Profilerii, specialiştii care înclină balanţa

Psihologii criminalişti au de-a face doar cu urmele lăsate de infractori la locul faptei, iar pe baza acestora trebuie să le ofere indicii poliţiştilor.Serialele poliţiste în care apare un psiholog criminalist – un profiler – care „pătrunde“ în mintea criminalului fascinează publicul.

Un profil psihologic făcut de un specialist, o sclipire de geniu care se transformă într-o rază de lumină în întunericul unei anchete care părea imposibil de rezolvat. La asta se reduce, pentru mulţi, meseria de profiler sau de psiholog criminalist.

În spatele acestei profesii de ascunde însă o muncă asiduă. Făcută de oameni obişnuiţi, care se amestecă în mulţime. Şi care încearcă, pe cât posibil, în lumea îmbibată de grotesc în care trebuie să rezolve cazuri aparent imposibile, să rămână persoane echilibrate.

Secretul meseriei este rezumat de profesorul universitar Tudorel Butoi, cel mai cunoscut profiler din România: trebuie să te îndoieşti mereu.

Nu există şcoli de profil

În România nu există o şcoală prin care să se formeze profileri. „Psihologii criminalişti se formează în cadrul compartimentelor de criminalistică ale Poliţiei Române”, explică profesorul Butoi.

Cu alte cuvinte, un tânăr care îşi doreşte această meserie, fie ca investigator cu tehnica poligraf - detectorul de minciuni, fie ca profiler - cel care elaborează profilele psihologice deducând datele esenţiale din modurile de operare ale făptuitorilor, ar trebui să termine facultatea de psihologie.

„Ulterior, va simţi el nevoia să facă şi facultatea de drept. Apoi va trebui să susţină examene pentru posturile scoase la concurs de Poliţia Română în diverse servicii. Aşa pătrunde în structurile care operează, unde se specializează în timp”, adaugă Tudorel Butoi. 

Potrivit lui, un astfel de specialist se formează foarte greu. Cinci ani de zile este experienţa minimă pentru ca un profiler să-şi poată lua singur zborul. Apoi va învăţa toată viaţa. Când vine vorba de comportamente umane, oricând poate apărea ceva nou, ceva spectaculos. Creativitatea infractorilor este inepuizabilă.

În momentul de faţă, spune profesorul Butoi, în România există o serie de masterate prin care psihologii criminalişti pot să-şi lărgească orizontul. Spre exemplu, la Universitatea „Spiru Haret“ se organizează un masterat în psihologie judiciară-victomologie.

Pulsul străzii este hotărâtor

Profesorul Tudorel Butoi are în spate 35 de ani de meserie. S-a retras din Poliţie în 2001. Îşi aminteşte că a ajuns profiler prin voia sorţii. În 1975, când lucra ca psiholog clinician la spital, i s-a propus un post la Institutul de Criminalistică. Urma să se specializeze în tehnica poligraf, după ce aparatele erau aduse din Statele Unite.

A fost fascinat de idee. Numai că aparatura a întârziat, astfel că până în anul 1977, profesorul de astăzi s-a transformat vrând-nevrând în poliţist de stradă. O experienţă care s-a dovedit a-i fi mai mult decât utilă. „Lumea ştie mai puţin.  «Pe Butoi ăsta l-a pus cineva direct într-un halat!» Ei, nu e chiar aşa.  Am fost la un curs de opt luni în cazarmă. După aia am ajuns direct la Poliţia Capitalei. De aia mi-e şi foarte dragă. Dar e greu acolo. M-au băgat la «Diverse». Mă ocupam de hoţi de buzunare, apoi de spargeri şi de tâlhării. Dotarea cu aparatură americană m-a prins la «Omoruri». Am prins hoţi cu mâna pe stradă. Îmi schimbam ochelarii o dată la două săptămâni că mă băteam cu hoţii pe Lipscani”, spune profesorul.

Consideră că fără experienţa aceasta nu poţi să ajungi profiler. Pentru că nu înţelegi realitatea. În plus, nu toţi rezistă. Depinde de fiecare.

Sarcini majore

„Psihologia judiciară are responsabilitate directă si imediată. De pildă, ţi se aduc cinci persoane suspecte după ce colegii îţi spun că a avut loc un viol. Să presupunem că l-ai trimis acasă pe cel care trebuia să rămână. Păi, după două dintr-astea, te duci în Cişmigiu şi-ţi cumperi vată pe băţ că nu mai dă nimeni doi bani pe tine.

Implicarea psihologiei este imediată şi directă deoarece se verifică prin alte probe. Uneori, poţi avea rezultatul până seara”, explică profesorul Butoi, precizând că la începuturi, timp de opt ani, a fost singurul din ţară care a lucrat în acest domeniu.

