Reuniunile de sărbători, adevărate terapii de grup

În fiecare rudă a familiei se poate ascunde o mătuşă Tamara, ar putea parafraza un anume personaj cuvintele lui Napoleon. Acelaşi lucru îl spun şi psihologii care ţin să ne reamintească

În fiecare rudă a familiei se poate ascunde o mătuşă Tamara, ar putea parafraza un anume personaj cuvintele lui Napoleon. Acelaşi lucru îl spun şi psihologii care ţin să ne reamintească faptul că nu neapărat perspectiva unei moşteniri fabuloase reuneşte membrii unei familii.

În spatele fiecărei reuniuni plictisitoare stă, de fapt, forţa unei familii unite, dar şi încrederea fiecăruia dintre noi în forţele proprii. Mesele festive, aniversările şi întâlnirile sunt cele care fac o familie să existe, susţin sociologii. De fiecare dată când unchii, mătuşile, părinţii, copiii sau bunicii se reunesc, marchează câte o bornă în lungul drum al istoriei unei familii.

Dacă o reuniune oarecare, între prieteni, este doar o metodă de petrecere plăcută a timpului, o reuniune de familie capătă alte valenţe, explică psihologii. Anne Parcoud, psiholog şi specialist în terapii familiale, susţine că aniversările şi reuniunile sunt momente esenţiale în care membrii unei familii îşi reafirmă ataşamentul faţă de grup. Întâlnirile permit fiecăruia să se raporteze la ceilalţi şi să-şi regăsească un loc special, perfect individualizat în sânul familiei. Acest lucru este esenţial, explică Regine Sirota, cercetător la Institutul naţional de cercetări pedagogice din Franţa (INRP).

"De-a lungul vieţii, fiecare are nevoie să se simtă ca o persoană unică, asigurându-se totodată de soliditatea legăturilor sale cu grupul din care face parte". Oricare dintre noi păstrează amintirea unei rude tocmai datorită particularităţilor unice ale acesteia. Fie o mătuşă care făcea o dulceaţă senzaţională, fie un unchi fost pilot de avion care la fiecare întâlnire de familie povestea întâmplări uluitoare, din vremea războiului, fie un bunic care de fiecare dată îi binedispunea pe toţi cu bancurile lui.

"Toate aceste reuniuni dau fiecărui membru al familiei un loc aparte în memoria grupului din care face parte şi în cele din urmă individualizează fiecare familie în parte", explică Regine Sirota. Sigur, o după-amiază petrecută la un film sau la un spectacol de teatru poate părea mai tentantă decât o reîntâlnire cu "menajeria de rude".

Unii mai ciudaţi decât alţii, unii mai prietenoşi, alţii mai ursuzi, unii ostili, alţii indiferenţi, cu toţii sunt, în cele din urmă, parte a unei singure familii. Fiecare individ, în mod inconştient, este mult mai sigur de sine atunci când este parte integrantă dintr-un grup.

Corvoada reîntâlnirii conferă încredere în sine

Chiar dacă, aparent, reuniunile plictisitoare i se par cea mai grea corvoadă, în subconştient, acestea îi dau un sentiment de siguranţă pe care familia i-l conferă.

Faptul că trebuie să stai câteva ore în compania unei străbunici care nu aude bine şi căreia, din politeţe, trebuie să-i faci conversaţie, sau să te întreţii cu soţia unui văr de gradul III care de fiecare dată îţi aminteşte binevoitoare că a studiat mai mult decât tine pare un coşmar. Însă, subliniază psihologii, simplul fapt că participi la astfel de reuniuni creşte gradul de încredere în sine şi în forţele proprii.

Este în cele din urmă, un soi de terapie de grup, în care grupul învaţă să supravieţuiască şi să rămână unit, iar fiecare individ din cadrul familiei învaţă să se adapteze vizavi de ceilalţi componenţi şi să se raporteze la ceilalţi în aşa fel încât să rămână integrat grupului.

Identitatea fiecărei familii este dată şi de felul în care aceasta obişnuieşte să celebreze anumite momente importante (zile de naştere, Paşte, Crăciun, revelion etc.). Unii obişnuiesc să se adune în anumite zile, alţii într-o anumită formulă, alţii obişnuiesc să prepare de fiecare dată o anume reţetă. Fie că sunt obiceiuri religioase, respectate cu stricteţe în anumite familii, fie obiceiuri care n-au nimic în comun cu religia, toate aceste mici amănunte conferă unicitate, particularizează fiecare grup familial.

"În acest fel, cu ocazia aniversărilor şi momentelor festive, familia punctează istoria membrilor săi, aniversarea zilelor de naştere, creşterea, apariţia unor noi membri sau comemorarea altora", explică Martine Segalen, etnolog şi autoare a unei lucrări intitulate "Rituri şi ritualuri contemporane". Ca un adevărat organism viu, familia trăieşte în cele din urmă ca rezultat al comuniunii "celulelor" care o alcătuiesc.

Toate aceste reuniuni dau fiecărui membru al familiei un loc aparte în memoria grupului din care face parte
şi în cele din urmă individualizează fiecare familie în parte
Regine Sirota
cercetător la INRP