Femeia româncă, gospodină de profesie

Femeia româncă, gospodină  de profesie

Femeia româncă se simte bine cu mopul în mână, cu rufele în braţe sau cu şorţul de gât

Scopul ei în viaţă e să-şi ţină casa curată ca o farmacie şi frigiderul încărcat ca pentru un atac nuclear. La noi, noţiunea de soţie bună se confundă cu cea de gospodină. Cum ar putea fi altfel când femeia însăşi se simte atât de bine „la cratiţă“.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Să trec pe la piaţă - am lista! Mai am de luat roşii şi verdeţuri". „Să schimb lenjeria de pat şi să dau drumul la maşina cu rufe colorate". „Să verific listele de cadouri, să termin cu bradul şi să mai dau o dată cu aspiratorul ca să strâng acele de pe covor".

„Ce liste mai avem aici? Paltoane la curăţătorie. Rezolvat. Carne de marinat. Rezolvat. Pâine şi fructe. Rezolvat - e închis peste tot până pe 2 - 3 ianuarie încolo."

Citiţi şi:

Românii, codaşi la calitatea vieţii

Pe ce au dat românii bani de Sărbători

Câte dintre femeile din România care citesc aceste rânduri nu simt că se uită la propria făptură chinuită de aşteptarea momentului fericit al trecerii dintre ani? Statisticile, discuţiile de pe forumurile sau blogurile feminine, incidenţa durerilor de spate şi a crizelor de tensiune ne livrează răspunsul: România e în continuare ţara în care pentru femei Sărbătorile „vin cu parul"!

Sarcinile domestice, în sarcina ei

„Femeia e cea care face curat (chiar dacă mai şi coordonează sau deleagă sarcini, tot ea e motorul). Femeia clar trebuie să gătească (...). Femeia trebuie să aranjeze casa - că doar partea estetică e mai dezvoltată la ea (ca să vorbim tehnic). Ah, şi cum să uităm: femeia cară cu ea victima existenţială (cum despre cine vorbesc, despre bărbat) la cumpărături. Pentru casă, pentru cei ce poate vin în vizită, cadouri pentru toată lumea (nu-s uşor de găsit şi trebuie umblat prin multe magazine). Şi câte şi mai câte!", scrie Violeta-Loredana Pascal în revista online pentru femei www.cenusadetrandafir.ro.

Nimic mai firesc pentru femeia româncă din secolul XXI, spun psihologii. „După 1990, s-au făcut cercetări comparate, nu la noi, şi s-a constatat că în ţările foste comuniste femeile realizează aproape în totalitate sarcinile domestice, împărţite în diferite categorii: gătit mâncarea, ordine în casă, spălat rufe şi călcat, dat cu aspiratorul. Se mai constata că bărbaţii, totuşi, ajutau la datul cu aspiratorul şi la cumpărături. Dar, în general, diferenţele între ţările vestice şi cele estice erau foarte semnificative", explică psihologul Aurora Liiceanu.

Datele statistice susţin declaraţiile specialistului. Conform unui studiu realizat de Metro Media Transilvania în 2007, („Ancheta asupra dinamicii populaţiei şi emergenţa unor stiluri de viaţă în România), 76,5% din femei declarau că mai mult ele prepară mâncarea într-un cuplu, 66,6% spuneau că ele dau cu aspiratorul şi 72,7% că spală în mod curent vasele.

E inechitabil, recunoaşte specialistul, dar cine a spus că viaţa e dreaptă?!

„Cred că există un conservatorism, întărit şi reprodus, corelat mai ales cu vârsta şi cu sexul. Părinţii tinerilor căsătoriţi îşi invită de Crăciun şi de Paşti copiii-adulţi la masă - prima zi la părinţii ei, a doua zi la părinţii lui sau invers - unde se găteşte tradiţional şi unde femeia face regia acestei vizite legate de masă. Doar ei vin să mănânce. Această regie are un algoritm precis pe care-l ştim cu toţii şi care nu se schimbă deloc", explică Aurora Liiceanu.

