Conflicte care aruncă în aer armonia căsniciei

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cu acte sau în concubinaj, cuplurile moderne supravieţuiesc cu greu problemelor de zi cu zi. De cele mai multe ori, situaţia scapă de sub control. Infertilitatea, criza vârstei de 40 de ani sau un copil-problemă ridică piedici serioase într-un mariaj care nu se mai pot „trata“ doar cu dragoste.

Certificatul de căsătorie nu mai este un document imperios necesar pentru cuplurile moderne. Datele de la Institutul Naţional de Statistică arată că, anul trecut, numărul căsătoriilor a depăşit 110.000, dar au fost cu 17% mai puţine decât în 2009 şi cu 37% mai puţine decât în 2008. Chiar şi aşa, cele mai multe cupluri, căsătorite sau la un pas de oficializarea relaţiei, au zi de zi probleme peste care trec cu greu.

Când căsătoria este o povară

Pentru Ionuţ din Suceava, căsătoria a rămas la stadiul de dorinţă. Barierele au fost mai puternice decât relaţia. „Aveam o relaţie frumoasă cu prietena mea până când am fost constrânşi să ne căsătorim oficial. Problemele s-au accentuat din pricina faptului că nu aveam aceeaşi religie. Părinţii ei erau împotrivă şi aduceau în discuţie tot felul de motive pentru care această căsătorie nu trebuie să aibă loc, dar fără de care relaţia nu poate continua. Au fost atât de pricepuţi să manevreze psihicul prietenei mele până în stadiul în care i-au introdus îndoielile în suflet şi de aici la despărţire a fost doar un pas", îşi împărtăşeşte el experienţa.

Problemele pot apărea însă şi la un sfert de secol după momentul unirii în faţa autorităţilor. Elena din Galaţi este căsătorită de 23 de ani, are două fete, însă accesele de „fustangiu" ale soţului îi dezechilibrează viaţa. „Soţul meu este şofer pe tir şi de mulţi ani am descoperit că se uită după alte femei, însă am crezut că acest obicei rămâne la stadiul de moft. M-am înşelat. Acum câţiva ani a început să nu mai vină acasă cu săptămânile şi între timp m-a sunat actuala lui parteneră şi mi-a spus că nu sunt în stare să îmi ţin bărbatul lângă mine, aşa că aş putea să îl las liber", povesteşte ea.

De divorţ nici nu se pune problema pentru că situaţia financiară nu îi permite să ia o astfel de decizie. „Ce mă face să mă gândesc bine la această decizie este modul în care se comportă cu fetele noastre. De fiecare dată când au nevoie de ceva, îl sună şi le ajută, deşi atunci când se află în compania partenerei mai uită să le răspundă la telefon", adaugă ea.

Diferenţa de vârstă este o barieră

Relaţiile în care diferenţa de vârstă între parteneri este mai mare de zece ani a constituit o modă în ultimul timp. Cazurile celebre, cum ar fi Monica şi Irinel Columbeanu, Oana şi Viorel Lis, Ashton Kutcher şi Demi Moore, Daria Jukova şi Roman Abramovici, au dat avânt şi oamenilor de rând, care nu pot compensa lipsurile prin excursii şi răsfăţuri irezistibile. Mariana a încercat o astfel de relaţie cu un bărbat mai mare cu 15 ani şi spune că diferenţa de vârstă se face simţită mai ales în societate.

„Când eram doar noi doi parcă totul era roz şi ne completam aproape perfect, cu mici nesincronizări. Problemele apăreau atunci când ieşeam în oraş sau ne întâlneam cu prietenii. El avea 38 de ani, aşa că prietenii lui aveau copii, iar preocupările lor erau concentrate mai mult pe serviciu şi familie. La mine, prietenii erau preocupaţi de cereri în căsătorie şi  copilării legate de cum se tachinează. Lui i se păreau nişte prostii, iar eu mă simţeam ca a cincea roată de la căruţă în anturajul lui, ca şi el într-al meu", povesteşte Mariana.

 „Diferenţa de vârstă nu este un motiv în sine pentru destrămarea cuplurilor. Acest factor este mai puţin grav decât nepotrivirile legate de educaţie, statut, concepţii de viaţă, care duc la rupturi de relaţie", crede psihologul Keren Rosner, de la Mentarex. De cele mai multe ori, partenerul mai în vârstă caută o persoană pe care să o poată modela după propriile norme, iar partenerul mai tânăr doreşte să se simtă protejat, iubit. Dacă aceste dorinţe nu sunt satisfăcute pe parcursul relaţiei apar conflicte şi, în final, separarea.

De la tradiţie la modern

Încă din cele mai vechi timpuri, căsătoria a fost considerată piatra de temelie a fericirii, însă pentru unii poate însemna şi începutul declinului şi al nefericirii. Religia a considerat mereu căsătoria un lucru sacru prin care o relaţie primeşte binecuvântarea lui Dumnezeu. În prezent, căsătoria şi-a pierdut din semnificaţie, iar nunta este făcută mai mult din obligaţie.

