De ce mergem la întâlnirea de 10 ani

Reuniunile absolvenţilor au virat în ultimii ani mai mult spre distracţie decât spre ceremonii oficiale. La 10, 20 sau chiar 45 de ani de când am părăsit liceul sau facultatea, un curs festiv şi o petrecere sunt ocazia perfectă să ne punem la curent cu realizările foştilor colegi.

Răzvan Dragoş, 27 de ani, stabilit la Cluj-Napoca, abia aşteaptă să meargă anul viitor acasă, la Satu Mare, pentru a aniversa deceniul care a trecut de la absolvirea Colegiului Naţional „Mihai Eminescu".

„Dacă se va organiza întâlnirea, normal că mă voi duce, pentru că nu vreau să ratez momentul în care fiecare se va ridica şi va spune ce a realizat în cei zece ani de la terminarea liceului. Practic, sunt curios unde au ajuns tocilarii şi unde au ajuns cei care n-au prea fost prieteni cu şcoala. E interesant să afli cum i-a ajutat în viaţă pe unii şi pe ceialţi modul în care s-au raportat la şcoală. Singura emoţie pe care o am e să nu cumva să nu recunosc pe cineva", povesteşte Răzvan, blogger la www.tvdece.ro. Şi pentru că e pasionat de internet, tânărul şi-a propus să facă liveblogging, adică să-şi transmită în timp real impresiile de la întâlnire pe internet.

Confirmări şi infirmări

Interesat de reîntâlnirea cu colegii a fost şi Ionuţ Codreanu, 29 de ani, originar din Petroşani, care a corespondat intens pe e-mail, timp de câteva săptămâni, cu foştii colegi de la Liceul teoretic „Mihai Eminescu". A contribuit la alegerea meniului de la restaurant şi chiar a mers la cumpărături cu prietena pentru a achiziţiona o rochie nouă în cinstea evenimentului, petrecut acum două săptămâni.

„Nu e nimic rău când nişte oameni se întâlnesc după un secol. Chiar avem nevoie de astfel de evenimente. În aceste momente se instalează nostalgia, ne alintăm, zâmbim mult, deci totul ar putea fi minunat. Extazul este însă mereu bruiat de închirierea sălii, meniuri, cadouri pentru profi, ţinută care să nu fie nici de nuntă, nici de botez. Cred că ar trebui să apară ţinutele de reuniune. Tot efortul acesta nu se justifică pentru maximum şase ore de revedere. Cineva câştigă bani din nostalgia noastră", crede Ionuţ.

Tânărul are convingerea că reuniunile absolvenţilor nu sunt decât o continuare a competiţiei din cei patru ani de liceu, un pretext festiv pentru bilanţ, pentru infirmări şi confirmări. „Şi aici participă oricine vrea cu adevărat. Doar aşa avem ocazia să vedem dacă tocilarilor le-a folosit la ceva cartea sau dacă băieţii şi fetele populare au căzut în dizgraţie. Practic, este o poveste despre capra colegului din liceu. Noi nu ne-am remarcat prin coeziune în timpul liceului. Acum un an, perspectiva acestei reuniuni părea o glumă proastă. Cred totuşi că am reuşit să ne întâlnim din ambiţie, din orgoliu. Am vrut să scăpăm de etichetele din liceu, aşa că ne-am aranjat la ţol festiv şi ne-am dus să ne întâlnim cu mulţi dintre profesorii pe care i-am dezamăgit în urmă cu zece ani", povesteşte Ionuţ.

Participarea a fost impresionantă, doar trei din cei 26 de colegi de clasă au lipsit. „În general, raportul de activitate pe ultimii zece ani a fost decent, cu multe obiective pentru următorii zece", conchide tânărul.

La 68 de ani de la liceu

Perspectivele nu sunt la fel de optimiste pentru Teodor Diaconescu, un veteran de război în vârstă de 87 de ani, stabilit de 50 de ani în Capitală. A terminat Liceul „Nicolae Titulescu" din Slatina în 1943, apoi a urmat Şcoala Militară de Ofiţeri Activi, în Bucureşti. De acolo a mers direct pe front, după care a fost angajat în mai multe instituţii şi garnizoare din ţară. Din cauza profesiei, Diaconescu nu a putut participa decât la o întâlnire, cea de 20 de ani, cu foştii colegi de la liceu. Acum au rămas în viaţă doar cinci absolvenţi din cei 24 cât avea toată generaţia, dintre care unul trăieşte în Germania. „Acum ce să mai organizezi în patru inşi? Ne dăm un telefon şi ne întâlnim toţi patru la restaurant, la un pahar de vin, şi gata reuniunea", glumeşte veteranul.

