbru autohton Craciunescu e ingrijitor la zimbri din '96. El le da de mancare de cateva ori pe zi - ratia zilnica de 10 kg concentrate, fan, spartura de porumb, mere etc. -, el ii adapa. El le da drumul in padure, peste noapte: daca ziua zimbrii stau la vedere, intr-un tarc de vreo 5 hectare, seara sunt lasati in libertate, in padure. Dimineata, se intorc singuri in tarc, unde stiu ca primesc hrana. Augustin Paran, in schimb, a apucat vremurile cand era 1 leu intrarea la zimbri. Zis "nea Tica", zis "Baronul", Paran a fost cel de-al patrulea ingrijitor de la infiintarea rezervatiei si e singurul dintre "cei vechi" in viata. A lucrat 30 de ani in zona, cot la cot cu nevasta. L-a apucat pe Roman, primul zimbru autohton. Roman a fost primul nascut al lui Podarek si Pulanca, perechea adusa din Polonia in '58. Al doilea nascut, Retezat, a fost trimis in alta rezervatie din tara, ca si urmatoarele 15 exemplare prasite in Hateg. Baronul isi aduce aminte cand a venit Ceausescu in vizita: "Trei saptamani s-a lucrat la pregatiri. Aleea pana la tarc era luna, ziceai ca mergi pe flori. S-au adus mese, scaune, s-a construit un foisor unde tovarasul trebuia sa ia masa". "I-am iubit foarte mult", spune Paran despre zimbri. "Atata am fugit dupa ei prin padurile alea... ii lasam liberi pe-afara, se mai plangeau oamenii ca le strica ogoarele. Da' se intorceau inapoi cand pica bruma. I-am si scapat de vreo cateva ori - se salbaticisera, mi-au venit pe cap aia de la raionul de partid". Spune ca de 1 mai, de 23 august, sosea puhoi de lume, dar era plin de vizitatori si-n zilele obisnuite. "Nu mai vin acu' nici in 3 ani cat veneau intr-o zi. Opreau cate 5 autobuze deodata, deschideam rezervatia dimineata, la prima ora, si o-nchideam noaptea tarziu. Erau mai multe de vazut atunci, erau si tarcuri pentru mistreti, mufloni, cerbi lopatar... Se facea coada de jumate de kilometru". Acum, cheltuielile cu rezervatia se ridica la 150 milioane lei pe an; din incasari se scot doar 30 de milioane.