Predicţii rezonabile

Pe baza materialului existent, profilerul conduce la o predicţie rezonabilă. După experienţa anglo-saxonilor, dar şi a românilor, predicţia rezonabilă este cea care trece de 55%. Puţin, dar, câteodată, decisiv.

A anchetat 35.000 de oameni

Tudorel Butoi are un palmares impresionant. „În total, am anchetat 35.000 de oameni. Cât un stadion plin. Victime, martori, învinuiţi, inculpaţi. De la vlădică până la opincă. Într-un caz există şi trei-patru persoane. Cu cât ai mai multe meciuri jucate, cu atât înmagazinezi altgoritmi de comparaţie pentru două sertare: comportamentul unui om sincer şi cel al unui om mincinos.  117 criminali şi 11 criminali în serie cu până la cinci crime au fost prinşi pe baza investigaţiilor la poligraf, care m-au consacrat”, spune acesta.

Cazul „miraculos”

Profesorul a explicat că toate cazurile sunt dificile, dar a spus că nu a avut niciodată adversari precum asasinii plătiţi din filme. „Ai noştri sunt nişte balcanici nenorociţi, care se omoară între ei mai ales sub influenţa alcoolului”, a afirmat el.
Îşi aminteşte însă de un caz pe care îl califică drept miraculos.

„La Tineretului, am găsit, prin anii ’80, la interval de o lună, două cadavre. Bărbaţi, loviţi din spate cu o bară scurtă de fier striat. Bara a fost găsită la ultimul caz, abandonată (…) Bărbaţii respectivi aveau treabă în zonă. Cred că au ajuns în acel perimetru pentru că aveau nevoie la toaletă. Era la doi-trei metri. Li se luaseră banii, actele fuseseră aruncate la 30-40 de metri distanţă. Atunci am dat peste cap Bucureştiul ăsta. Mi-am dat seama că este un înfometat care ucide pentru nişte chestiuni primare. Bani de mâncare”, povesteşte psihologul.

Autorul nu a fost găsit. Aproape zece ani mai târziu, colegii din Voluntari i-au adus un tănâr, în stare de ebrietate, care încercase să omoare doi oameni prin înjunghiere, rugându-l să-l supună testului poligraf. În timp ce vorbea cu el, înainte să se ajungă la testare, bărbatul i-a povestit crimele pe care le comisese cu aproape un deceniu în urmă. Omorâse pentru că îi era foame. Ipoteza fusese corectă.

Cazurile nerezolvate sunt şapte la număr. Îl bântuie şi sunt cele mai dureroase. Nu vorbeşte despre ele pentru că făptuitorii ar putea afla informaţii importante.

În România, o meserie încă la început de drum

Profilerii nu vor fi niciodată suficienţi. În acelaşi timp, însă, poliţia nu trebuie formată numai din persoane „superspecializate”, consideră Butoi.

„E suficient să ai un profiler sau doi la un departament de poliţie. Necesitatea de a face profile nu există ca o permanenţă. Facem asta când nu avem probe clasice - martori, expertize, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, portrete-robot etc. De regulă, profilerul face carieră în criminalitatea în serie. În rest, ce fac cu zece profileri? Stau ca zece popândăi”, spune acesta. 

În ce fază ne aflăm? „Sunt cam 40 de psihologi criminalişti la nivel naţional şi se doreşte ca în perspectivă să se asigure unul-doi pe judeţ”, declară acesta. Discipolilor săi le dă un cec în alb, dar le recomadă să nu se rupă de realitate, să nu fie „stratosferici”. Şi nu crede că este necesară o facultate de profil.

Acum, Tudorel Butoi vrea să introducă în justiţie expertiza psihologică despre care spune că  are darul de a clarifica componenta subiectivă a infracţiunii. „Orice om normal, în condiţii favorizante, poate deveni criminal. Trebuie să-i fac expertiza de personalitate şi să-i dau opinii de specialitate judecătorului. Procedura este folosită în Italia”, a conchis acesta.

Un domeniu testat din Evul Mediu

Realizarea profilelor psihologice ar data, spun unii specialişti, din Evul Mediu, perioadă în care inchizitorii încercau să analizeze şi să încadreze caracteristicile ereticilor. În criminologia modernă, însă, psihologia judiciară a fost consolidată de cercetătorii anglo-saxoni.

În 1880, medicul Thomas Bond a încercat să analizeze comportamentul criminalului în serie care a îngrozit Anglia - Jack Spintecătorul.  În momentul de faţă, SUA se poate lăuda cu specialişti de excepţie în domeniu. La FBI există un compartiment special care se ocupă de studiul comportamentelor violente.