FOTO Căsuţa de hârtie, supusă testului vremii

FOTO Căsuţa de hârtie, supusă testului vremii

Răzvan Supuran, în faţa căsuţei realizate de el şi de zece voluntari

La două săptămâni de când a fost scoasă în faţa Muzeului Ţăranului, căsuţa de hârtie încă rezistă, în ciuda vântului şi a ploii. Hârtierul Răzvan Supuran a decis să reinventeze acest material şi să-l transforme într-unul de  construcţie.


„Făcând hârtie manuală, am ajuns la concluzia că, deşi se produc sute de mii de tone de zilnic, nevoia de folosinţă e nulă", spune Răzvan Supuran, hârtier la Muzeul Ţăranului Român (MŢR) din Bucureşti.

CLICK AICI PENTRU FOTOGALERIE!

„Avem «tembelizor», radio, internet şi alte medii electronice care permit o folosire mult mai eficientă a unui spaţiu virtual pentru depozitarea şi transmiterea informaţiei. Am anticipat un moment - cel în care hârtia nu va mai fi produsă - şi m-am întrebat: ce naiba fac cu meşteşugul meu, dar şi cu cei 2.000 de ani de istorie ai hârtiei?"

În decembrie anul trecut a început să facă prese şi matriţe cu care să poată turna hârtie în volum, un concept neobişnuit pentru cei care o folosesc ca suprafaţă plană, pe care scriu sau de pe care citesc.

Mirosul pătrunzător al deşeului de hârtie, rupt şi lăsat câteva zile în apă pentru a fi transformat în pastă, a umplut atelierul de la subsolul MŢR, timp de cinci luni, cât Supuran şi zece voluntari au lucrat la casă.

Rezistentă la umezeală

În urmă cu două săptămâni, căsuţa a fost scoasă din atelier şi postată în faţa intrării muzeului. Testul ei de rezistenţă: vântul şi ploaia. „Teoretic, rezistă vremii nefavorabile, dar rămâne de văzut. Vreau să o ţin afară şi peste iarnă", spune Supuran. Pentru a fi protejat de umezeală, exteriorul a fost tratat cu o diluţie de răşină, iar interiorul este tencuit parţial cu pastă de hârtie.

Căsuţa are 130 de centimetri lăţime, 180 lungime şi 155 înălţime. Cântăreşte 500 de kilograme şi e compusă din 30 de bârne, 24 de plăci-ţigle pentru acoperiş, 5 grinzi şi peste 300 de cuie de lemn. Toate materialele sunt naturale, mai puţin un lipici folosit la fixarea bârnelor una peste alta.

Capcana ecologiei

Supuran spune că proiectul l-a învăţat două lucruri. Că se poate lucra bine cu voluntari care habar n-aveau despre ce înseamnă hârtia manuală şi că poate transforma hârtia într-un potenţial material ecologic de construcţie. Subliniază însă că proiectul său poate deveni o armă cu două tăişuri.

„Dacă se va naşte o industrie de făcut material de construcţii din celuloză, asta poate avea efecte rele asupra mediului. S-ar putea tăia mai mulţi copaci. Dacă se înţelege că am încercat să dau un rost munţilor de deşeuri şi că fibra de celuloză se poate obţine şi altfel decât prin a omorî copaci, adică din orice resturi de vegetale, atunci e o reuşită." 

citeste totul despre: