Un intelectual, un gazetar, un prieten

A disparut dintre noi Adrian Riza, personalitate de aleasa calitate umana si de o generoasa spiritualitate, ramas pana in ultima clipa a vietii credincios gazetariei, pe care a practicat-o timp de

A disparut dintre noi Adrian Riza, personalitate de aleasa calitate umana si de o generoasa spiritualitate, ramas pana in ultima clipa a vietii credincios gazetariei, pe care a practicat-o timp de peste cinci decenii, cu o verticalitate pilduitoare fata de propriile sale crezuri morale. Ca o deviza a vietii, el indemna: "Sa-ti fii credincios tie insuti si, asa cum ziua urmeaza noptii, fapta sa urmeze vorbei tale". Pentru Adrian Riza, mirajul cuvantului tiparit a reprezentat dintotdeauna si deopotriva o proba de caracter, un exercitiu de inteligenta, un gest de cultura si, mai presus de toate, un teritoriu al reflectiilor profunde asupra realitatii, asupra aspectelor de fond ale vietii oamenilor si societatii. Credea in valorile traditionale ale "stangii", in nevoia de libertate, in solidaritatea umana, in ratiune si rationalism, in necesitatea primordiala a tolerantei fara de care lupta de idei, sensul superior al istoriei omului, face loc masacrului Ideii. Credea in destinul poporului roman si era convins ca datoria intelectualului este incercarea lui de toate zilele de a-i da expresie. Asumandu-si, in 1990, initiativa de a readuce in peisajul presei romanesti prestigiosul titlu al revistei "Timpul", Adrian Riza a dat, in acest fel, expresia concentrata si palpabila a vocatiei sale de editor si gazetar, ilustrand intr-un mod aparte raspunderea civica si sociala a acestei profesiuni, oferind o imagine tonica despre cum anume presa poate sa devina o veritabila constiinta a epocii. Opera sa publicistica, risipita in studii de lingvistica comparativa si etimologie, in traduceri si adaptari, ca si in marturia atator colectii, s-a cladit pe o cultura solida, pe o vasta eruditie, pe o luminoasa inflexibilitate fata de principii si pe o eleganta stilistica fara cusur. Lupta sa intre abscisa si ordonata paginii tiparite a fost intotdeauna pentru un triumf al verbului asupra adjectivului si al ideilor asupra epitetelor. Comentariile sale s-au plamadit intotdeauna din rigoarea demonstratiilor, soliditatea convingerilor, limpezimea de cristal a logicii si tesatura de filigran a metaforelor. Decenta si discretia aproape proverbiale ale lui Adrian Riza n-au reprezentat numai tinuta exemplara a unui intelectual veritabil, ci si cortina de liniste din spatele careia razbateau, insa, cu putere trepidatiile unui spirit neobosit, aflat mereu in cautarea ideilor si a semnificatiilor, a particulei de minereu risipite prin munti de steril si a carei descoperire insemna bucuria, implinirea si, de fapt, singurul sens al semnaturii sale in pagina tiparita. Auster in iesirile sale publice si excesiv de rezervat in a-si dori vreun soclu de popularitate, Adrian Riza se "revansa" intre prietenii sai apropiati cu stilul debordant al corelatiilor, analizelor si abordarilor sale, mereu provocatoare la dialog, la reflectie, la eforturi intelectuale de neocolit. Pentru ca la Adrian Riza prietenia n-a insemnat niciodata altceva decat intalnirea pe aceleasi principii si capacitatea de a le supune mereu examinarii critice cu etalonul sever al datelor realitatii. La incetarea din viata a lui Adrian Riza, deplang disparitia unui prieten devotat, regret epuizarea unui stralucit condei de gazetar, sunt mahnit ca intelectualitatea romaneasca a devenit mai saraca si impart, cu toti cei apropiati lui, nu numai tristetea acestor momente, ci si speranta ca spiritul lui Adrian Riza va dainui.