Jocul de-a aristocraţii
0
Miliardarii de top sunt exponenţii sporturilor „de elită“, dar în spatele lor sunt o mulţime de oameni, mai puţin înstăriţi, care fac eforturi substanţiale pentru a obţine performanţă sau pur şi simplu din pasiune. Golful, iahtingul şi tenisul au câştigat teren în faţa ciclismului, scrimei şi echitaţiei, distracţia principală a aristocraţilor cu afinităţi sportive din perioada interbelică.
Iahtingul a apărut în România în 1921. În perioada interbelică aveam şase terenuri de golf, iar snooker se joacă de la începutul secolului al XX-lea. Cu toate acestea, în România doar o mână de oameni practică, cei mai mulţi adepţi fiind manageri, cu suficiente posibilităţi financiare. Totuşi, nu caracterul exclusivist, ci eticheta, disciplina şi obiectivitatea sunt atributele care atrag, după cum susţin pasionaţii acestor sporturi.
Golful, de pildă, a fost considerat mereu sportul oamenilor de afaceri. Multe tranzacţii au fost realizate după o lovitură reuşită. Dacă înainte de cel de-al Doilea Război Mondial existau în România şase terenuri de golf, în perioada comunistă a rămas un singur teren unde putea fi practicat acest „sport burghez": Clubul Diplomaţilor din Parcul Herăstrău din Bucureşti. În prezent, numărul jucătorilor, potrivit reprezentanţilor Federaţiei Române de Golf, se ridică la aproximativ 700. Pe lângă cei înregistraţi oficial, există însă sute de amatori care practică sportul doar din pasiune.
Începuturile sunt mai ieftine. O lecţie de o oră costă de la 10 euro de persoană. De la distanţă, pare un sport simplu, dar mânuirea crosei cu dexteritate este un proces de durată, care poate însemna şi 15-30 de ore de antrenament. Odată „infectat" cu microbul acestui sport, orice pasionat va trebui însă să facă investiţii serioase: un set de crose porneşte de la 350 de euro şi poate ajunge la 1.800 de euro.
Terenuri cu acces limitat
După ce echipamentul a fost cumpărat, rămâne de găsit locul perfect pentru golf. Moştenit din perioada comunistă, cel mai vechi club este Clubul Diplomaţilor din Bucureşti. Terenul are doar şase găuri şi este accesibil numai membrilor. Tot în Capitală se află şi cel mai mare club de profil din ţară, „Golf & Country Club Bucharest". La marginea terenului cu 18 găuri se întâlnesc diplomaţi, politicieni, înalţi funcţionari şi oameni de cultură.
În ţară, mai sunt alte trei locuri unde se poate practica acest sport: la Breaza (Prahova), la Recaş (Timiş) şi la Pianu de Jos (Alba). Pentru a deveni membru la aceste cluburi, trebuie achitat un abonament de 100 - 800 de euro.
Terenurile nu sunt nici foarte mari şi nici suficiente, mulţi dintre practicanţii cu dare de mână preferă să-şi exerseze loviturile în străinătate. De altfel, cele mai mari staţiuni din lume, cum ar fi Porto Carras din Grecia, sunt dotate şi cu terenuri de golf pentru clienţii bogaţi. Aceştia din urmă susţin însă că pasiunea nu este sinonimă cu snobismul în acest caz. „Nu ai cum să dai atâţia bani din snobism şi n-ai cum să fii snob atâtea ore. Snobismul nu poate învinge regulile stricte ale golfului", a declarat la un moment dat omul de afaceri Viorel Cataramă, unul dintre cei mai cunoscuţi jucători din România.
„Iahtingul e mai rău decât armata"
Un alt sport ce necesită eforturi, şi nu doar financiare, este iahtingul. Practicanţii acestuia spun însă că pe mare contează caracterul, nu venitul. Viorel Bălănescu este unul dintre vechii pasionaţi ai sportului cu vele şi şeful Comisiei de Competiţii de la Yacht Club Regal Român (YCRR). „Aceasta este o activitate pentru cei care-şi doresc intimitate, pentru caractere puternice, care să ştiu să dea ordine sau să le respecte fără să le conteste. În privinţa aceasta, iahtingul e mai rău decât armata", a explicat Bălănescu.