De ce nu există „gospodinul"

Stilul de viaţă este determinat de distribuirea rolurilor într-o casă, într-o familie sau în cuplu. Ele nu mai sunt atât de stricte în Occident. Dar la noi tendinţele conservatoare sunt puternice. „Să nu uităm că au lăsat urme adânci în mintea oamenilor magazinele numite «Gospodina». Nu există şi nici nu vor exista magazine «Gospodarul». Oare putem spune «Gospodinul»?", mai spune psihologul.

A fi gospodină este obligatoriu în topul atributelor necesare unei femei pentru a se legitima ca o bună soţie. Bărbatul este, mai degrabă, „un administrator" social, public, iar ea administrează viaţa privată, crede psihologul. Deşi se plâng adeseori că ţin în spate toată casa, femeile din România nu ajung decât rar la divorţ din această cauză.

„Faptul că un procent mic de femei se separă pentru că nu sunt mulţumite de prestaţia domestică a partenerului arată că femeia nu numai că este definită ca gospodină în cultura noastră, ci şi că ea însăşi se defineşte ca gospodină, că ea însăşi îşi construieşte stima de sine în termeni de bune performanţe casnice", adaugă Aurora Liiceanu.

"Bazându-ne pe aceste stereotipuri, înţelegem de ce Elena Udrea a venit cu tricotajul la o emisiune TV. Desigur, era greu să vină cu cratiţa, dar gestul ei arată că ea se defineşte ca femeie în termeni tradiţionali."
Aurora Liiceanu
psiholog

76,5% din femei declară că mai mult ele prepară mâncarea într-un cuplu, conform unui sondaj Metro Media Transilvania.

72,7% din reprezentantele sexului frumos sunt cele care spală în mod curent vasele acasă, indică sondajul din 2007.

66,6% din femeile chestionate dau cu aspiratorul în casă, aceasta fiind activitatea la care bărbaţii obişnuiesc să le ajute cel mai des.

21,7% din respondente susţin că împărţirea inechitabilă a sarcinilor în gospodărie este un motiv de separare.

Clişee promovate de publicitari, tradiţie şi familie

Bucătăria a fost şi este încă spaţiul femeii, unii bărbaţi trecându-i graniţa doar pentru a-şi face o cafea


În multe familii tradiţionale, anumite spaţii le sunt aproape interzise bărbaţilor. „Bucătăria, de exemplu, a fost şi este încă spaţiul femeii. Unii bărbaţi intră în acest spaţiu doar ca să-şi facă o cafea", arată psihologul.

Şi în societăţile occidentale se mai simt zvâcniri ale tradiţiilor mai ales în perioadele de Sărbători. Editorialiştii de la „The Daily Mail" susţin că, de pildă, Crăciunul nici măcar nu ar exista în forma de azi dacă nu ar fi femeile. „Crăciunul, cu accentul pe care îl pune pe consumerism şi pe viaţa de familie, scoate la iveală ce e mai rău din această autoindusă competiţie cu ea însăşi în care se află în permanenţă femeia", scrie Alexandra Shulman, editor al ediţiei britanice a revistei Vogue şi editorialist la „The Daily Mail".

Sclavele reclamelor

În plus, reclamele şi advertorialele la detergenţi, la diverse baze pentru mâncăruri sau la electrocasnicele pentru bucătărie ne prezintă o femeie acolo unde-i e locul, „în toată splendoarea ei": şterge geamurile, alimenteză maşina de spălat sau pune ciorba fierbinte în farfurie.

