"Nu lasa, Maicuta, sa pierim pe cale..."

Mii de oameni pastreaza inca obiceiul pelerinajului la Manastirea Nicula. In 1699, cand o icoana a Maicii Domnului pictata de un preot ortodox si daruita apoi manastirii, a lacrimat timp de aproape o

Mii de oameni pastreaza inca obiceiul pelerinajului la Manastirea Nicula. In 1699, cand o icoana a Maicii Domnului pictata de un preot ortodox si daruita apoi manastirii, a lacrimat timp de aproape o saptamana, oameni din intreaga tara au inceput sa vina la Nicula sa ceara ajutor. Mai tarziu, pelerinajul s-a extins, la Nicula ajungand oameni din intreaga lume. In perioada comunista, icoana a fost "arestata", luata din biserica in speranta ca pelerinajul va inceta. Dupa reintoarcerea icoanei in biserica, oamenii au inceput sa vina din nou in numar foarte mare. Peste o mie de credinciosi vin zilnic la Nicula, iar de hram se aduna sute de mii. Tarani din Maramures, Salaj, Neamt continua traditia pelerinajului, strabatand pe jos, in post si rugaciuni, zeci de kilometri pentru a ajunge in ajunul hramului. "Asa am apucat din strabuni, in fiecare an venim la Nicula sa ne inchinam Sfintei Fecioare, sa-i multumim pentru ajutor si s-o rugam sa ne aiba in paza", ne spune un batran din Desidra, un sat din Salaj. Cu o saptamana inaintea hramului se ridica tot satul. Acasa raman doar batranii care nu mai pot strabate atata drum si copiii mici. Pornesc cantand, avand in frunte o icoana a Maicii Domnului impodobita cu flori. "Cand plangeai sub cruce / Maica-ndurerata, / Te-am primit de mama / Noi si lumea toata...". Cantece nascute pentru cinstirea icoanei de la Nicula se aud pe tot parcursul pelerinajului. Oamenii din satele prin care trec pelerinii le ofera adapost. "Dormim prin sure, grajduri, pe unde putem. Oamenii ne gazduiesc cu bucurie, dar suntem multi, peste 50. N-avem loc toti in casa", ne explica batranul din Desidra. Ajunsi la Nicula, pelerinii inconjoara bisericuta mica din lemn, copie a primului adapost al icoanei. Inconjurul se face de trei ori, in genunchi si pe coate. Oamenii spun ca, dupa aceasta nevointa, credinciosilor li se iarta pacatele si li se implinesc dorintele. Apoi pelerinii umplu dealurile din jurul bisericii, asculta incremeniti slujbele si se odihnesc sub cerul liber. Facand atata drum pe jos, aduc cu greu bucate pentru hram. Majoritatea au in desagi doar prescura si cele necesare zilelor de pelerinaj. Calugarii nu lasa insa nici un credincios sa plece de la hram fara sa fie omenit. 9.000 de sarmale de post, sute de pesti si mii de paini s-au impartit si anul acesta. Dupa terminarea slujbei, pelerinii pleaca tot pe jos spre casa, cantand: "Nu lasa, Maicuta, sa pierim pe cale / Caci noi suntem fiii lacrimilor tale".