În 2004 şi-a luat prima ambarcaţiune - o barcă cu motor suedeză -, în valoare de 170.000 de euro. Sentimentul pe care îl simte în larg? Libertate şi calm. „Cu barca nu poţi merge pe bulevard să impresionezi.
În larg nu te vede nimeni şi ai posibilitatea să priveşti aproape de infinit. E o linişte şi o deconectare asemănătoare celei de la pescuit: ore întregi privind orizontul", a mai spus Bălănescu. Cea mai lungă călătorie a sa a fost de 2.000 de mile marine (3.700 de kilometri), între Sardinia şi Eforie.Deşi considerat un sport al bogaţilor, iahtingul este accesibil publicului larg, deoarece nu toţi practicanţii sunt nevoiţi să-şi achiziţioneze o barcă. La YCRR, accesul este deschis tuturor, cu condiţia de a avea două recomandări din partea unor membri.
Privilegiul de a aparţine clubului păstorit de Regele Mihai, care ocupă funcţia de comodor, le oferă membrilor accesul la ambarcaţiunile organizaţiei. „Pentru un copil costurile sunt mici, noi punem la dispoziţie toate echipamentele, ei plătesc doar deplasările şi cheltuielile implicate direct de acestea", a explicat Viorel Bălănescu.
„O barcă ajunge să coste cât o maşină"
Cu toate acestea, investiţiile nu sunt de neglijat pentru o familie cu venit mediu. Surorile Theodora (12 ani) şi Lucia (11 ani) Lavru practică iahtingul la Ştiinţa Constanţa. „Când a plecat Theodora la Balcaniadă, i-am cumpărat un costum de neopren şi o vestă - ambele au costat 500 de lei. Plătim unele deplasări, dar în rest nu facem eforturi financiare prea mari. Totuşi, nici nu visăm să ajungem vreodată să le luăm o barcă. Costă cât o maşină, mii de euro", a declarat Aura Lavru, mama fetelor.
Diferenţa dintre pasionaţi şi cei luaţi de valul modei se observă uşor. „În România există poate doar 20 de oameni care ştiu ce vor şi ce cumpără. Restul o fac doar pentru modă şi îşi dau seama apoi că nu le place", a conchis Viorel Bălănescu, şeful Comisiei de Competiţii de la Yacht Club Regal Român.
"În România există poate doar 20 de pasionaţi de iahting, care ştiu ce vor şi ce cumpără. Restul o fac doar pentru modă şi îşi dau seama apoi că nu le place."
Viorel Bălănescu
şef Comisia de Competiţii Yacht Club Regal Român
700 de practicanţi de golf sunt înregistraţi oficial în România, potrivit Federaţiei Române de Golf.
Snooker, sportul cu papion
Dragoş Cozmaciuc a primit diploma de antrenor în 2005 Foto: snooker.ro
Un sport cunoscut, dar puţin practicat în România este snookerul. Jucătorii poartă mereu papion la competiţii, iar spectatorii aplaudă fiecare lovitură bună ca la o piesă de teatru. Dragoş Cozmaciuc este antrenor oficial, arbitru şi tatăl spiritual al Centrului Naţional de Snooker. „Disciplina în sport trebuie să fie oriunde, dar educaţie nu prea găseşti. Ei bine, în snooker educaţia este determinantă. În câte sporturi se joacă cu papion? Nu e un lucru de complezenţă, ci face parte din tradiţie şi ţinută", a declarat Cozmaciuc. Practicat până în 2007 prin baruri, sportul şi-a găsit treptat şi o dimensiune oficială.
Acum sunt deja 17 cluburi înregistrate şi peste 200 de jucători în toată România. Este poate printre cele mai ieftine sporturi exclusiviste. Un tac performant costă de la 50 la 1.000 de euro, iar o masă bună 5.000 de euro.
