Invenţii norocoase

Descoperiri faimoase au apărut accidental, în timp ce oamenii de ştiinţă căutau, de fapt, altceva. Invenţii care au schimbat industrii sau chiar au lansat altele noi au în comun modul în care s-au născut: dintr-un accident.

Cine ar fi crezut că o grămadă de lucruri atât de importante în viaţa noastră cotidiană au fost descoperite accidental? Revista americană „Newsweek" a făcut un top al „invenţiilor norocoase" din care nu lipsesc zaharina, cuptorul cu microunde, inoxul, post-it-urile şi chiar penicilina.

1Zaharina.

Cel mai cunoscut îndulcitor a apărut din cauză că un chimist de origine rusă, Constantin Fahlberg (1850-1910), a uitat să se spele pe mâini după o serie de experimente prin care căuta noi utilizări ale gudronului de cărbune. La cină, a observat că chiflele pe care le mânca deveneau dulci de la praful de pe mâinile lui. Descoperirea a fost publicată în 1880, iar patru ani mai târziu Fahlberg a patentat îndulcitorul.

2Cuptorul cu microunde.

În 1946, inginerul american Percy Spencer (1894-1970) testa un magnetron (tub electronic în care intensitatea curentului de electroni este comandată printr-un câmp magnetic exterior), când a realizat că o bomboană pe care o ţinea în mână s-a topit. A testat magnetronul punând boabe de porumb lângă el, apoi a încercat să prăjească un ou. Astfel a descoperit importanţa microundelor, folosite pentru realizarea primului cuptor în 1947.

3Teflonul.

Roy Plunkett, chimist la DuPont, şi asistentul lui, Jack Rebok, lucrau, în 1938, la o serie de noi polimeri care ar fi trebuit să fie folosiţi ca agenţi de răcire. Au realizat un amestec pe care l-au lăsat la rece peste noapte. A doua zi, când au testat noul polimer, au descoperit că este rezistent la căldură şi că nu se lipeşte. L-au patentat în 1941 şi l-au „botezat" în 1944.

4Dinamita.

Alfred Nobel (1833-1896) deţinea o fabrică de nitroglicerină - folosită la acea vreme ca explozibil -, o substanţă foarte periculoasă din cauză că era instabilă, ce putea exploda oricând. În 1860, Nobel încerca să facă această substanţă mai sigură la manipulare. A scăpat, din greşeală, nitroglicerină pe pardoseală, dar aceasta nu a explodat deoarece se infiltrase în rumeguş. A înlocuit ulterior rumeguşul cu „kieselguhr" (un tip de silica) şi a început să fabrice pe scară largă dinamita.

5Stimulatorul cardiac.

În 1958, inginerul American Wilson Greatbatch încerca să construiască un dispozitiv cu care să înregistreze bătăile inimii. Din greşeală, Greatbatch a instalat un alt rezistor, iar aparatul a început să emită un puls electric ce se potrivea cu ritmul cardiac. Ulterior, a testat aparatul pe un câine.

6Inoxul.

Reţeta aliajului rezistent la oxidare a fost descoperită de metalurgul englez Harry Brearley, în 1913, pe când încerca să descopere un amestec rezistent la eroziune, pentru un fabricant de arme. Nu e foarte clar cum a testat aliajul obţinut, dar după ce a descoperit rezistenţa lui la acidul din sucul de lămâie şi-a dat seama imediat că oţelul inoxidabil este perfect pentru tacâmuri.

7Penicilina.

Antibioticul a fost descoperit în 1928, de bacteriologul scoţian Alexander Fleming, care, întors din vacanţă, şi-a găsit culturile de bacterii din laborator pline de mucegai. Cercetătorul şi-a dat seama că acest mucegai, denumit Penicillium notatum, ucidea bacteriile. Abia în 1940 au apărut primele medicamente, după izolarea penicilinei.

8Post-it-ul.

În cazul acesta, un inventator a creat lipiciul care poate fi refolosit fără a distruge hârtia, iar un altul a făcut „pachetele" de bileţele. În 1980, când au apărut post-it-urile, lipiciului respectiv i se căuta o întrebuinţare. Noroc că unul dintre inventatori cânta în corul bisericii şi a avut nevoie de lipici pentru a fixa un semn de carte.