La serviciu, dar acasă - câştig sau pierdere?

Multe mame preferă să muncească de-acasă când copiii sunt mici

Alegere personală sau obligaţie, munca efectuată la domiciliul personal are şi multe dezavantaje. Confortul de a-ţi desfăşura activitatea într-un spaţiu familiar are preţul ei, în lipsa unei corecte gestionări a timpului. Munca se poate întinde pe întreaga zi, iar o capcană majoră este izolarea.

„Am început să muncesc de-acasă acum un an, după ce mi-am dat demisia şi mi-am înfiinţat propria firmă. Scopul meu a fost să am timp şi libertate, fără să fiu sub comanda permanentă a şefului", declară Mihai M. Bărbatul are o mică firmă de IT, îşi face proiectele de acasă şi nu consideră un dezavantaj să lucreze uneori, când apare ceva urgent, şi în weekend, spunând că se bucură că-şi poate face singur programul şi, astfel, poate câştiga mai mulţi bani.

Însă nu banii au fost motivaţia principală a tânărului, ci independenţa. „Cred că oamenii aleg ocupaţii pe care să le poată gestiona de-acasă nu pentru venituri mai mari, ci pentru libertatea şi flexibilitatea pe care un asemenea serviciu le face posibile, deseori pentru un salariu mai puţin avantajos", afirmă Octavian Pantiş, managing director la compania de resurse umane TMI România.

Profesii de sufragerie

Domeniul IT&C, în care îşi desfăşoară Mihai activitatea, este unul dintre cele care „se pretează" muncii la domiciliu, întrucât inginerii specializaţi pot lucra şi „remote", de la distanţă, deplasându-se la client (intern sau extern) în cazuri deosebite sau în cadrul unor vizite de rutină stabilite în prealabil, spune Iulia Lazea, consultant la compania Hart Human Resource Consulting.

Domenii precum traducerile, web designul, contabilitatea sau asigurările „se împacă bine" cu lucrul de-acasă. „Se pot practica de acasă profesii care nu implică relaţia directă cu clientul, ci, mai degrabă, o concentrare asupra cifrelor, datelor şi, res-pectiv, prelucrarea şi interpretarea acestora în cadrul unor rapoarte, în funcţie de gradul de confidenţialitate a acestor informaţii", mai spune Lazea.

Femeile, „mai domestice"

Estimările specialiştilor indică o pondere mai mare a femeilor care lucrează de la domiciliu, comparativ cu bărbaţii. Astfel, mamele aleg să rămână acasă şi să-şi petreacă timpul în primul rând cu copiii. În ceea ce priveşte împărţirea pe vârste, aici, extremele sunt predominante. De exemplu, studenţii sunt cei care preferă această variantă, dar şi persoanele care se deplasează cu greutate sau pensionarii. „De acasă pot munci persoanele pentru care nu asta este preocuparea principală şi, în general, cei care pot să desfăşoare activităţi care nu sunt legate de o echipă şi de prezenţa lor fizică în acea echipă", explică psihoterapeutul Cosmina Păcurar. De asemenea, antreprenorii al căror business nu necesită prezenţa lor permanentă aleg ca o parte din muncă să o facă de acasă. Psihologul spune că pentru studenţi munca la domiciliu lasă timp şi pentru şcoală, iar mamele nu sunt nevoite să plece de lângă copii şi pot, în acelaşi timp, să nu se rupă de profesia lor.

Flexibilitate sau program?

„Avantajul principal este flexibilitatea, faptul că îţi poţi împărţi ziua de lucru în porţii mai mici, printre care să mai strecori şi alte activităţi, casnice sau nu", spune Octavian Pantiş. Dar, lucrul de acasă presupune o responsabilitate mai mare, pentru că atenţia îţi poate fi distrasă foarte uşor de altceva. Totuşi, flexibilitatea timpului pe care o oferă munca la domiciliu se poate întoarce ca un bumerang asupra „beneficiarului". În lipsa unui bun management al timpului, o sarcină care putea fi gata rapid poate ajunge să consume mai mult decât dacă ar fi fost realizată urmând un program fix.

La întărirea motivaţiei participă şi elementele de distragere a atenţiei. „La birou nu este un televizor prin preajmă, nu este dormitorul aproape, să mai tragi un pui de somn, nu este o bucătărie tentantă alături", mai spune Pantiş. El consideră că drumul de la birou până acasă pune o barieră, chiar dacă nu totală, între serviciu şi viaţa personală". „Acasă poate fi dificil uneori să rămâi concentrat şi motivat pe ceea ce faci. Dacă nu am interacţiunea şi contactul cu alţii care fac ceea ce fac şi eu sau care muncesc, pentru a avea sentimentul de apartenenţă, susţinere şi înţelegere, e posibil să nu mă simt motivat să duc la capăt ceea ce am de făcut. Dacă am o sarcină dificilă, care îmi provoacă resursele, poate fi mai uşor să merg mai departe dacă văd în jurul meu alţi colegi care au aceleaşi provocări sau care reuşesc să-şi facă sarcinile indiferent cât sunt de dificile", spune Cosmina Păcurar.

Avantaje şi dezavantaje

Plusuri  

- rezultate mai bune datorate stabilirii programului în funcţie de stilul personal de lucru
- munca într-un mediu familiar şi într-un spaţiu confortabil
- posibilităţi mai mari de câştig, mai mult timp pentru mai multe proiecte
- lucrul cu companii din alte oraşe/ţări
- este câştigat timpul pierdut în trafic şi se elimină costurile de transport
- dispare stresul înnoirii garderobei

Minusuri   

- responsabilitate mare pentru că timpul de lucru şi cel personal trebuie echilibrate
- izolare, care poate duce la degradarea abilităţilor de relaţionare socială şi poate genera plafonarea
- încărcătură suplimentară de stres în relaţiile de familie, stres care s-ar fi consumat la serviciu
- creşte posibilitatea de a câştiga în greutate din cauza lipsei atenţiei pentru aspectul fizic

Pericolul izolării

Psihologii menţionează ca principal pericol al acestei formule de lucru posibila izolare, strâns legată de comoditate şi confort. „Izolarea socială nu este benefică nimănui. Interacţiunea cu oamenii şi cu mediul ne ajută să rămânem alerţi, să creştem şi să învăţăm permanent. Mediul social oferă o reţea de suport şi de dezvoltare utilă şi necesară individului, pe care e preferabil să nu uităm să o folosim", spune psihologul Cosmina Păcurar. Plafonarea poate fi o altă consecinţă. „Chiar dacă am internetul ca resursă de informare, interacţiunea cu ceilalţi mă poate ajuta să filtrez informaţiile în moduri diferite", explică psihologul.

Programul flexibil cere disciplină

„Stresul presupus de rezolvarea unor probleme sau sarcini de serviciu rămâne, chiar dacă nu mai sunt în cadrul unui birou, ci acasă la mine în sufragerie", spune Elena Drăghici, psiholog clinician.
Specialistul are câteva recomandări pentru cei care lucrează de acasă.
- să respecte un program de lucru; deşi munca de acasă pare să fie mai lejeră, necesită mult mai multă disciplină;
- să nu amâne rezolvarea sarcinilor de serviciu şi să iasă din casă după terminarea lor (la piaţă, la film, la sală, la restaurant etc.);
- să se bucure de ajutorul familiei, dar să nu o împovăreze cu atribuţiile de serviciu;
- să nu mute atmosfera încărcată de la birou în propria sufragerie;
- să păstreze legătura cu alţi colegi şi nu doar prin telefon sau online;
- să nu lucreze în weekend, ci să-l petreacă cu cei dragi;
- lucrul la domiciliu nu înseamnă excluderea concediilor sau petrecerea lor acasă;
- dacă au ales lucrul la domiciliu din cauza unor probleme care ţin de anxietate socială, probleme de relaţionare, probleme cauzate de lipsa de control sau furie, să rezolve aceste probleme; nesoluţionarea lor, practicarea evitării sociale prin alegerea lucrului acasă duc la întărirea lor;
- în lipsa unui echilibru între timpul petrecut pentru rezolvarea sarcinilor de serviciu şi cel necesar familiei, socializării, recreerii, persoanele pot deveni morocănoase, izolate, dezamăgite, depresive;
- în mod ironic, pe fond depresiv, banii economisiţi prin lucrul la domiciliu pot ajunge să fie cheltuiţi nejustificat pe articole de care nu au nevoie;
- scad abilităţile sociale, nu mai pot iniţia şi întreţine uşor conversaţii; se poate ajunge până la pierderea vieţii sociale.

Personalităţi dificile

Psihologii spun că printre cei care aleg de bună-voie să lucreze acasă găsim în general personalităţile dificile, care nu se integrează într-un colectiv sau o fac cu mari eforturi, cei cu un anumit grad de anxietate socială sau care se supun greu unui program strict sau prezenţei continue a unui şef.

Munca la domiciliu, efect al crizei

Când munceşti acasă, distragerea  atenţiei contribuie la amânarea  unor sarcini de lucru Foto: Shutterstock

Recesiunea economică a modificat obiceiurile angajaţilor, dar şi pe cele ale angajatorului. Pe de o parte, spun specialiştii în resurse umane, cei pentru care orele suplimentare deveniseră o regulă şi-au reierarhizat priorităţile, acordând timp şi activităţilor extraprofesionale. Pe de altă parte, şi companiile au procedat la schimbări de atitudine. Astfel, managerii au devenit mai atenţi la bugete şi la cheltuieli, cuvântul de ordine fiind eficientizarea.

Unul dintre efectele directe ale schimbării de mentalitate organizaţională îl reprezintă flexibilitatea şefilor în ceea ce priveşte munca la domiciliu. „Tendinţa este ca, acolo unde profilul de business permite, să se lucreze mai mult de acasă, companiile eficientizându-şi în acest fel costurile", spune Stavre Geanini, managing partner la Vision Consulting.

Reducerea costurilor

Prin urmare, munca la domiciliu a început să fie văzută de manageri drept o modalitate de a reduce costurile, permiţând unora dintre angajaţii curenţi să lucreze din afara companiei, mai ales pentru a diminua cheltuielile cu chiria, utilităţile, întreţinerea etc. „Criza este o ocazie bună pentru manageri să-şi trieze oamenii şi să-şi optimizeze o serie de procese. Multe activităţi se fac acum mai productiv decât înainte de criză pentru că managerii şi antreprenorii sunt mai atenţi la cheltuieli", spune şi Octavian Pantiş. El este de părere că, în general, criza i-a întors pe oameni mai mult cu faţa către viaţa din afara serviciului, după anii în care mulţi lucrau 10-14 ore pe zi.

“Acasă poate fi dificil, uneori, să rămâi concentrat şi motivat pe ceea ce faci. Dacă am o sarcină dificilă, poate fi mai uşor să merg mai departe dacă văd în jurul meu alţi colegi care au aceleaşi provocări."
Cosmina Păcurar psihoterapeut