Totuşi, întâlnirea de 20 de ani, venită după anii de război, îi rămâne vie în memorie. „Ne-am întâlnit cu foştii colegi, cu profesorii, cu dirigintele, care a strigat catalogul, la Scorniceşti. Era acolo un camping construit de Ceauşescu, foarte la modă şi considerat de lux la vremea aia. Cum a fost o generaţie de război, simţeam că unirea era mai mare, dragostea era mai mare. A fost frumos, emoţionant, fiecare a luat cuvântul. Slatina era oraş mic şi toţi ne ştiam între noi, nu eram diferiţi, toţi eram modeşti, nu era pe lăudate", rememorează Diaconescu, acum mândru posesor a patru decoraţii şi a două medalii.

Au făcut fotografii, şi-au făcut promisiuni să se revadă, dar a fost în zadar. „Cu colegii de la şcoala militară nu am organizat nicio întâlnire de generaţie, n-aveai cum. Am reuşit însă, timp de patru - cinci ani, să strâng foştii colegi cu care lucram în garnizoana Bucureşti şi ieşeam în ultima vineri din lună, la Casa Universitarilor", povesteşte veteranul de război.

Invitaţie declinată

Magda, în vârstă de 32 de ani, stabilită la Bucureşti, a primit recent pe Facebook un mesaj de la o fostă colegă de facultate, care crease deja un grup online dedicat generaţiei sale. Era un anunţ privind organizarea reîntâlnirii de zece ani de la absolvirea Facultăţii de Medicină de la Cluj-Napoca. „Nu cred că e cazul să investesc timp, oboseală şi bani ca să merg pentru o zi la Cluj. Am pierdut legătura cu cea mai mare parte dintre colegi şi nu am chef să văd unele persoane îngâmfate. Oricum, cu prietenele cele mai bune, cele care nu au plecat din ţară, încerc să mă văd cât mai des", a hotărât ea. Magda a luat această decizie cu atât mai mult cu cât experienţa întâlnirii de zece ani de la absolvirea liceului nu a fost o reuşită.

În căutarea colegilor pierduţi

Foştii colegi sunt căutaţi pe site-uri dedicate cu mult înaintea apariţiei Facebook-ului. Cea mai vizitată reţea socială de colegi monitorizată de www.trafic.ro este www.colegiimei.ro. „În ultimele trei luni, aceasta a înregistrat în medie peste 250.000 de vizitatori unici pe lună. Analizând anul trecut, se observă o creştere în prima parte a anului, urmată de o scădere, din iulie ", spune Bogdan Aron, manager marketing trafic.ro. Cea mai mare parte (31,4 %) a celor care au accesat site-ul au între 40 şi 49 de ani, sunt femei (59,3 %) şi locuiesc în România (89,6%), Italia (3,2%) sau Spania (1,3%).

Sfaturi pentru o prietenie care ţine o viaţă

Cercetările sociologice au demonstrat că prieteniile şi reţelele fiecăruia nu sunt formate doar pe baza alegerilor personale, ci sunt limitate de oportunităţile de întâlnire. Un studiu publicat în 2009 în „Science Daily" arăta că ne pierdem jumătate din prieteni la fiecare şapte ani. Pentru a preîntâmpina asta, site-ul american www.about.com a realizat o listă succintă cu sfaturi destinate proaspeţilor absolvenţi de liceu.

1 Vorbeşte cu prietenul/a ta despre planurile lui/ei pentru vacanţa de vară şi pentru anul viitor.

2 Asigură-te că ai toate datele lui/ei de contact (adresă poştală, număr de telefon, e-mail) înainte de absolvire.

3 Faceţi ceva special împreună (călătorie, concert) înainte de sfârşitul verii.

4 Faceţi cât mai multe fotografii.

5 Nu lăsa să treacă o lună fără să iei legătura cu prietenul/a tău/a. Preia iniţiativa!

6 Fii sincer cu el/ea în legătură cu lucrurile noi pe care le trăieşti, chiar dacă nu sunt relevante pentru el/ea.

7 Când ai ocazia, faceţi iar ceva special împreună. Fă din asta o tradiţie!

8 Repetă paşii de la 3 la 7 tot restul vieţii!

Legătura cu colegii de studii este favorizată în ultimii ani de apariţia reţelelor de socializare. Un studiu realizat de cercetătorii de la Pew Research Center, anul trecut, pe un segment de peste 2.000 de americani, arăta că cea mai mare parte (22 %) a prietenilor de pe Facebook provin dintre colegii de liceu, iar 9 %, din facultate.

Cine îşi asumă organizarea

De cele mai multe ori, reuniunile nu s-ar putea concretiza fără existenţa unei colege cu iniţiativă, rezistentă la stres şi suficient de perseverentă. În mod tradiţional, această colegă trebuie să se fi stabilit cu fami­lia şi cu jobul în oraşul în care este liceul sau facultatea. Şi asta pentru că organizarea acestui eveniment înseamnă consultarea catalogului, de obicei la sediul instituţiei de învăţământ, invitarea profesorilor, de obicei în persoană, rezervarea unui restaurant, după verificarea facilităţilor. În plus, ea trebuie să poată contacta local un fotograf şi/sau un cameraman, un disk-jockey,o firmă de sonorizare şi să gestioneze un cont bancar în care colegii virează banii pentru acoperirea cheltuielilor.

Laura Ichim, de 33 de ani, absolventă a Colegiului Naţional „Bogdan Petriceicu Hasdeu" din Buzău, a fost coorganizator al reuniunii de 10 ani a generaţiei sale, în 2007. „Cam o lună ne-a luat organizarea. Am decis să mă implic pentru că eram în Buzău şi am fost cooptată de o prietenă care avea nevoie de ajutor. Am ales restaurantul, am stabilit data, am comandat invitaţiile pentru profesori şi am mers la liceu să le înmânăm. Am căutat colegii din aproape în aproape: am dat telefoane, am scris e-mailuri şi am creat un grup de discuţii pe Yahoo", îşi aminteşte Laura. E mulţumită de rezultat, deşi nu au venit toţi. „A fost un pic haotic, dar a meritat: revederea cu colegii a fost emoţionantă, iar profesorii au fost altfel decât îi ţineam noi minte, mult mai deschişi", conchide tânăra.

„În fiecare an primesc invitaţii şi îţi face plăcere să vezi schimbarea de optică, să îţi vezi elevii maturizaţi, fiecare cu serviciul şi cu realizările personale. Dorinţa de revenire la şcoală se răreşte după patru ani, dar renaşte în apropierea întâlnirii de zece ani", completează dirigintele Laurei, Gheorghe Tarara.

Firme de specialitate

Pe piaţă există firme specializate care au oferte dedicate pentru reuniuni, mai ales pentru generaţii mai în vârstă şi cu un program aglomerat. Costul pentru meniul la restaurant şi cursul festiv poate varia între 100 şi 250 de lei pe persoană.

Evoluţia unei tradiţii împrumutate şi asumate

Tradiţia organizării reuniunilor nu este una românească, nu este recentă şi s-a născut din dorinţa de obţine un beneficiu emoţional, precum bucuria revederii, sau de imagine personală. „Aceste întâlniri se focalizează pe liceu şi facultate, deoarece aceasta este perioada adolescenţei, când se structurează personalitatea şi identitatea noastră socială", explică Daniel David, preşedinte al Colegiului Psihologilor din România, filiala Cluj.

Potrivit specialistului, prin prisma timpului petrecut cu colegii, mai lung decât cu familia, ei sunt investiţi cu un ataşament personal şi devin parte a extensiei noastre sociale. „Orice întâlnire cu ei este o reîntâlnire cu noi în varianta de start ca adulţi, care este de obicei perioada cea mai interesantă din viaţă. Ne reîntâlnim cu partea cea mai interesantă din noi", conchide psihologul.

Antropologul Vintilă Mihăilescu spune că modul în care s-au derulat aceste întâlniri în spaţiul românesc a depins de epocile istorice. „În timpul comunismului, era o ocazie «legitimă» de «mese tovărăşeşti» fără tovarăşi de la centru - şi erau în consecinţă destul de gustate şi de răspândite. De regulă, se petreceau în «familie», adică fiecare venea cu consoarta/consortul şi poze ale copiilor sau nepoţilor", aminteşte Mihăilescu.

Au urmat anii de după 1990, când reuniunile au început să fie marcate de prezenţa colegilor din străinătate. Vintilă Mihăilescu consideră că, faţă de întrunirile similare din Occident, care sunt ceva mai „institutionalizate", la noi acestea sunt încă mai spontane şi depind de reuşita celor precedente. „La generaţiile mai tinere, aceste întâlniri au virat tot mai mult spre divertisment şi mai puţin spre comemorare."

Din evul mediu

Reuniunile absolvenţilor au fost urmarea firească a festivităţilor de terminare a studiilor, o tradiţie veche din vremea studenţilor medievali. Ei o preluaseră de la breslele de meşteşugari, explică istoricul Toader Nicoară, profesor la Facultatea de Istorie şi Filosofie din Cluj-Napoca. „Când terminau ucenicia, meşteşugarii dădeau un banchet, iar acest obicei a fost preluat de studenţi şi a intrat în viaţa cotidiană. Aşa că la finalul ciclului de studiu, când deveneau maeştri în arte, dădeau un banchet. Viaţa studenţească era mult marcată de aspectul ludic."

"Liceul este perioada adolescenţei când se structurează personalitatea noastră socială."
Daniel David
psiholog