Grăbeşte-te, vin sărbătorile!

Uite că vine Crăciunul! Te-ai gândit ce-o să faci de Crăciun? Cumpărături, alergătură, îmbulzeală, trebuie să fii un om bun, să dai un ban unui cerşetor, să fii generos!

Apoi, vine Revelionul. Te-ai gândit ce-o să faci de Revelion? Petreci cu prietenii, mănânci, bei, a doua zi, mahmur, să fii om bun în noul an! Apoi, o să trăieşti cu gândul la primăvară. Uite că vine Ziua Femeii! Dar până atunci, Dragobetele, sărbătoarea noastră, şi Valentine’s Day, sărbătoarea altora, dar merită s-o ţii şi tu, ca să nu te plictiseşti.

Uite că vine Paştele! Te-ai gândit ce-o să faci de Paşte? Cumpărături, alergătură, îmbulzeală, oare cât va fi preţul la ouă?, cât va costa kilul de carne de miel, dar telemeaua de oaie? De Paşte să fii smerit, melancolic, cu gândul la cele sfinte, să dai un ban, doi bani, unui cerşetor, să fii generos. Dar uite că vine şi 1 Mai, să fii vesel, să ieşi la iarbă verde, la mititei cu multă bere, să te relaxezi după atâta muncă. Uite că vine şi vara! Ţi-ai programat concediul? Unde pleci: la marea noastră sau la bulgari? Trebuie să te pregăteşti, să socoteşti câţi bani mai ai, poate Tudose mai dă o mărirea de leafă, să nu uiţi de voucherele de vacanţă, tot Tudose le-a dat!

Ăsta e curentul vieţii tale? Să stai cu gândul la următoarea sărbătoare. Până când?  

Uite că vine toamna, toamnă bogată, ca fiecare toamnă românească, inima ţi se umple de bucurie când vezi atâta belşug în pieţe. Oare cât va fi kilul de castraveţi? Trece şi toamna şi uite că vine 1 Decembrie, ziua României, ziua românilor, şi tu eşti român, nu poţi să stai de-o parte, bagă-te la sărbătoare, participă sub logo-ul Marii Uniri! Viaţa ta s-a umplut de logo-uri, dar tu n-ai observat, crede-mă că s-a umplut inutil!

Uite că vine Crăciunul!... Alt Crăciun? Şi uite aşa, din Crăciun în Crăciun şi din sărbătoare în sărbătoare mai trece un an. Nu ţi se pare cam plictisitoare numărătoarea asta? Până şi campaniile comerciale, sloganurile, mesajele, emoţiile, trăirile, bucuriile sunt cam aceleaşi. Se repetă după aceeaşi schemă, dar ţie nu-ţi pasă. Se aseamănă, dar tu nu vezi că seamănă. Tu eşti acelaşi om. Şi anul ăsta, şi anul trecut, ai fost om şi în urmă cu 10 ani. Cum se face că eşti la fel? – te întrebi aşa, într-o doară, cu sarmaua în gură. Până şi sarmalele astea de Crăciun se deosebesc de sarmalele din urmă cu 10 ani. Numai tu ai rămas egal în faţa fiecărei sărbători. Cine, dracu’, Doamne, iartă-mă!, te-a făcut egal cu tine însuţi? Cum ai ajuns să trăieşti ca un robot programat să execute repede, repede, mereu în stare de urgenţă? Cum să ieşi din rutină, din acest mecanism care ţi-a turtit mintea şi care ţi-a răpit trăirea autentică? Te duce capul să ieşi? Să cauţi o nouă „provocare“, care să te salveze din monotonie, pentru că „provocările“, precum vezi, sunt la modă, rămâi prostul satului dacă nu ai „provocări“! Sau te laşi purtat de curent? Ăsta e curentul vieţii tale? Să stai cu gândul la următoarea sărbătoare. Până când? Până la moarte. Ei, da, moartea aia este un eveniment, alungă monotonia şi rutina, definitiv! Dar până atunci, uite că vine Crăciunul, grăbeşte-te!