Alte sporturi „cu sânge albastru" şi cu adepţi mai celebri sunt vânătoarea - practicată de oamenii de afaceri Ion Ţiriac, Ioan Niculaie, Damian Mereu sau Elan Schwartzenberg - scufundările - Petre Berciu -, tenisul - Lorand Szarvadi şi fraţii Negoiţă - sau schiul - fraţii Cristescu.
Prestigiu
Faptul că sporturile de elită sunt asociate cu persoanele bogate este explicat de sociologul Alfred Bulai: „Dacă pentru fotbal sau handbal ai nevoie doar de o minge şi de un maidan, la aceste sporturi trebuie să faci nişte investiţii. La echitaţie trebuie să cumperi un cal, să plăteşti chiria pentru un grajd". Modul prin care se evidenţiază aceste activităţi este asemănător cu oricare alte achiziţii importante. „Consumul de produse elitiste demonstrează potenţă şi un anumit prestigiu.
Diferenţele sociale şi accesul limitat pot fi legate de orice fel de consum de bunuri de lux. Evident, un om cu un anumit statut social va considera că suma de 1.000 de euro este un mizilic, dar pentru publicul larg 1.000 de euro înseamnă câteva salarii", a mai spus sociologul.
Cum se distrau pe vremuri elitele din Bucureşti
În perioada interbelică, românii din înalta societate preferau tenisul, scrima sau echitaţia. „La hipodrom se pierdeau averi întregi. Competiţia între proprietari se extindea şi la îmbunătăţirea raselor de cai. Chiar dacă nu toţi proprietarii erau aristocraţi, între cei care participau la competiţii era o concurenţă permanentă", a afirmă istoricul Dan Ionescu.
La modă în acea perioadă erau şi ciclismul sau motociclismul, care diferenţiau clasele sociale prin costurile foarte mari de achiziţionare a unui vehicul. „O bicicletă de curse era extrem de scumpă pentru acea vreme", mai spune Dan Ionescu. De asemenea, tenisul era preferat de păturile superioare: „copiii nepotului lui Mihail Kogălniceanu practicau tenisul la actualele Arene BNR, de asemenea Emanuel Valeriu, cel care avea să devină directorul Televiziunii Române", completează istoricul. La limita dintre sporturile de masă şi cele elitiste, în perioada interbelică şi apoi în cea comunistă, se aflau rugbi-ul şi oina.
Preţul „vieţii" de pasionat
Cei care sunt „prinşi" de un sport exclusivist trebuie să se aştepte şi la cheltuieli care cresc pe măsură ce capătă experienţă. La toate acestea, se adaugă preţul cursurilor, care porneşte, în general, de la 10 euro pe oră.
Iachting:
Ambarcaţiune: 150.000 - 300.000 de euro
Întreţinere barcă: 2-3% din preţul de cumpărare, fără motorină
Golf:
Crosă: 25 - 800 de euro
Geantă: 60 - 300 de euro
Cărucior: 50 - 250 de euro
Îmbrăcăminte: 200 de euro
Maşinuţă de transport: 4.500 de euro
Snooker:
Masă: minimum 2.250 de euro
Postav nou: 500 de euro
Tac: 50 - 550 de euro
Husă de tac: 2,5 - 275 de euro
Set de bile: 125 de euro
Tenis:
Rachetă: 25 - 400 de euro
Geantă: 25 - 100 de euro
Încălţăminte: 40 - 125 de euro
Schi:
Schiuri cu legături: 150 - 1.000 de euro
Clăpari, ochelari, cască şi mânuşi: 150 - 1.000 de euro
Echitaţie:
Cal: începând de la 500 de euro
Curs de iniţiere: 125 de euro
Călărie de agrement: 15 de euro/30 de minute
Ghete echitaţie: 10 - 25 de euro
Tocă: 25 - 40 de euro
Vânătoare:
Tarif vânat: urs - 5.000 de euro, mistreţ - de la 200 de euro, vulpe şi iepure - de la 40 de euro
Armă: 250 - 2.000 de euro
Cartuşe: 1 euro/bucata
Costum: 300 de euro
Ghete: 60 - 85 de euro
Binoclu şi lunetă: 100 şi 220 de euro
Se încarcă comentariile...