„Tot în anii imediat după 1990 am văzut un anunţ publicitar într-un ziar în care titlul era aşa: «Nufărul vine în ajutorul femeilor». Era evident un mesaj care întărea stereotipul după care femeia este cea care se ocupă de spălatul rufelor", îşi aminteşte Aurora Liiceanu.
Psihologul crede însă că se încearcă totuşi unele schimbări. „Mă refer la acea reclamă recentă de service la maşini făcut pentru femei. Deci, o activitate masculină - bărbaţii merg la service - era oferită femeilor. Ele puteau deci intra într-un spaţiu public de obicei frecventat de bărbaţi".

Obiceiuri care întăresc rolurile

Sărbătorile de iarnă reprezintă unul dintre acele momente de peste an când gospodinele pot da măsura măiestriei lor. Chiar şi atunci când nu fac parte din categoria celor care gătesc acasă, femeile au sarcina de a alege fie locul de unde se aprovizionează, fie restaurantul unde se va lua masa.

„Tinerii de astăzi nu gătesc sarmale, nici piftie, nici drob. Le fac părinţii, deci oameni de o anumită vârstă, care şi ei fiind tineri mergeau la părinţii lor. Să nu uităm că, adesea, tinerii pleacă de la părinţi cu cratiţe de mâncare. Probabil că ei vor continua tradiţia, când nu vor mai avea părinţi, indiferent dacă vor face aceleaşi mâncăruri acasă sau le vor găsi la restaurant. Şi restaurantele sunt cele care conservă tradiţia. Deci sunt două situaţii: fac femeile tinere mâncarea tradiţională de sărbători sau nu o fac, o cumpără sau merg la restaurant", explică psihologul.

Cu sarmalele peste hotare

De „gospodărit" nu au scăpat nici româncele plecate în Vest, crede psihologul Aurora Liiceanu.

„Oriunde sunt români, deci şi în diasporă, femeile sunt cele care păstrează tradiţia, iar bărbaţii nu refuză deloc încălcarea algoritmului reprezentării publice, pentru că şi ei acasă, când erau copii, tot acelaşi tip de «menu» aveau."

Recuzită de gospodină

Indiferent de epocă, din recuzita de bază a gospodinei n-au lipsit niciodată câteva elemente-cheie. Şorţul nu o face pe femeie mai „apetisantă", dar reprezintă pentru soţ aproape o garanţie a mâncării bune, gătite în casă.

Sacoşa strecurată în poşetă are şi ea un scop: cumpărăturile făcute pe ultima sută de metri, la ieşirea de la job. Listele de shopping şi de lucruri de făcut sunt obligatorii în peisajul gospodinei. Singura diferenţă e că în zilele noastre nu le mai notează cu pixul pe un carneţel, ci direct în agenda de întâlniri a telefonului mobil.

Cum ajunge democraţia şi în bucătărie

Problema împărţirii sarcinilor domestice este mai „democratică" astăzi la cei tineri, cred specialiştii.

„Lucrurile se schimbă încet, nu mai contează cum respectăm tradiţia, adică prin cumpărare sau prin luat de la generaţia care şi făcea, adică de la părinţi. Cred că sensul cuvântului gospodină, conţinutul acestui cuvânt se va modifica. Probabil că se va referi la organizare şi nu la acţiuni, la «facere»", spune Aurora Liiceanu.

Noi roluri sociale

Spre deosebire de alte generaţii, copiii de acum îşi formează stilul de viaţă influenţaţi de mai multe surse. „Astfel, familia nu mai are rolul de altădată, ea nu mai oferă decât «un mesaj» printre multe altele, iar fetele trebuie să aleagă ce fel de «femeie» vor dori să fie." 
Faptul că femeia capătă treptat un rol social tot mai distanţat de cămin pare să fie un aspect crucial pentru redefinirea ei. Cu cât slujbele pe care le ocupă sunt mai bine plătite şi mai onorabile, cu atât femeia învaţă să se valorizeze şi altfel.

„Aţi văzut vreo jună care lucrează la bancă sau în locuri de acest fel să pună varza la murat acasă? O ia de la mamă sau din magazin", concluzionează psihologul.


citeste totul despre: