Primiti cu coasa?

Oamenii satelor, dar mai ales batranii sunt uscati de gerurile aspre precum crengile copacilor. E atat de ger incat ramurile incarcate de chiciura cad de parca ar fi despicate cu o secure nevazuta.

Oamenii satelor, dar mai ales batranii sunt uscati de gerurile aspre precum crengile copacilor. E atat de ger incat ramurile incarcate de chiciura cad de parca ar fi despicate cu o secure nevazuta. Putina zapada cazuta in Baragan se aude scartaind sub pasii rari si tarsaiti ai prizonierilor intorsi acasa cu sufletele numai rani din "revolutiile" agrare. E vremea colindelor, e vremea pregatirilor pentru cele mai frumoase sarbatori ale anului. Copiii, cati mai au ce imbraca pentru a tine piept gerului de afara, repeta colindele cu gandul nu la mere si covrigi, la nuci si turta dulce, ci la banii pe care ii vor castiga. Toti se gandesc ca maine-poimaine si apoi pana la Anul Nou vor trece din poarta-n poarta intreband: "Primiti cu mos Ajunul?", "cu Irozii?", "cu Plugusorul?", "cu Steaua?", "cu capra?", cu colindele care, precum samanta de grau, au rasarit in fiecare an in vremea sarbatorilor de Craciun chiar si in timpurile in care Nasterea lui Hristos era interzisa. Vor fi primiti colindatorii de multi gospodari, dar numai la fereastra lui Nea Ion din Strapazanu nu vor mai canta. Gerul de ieri noapte i-a stors si ultima suflare. L-a gasit un nepot teapan. Povestea: "Parca radea si avea un bilet in gura. Literele erau dintii. Putine cuvinte, dinti ii mai ramasesera cativa. Acum vreo trei zile l-am intrebat daca e pregatit de colinde. Mi-a zis ca abia asteapta s-o vada venind pe cea cu coasa". E vremea colindelor, e ger si satele sunt incaruntite de nevoi. In casele pe ale caror cosuri fum nu iese, multi batrani au uitat de colindatori, asteptand sa vina "Aia cu coasa" sa taie firul durerilor nevorbite.