Povestea fascinantă a oraşului „fără de legi“, construit pe 12 etaje, în China: „Noaptea, şcolile şi saloanele se transformau în cluburi de striptease“

Oraşul Kowloon, construit de imigranţi, a fost demolat în 1994, în locul lui fiind în prezent un parc FOTO bussinesinsider.com

Între anii 1950 şi jumătatea anilor ’90, zeci de mii de imigranţi au construit o comunitate falnică de 12 etaje, pe o suprafaţă de 2,6 de hectare, în Hong Kong. Această comunitate a fost numită Kowloon Walled City (Oraşul fortificat Kowloon).

Cu o populaţie de 33.000 de oameni, înghesuiţi într-un spaţiu mic, oraşul era la un moment dat de 119 ori mai dens decât este New York-ul în ziua de astăzi. Cu toate că s-a confruntat cu o criminalitate ridicată şi condiţii sanitare precare, oraşul a fost impresionant de auto-sustenabil până la demolarea sa din 1993.

La sfârşitul anilor ’80, fotograful canadian Greg Girard a pătruns în „lumea fără ferestre“. Acesta a împărtăşit pentru Business Insider fotografii şi gânduri despre timpul său în Kowloon.

Cu toate că Hong Kong a fost sub dominaţie britanică timp de câteva decenii în perioada în care au început construcţiile, o clauză a tratatului din 1842 prevedea că terenul care avea să devină Kowloon era în continuare proprietatea Chinei. Prinsă într-o situaţie incertă din punct de vedere legal, proprietatea a rămas nestăpânită.

În 1986, Oraşul Fortificat a atras atenţia fotografului Greg Girard, care a petrecut următorii patru ani în interiorul şi în afara oraşului, surprinzând viaţa de zi cu zi din spatele zidurilor.

Oraşul de tip Lego a fost construit de-a lungul deceniilor de către rezidenţi, pur şi simplu suprapunând camere una peste alta. Rezultatul final „arăta formidabil“, spune Girard.

Chiar dacă zona nu era teribil de periculoasă în perioada vizitei lui Girard, acesta spune că părinţii din împrejurimi le spuneau copiilor să nu se apropie de Kowloon.

În Kowloon puteai găsi orice tip de afacere pe care ţi-o poţi imagina. Noaptea, şcolile şi saloanele se transformau în cluburi de striptease şi săli de jocuri de noroc. Medicamentele de contrabandă, în special opiul, apăreau frecvent.

Această femeie (foto sus), pe nume Wong Cheung Mi, muncea ca dentist. La fel ca mulţi dintre stomatologii din Kowloon, Wong nu putea profesa nicăieri în Hong Kong. Acest lucru a atras hoardele de cetăţeni din clasa muncitoare să viziteze oraşul pentru a beneficia de asistenţă medicală şi servicii la preţuri accesibile.

Nicio rază de soare nu putea trece prin blocurile de locuinţe stivuite. Chiar şi în timpul zilei, Girard spune că „acolo era noapte tot timpul“.

Singurul loc de respiro, departe de igrasie, era acoperişul, deşi Girard spune că acesta era cel mai nesigur loc: „Erau o mulţime de lucruri în plus ieşite în afară şi spaţii dintre clădiri care au fost unite“.

Fabricarea în casă reprezenta o mare parte din infrastructura oraşului fortificat. Măcelarii de carne de câine, antreprenorii, şi fabricanţii de tăiţei se bucurau de zero supraveghere în interiorul zidurilor.

Hui Tuy Choy (foto jos) şi-a deschis fabrica de tăiţei în 1965, cu libertatea deplină de a ignora codurile de sănătate, de incendiu şi de muncă.

Unele dintre cele mai comune produse fabricate în oraş erau bilele de peşte (foto jos), pe care producătorii din Kowloon le vindeau restaurantelor locale.

Salubritatea avea o importanţă minimă. „Era prea dificil să funcţioneze acel loc fără legi care guvernează sănătatea sau securitatea“, povesteşte Girard.

Forţele de ordine interveneau doar în cazul infracţiunilor grave, spune Girard, deşi se zvonea mereu că guvernul din Hong Kong prefera să închidă ochii. O singură lege a fost pusă în aplicare cosecvent: Oraşul fortificat nu putea fi mai înalt de 13 sau 14 etaje. În caz contrar, avioanele de joasă altitudine ar fi avut probleme să aterizeze pe pista din apropiere.

În ciuda reputaţiei sale negative, Kowloon oferea un sentiment de solidaritate între mii de oameni care nu aparţinuseră niciunei comunităţi, spune fotograful.

Girard spune că atitudinea oamenilor faţă de el s-a schimbat în jurul anului 1990, când s-a aflat că structura urma să fie doborâtă. Oamenii au început să ducă vieţi din ce în ce mai tradiţionale şi mai liniştite.

Chiar dacă Girard a pătruns în această comunitate ca un străin ameninţător, fotograful a reuşit să lege în cele din urmă relaţii sincere cu aceşti oameni.

După ce oraşul a fost dărâmat, în 1994, un parc a fost construit în locul lui. Astăzi, Parcul Kowloon (foto jos) atrage fotografi, ornitologi şi turişti în căutare de relaxare în Hong Kong.

„Hong Kong este un fel de loc ireal“, spune Girard. „Oraşul fortificat Kowloon a fost unul dintre cei mai suprarealişti mutanţi ai săi, însă Hong Kong evoluează şi Kowloon evoluează“.

Sursa FOTO: Bussines Insider