„Există o schimbare de natură sociologică, manifestată sub forma unei erodări masive a percepţiei sacramentale, ca taină care uneşte doi oameni în Dumnezeu. În zilele noastre ne aflăm într-o criză a principiilor creştine. Dacă în trecut căsătoria se realiza după ce familiile mirilor dialogau între ele şi se sfătuiau cu preoţii, acum totul se face pe grabă. Căsătoria ar trebui să se facă la parohia miresei, ceea ce înseamnă că mirele o ia pe mireasă în faţa altarului şi promite să o facă fericită, ca o garanţie. Acum, mulţi caută o biserică mare, o catedrală, dacă se poate.Trebuie să aibă trepte, să fie muzică deosebită. Nu contează cine oficiază slujba şi de aceea cununia religioasă poate fi făcută oricând şi de oricine", spune Jan Nicolae, preot şi lector la Facultatea de Teologie din Alba Iulia.

"Căsătoria înseamnă pentru fiecare individ ceva particular, în acord cu concepţiile, educaţia şi nevoile.''
Keren Rosner psiholog Mentarex

Cele mai frecvente 10 probleme

1 Infidelitatea. Ipoteza conform căreia bărbaţii sunt cei infideli rămâne la stadiul de mit, pentru că studii recente arată că femeile calcă strâmb în aceeaşi măsură.
2 Pierderea respectului, atracţiei şi admiraţiei. Conflictele din ce în ce mai dese fac ca relaţia să nu mai fie apreciată.
3 Problemele de compatibilitate sexuală. Sănătatea unei căsnicii este întreţinută de satisfacerea dorinţelor sexuale.
4 Criza maturităţii cuplului (criza de 40 ani). De la această vârstă, partenerii se văd bătrâni şi se tem ca jumătatea lor să nu caute pe cineva care să-i întreacă.
5 Intervenţia rudelor. Cei mai implicaţi sunt părinţii care încearcă să controleze fericirea copiilor.
6 Educaţia copiilor. Existenţa unui copil poate aduce şi conflicte într-un cuplu, mai ales atunci când partenerii sunt în tabere diferite în ceea ce priveşte educaţia lui.
7 Discrepanţele între rezultatele profesionale, materiale, sociale. În multe cupluri, rolurile s-au inversat, iar asta răneşte orgoliul părţii masculine.
8 Problemele în gestionarea banilor şi a treburilor casnice. Acestea trebuie împărţite echitabil pentru fiecare membru al familiei.
9 Adicţia ( alcool, jocuri de noroc, droguri). În aceste situaţii persoana îşi creează o altă lume, care face rău familiei existente.
10 Problemele de fertilitate sau refuzul unuia de a avea copii. Dorinţele diferite în privinţa apariţiei unui copil îi îndepărtează pe parteneri.

Consecinţa despărţirii: copil inadaptabil

Studii recente spun că în 99% din cazuri fericirea unui cuplu se sfârşeşte imediat după luna de miere. Cei care nu vor să-şi asume responsabilităţi găsesc că cea mai rapidă soluţie este divorţul. Copiii trăiesc intens negativ divorţul părinţilor, uneori chiar dramatic. Unii  percep ca fiind vina lor, alţii se simt ruşinaţi în faţa colectivului, grupului de prieteni.

De asemenea, ei se simt pierduţi, au impresia că sunt abandonaţi ori că trebuie să aleagă pe unul dintre părinţi. „Se întâlneşte frecvent situaţia în care, după divorţ, copilul este folosit ca «armă» împotriva fostului partener. Se încearcă denigrarea celuilalt în faţa copilului sau pedepsirea prin interzicerea de a-şi vizita copilul", spune psihologul Keren Rosner. În aceste cazuri, părinţii nu realizează ce rău pot face copilului prin acest comportament nociv. „Copilul îşi iubeşte ambii părinţi indiferent dacă aceştia se înţeleg sau nu, el va dori şi va spera permanent ca părinţii să se împace. Îi este greu să devină părtinitor cu unul dintre părinţi", atenţionează psihologul. Din aceste motive pe care părinţii le ignoră iniţial, ajung mai târziu să se confrunte cu un copil inadaptabil, greu de controlat, care stabileşte relaţii cu dificultate şi chiar ajunge să respingă ideea de mariaj.

2008, anul divorţurilor

În România, recordul divorţurilor s-a înregistrat în 2008, când peste 40.000 de căsnicii s-au destrămat. De atunci numărul lor a scăzut atât în 2009 (32.341), cât şi în 2010 (31.000), când s-a înregistrat cel mai mic număr de divorţuri din ultima decadă. În prima jumătate a acestui an s-au înregistrat aproape 4.000 de divorţuri. Din cele 3.987 de certificate de divorţ, 3.433 s-au înregistrat în mediul urban.

Actul căsătoriei s-a devalorizat

„Trăim într-o lume a divorţurilor pentru că actul căsniciei s-a devalorizat. Aşa cum persoanele intră în căsnicii cu uşurinţă, fără să-şi cunoască bine alesul sau aleasa, fără asumarea responsabilităţilor, tot aşa se retrag cu uşurinţă", spune psihologul Keren Rosner. Căsătoria înseamnă pentru fiecare individ ceva particular, fiecare persoană îi dă semnificaţia proprie în acord cu concepţiile, educaţia şi nevoile. „Printre motivele pentru care se ajunge la căsătorie se numără dorinţa de apartenenţă, nevoia de ataşament, dorinţa de a avea copii, satisfacerea nevoii de securitate afectivă şi materială, dragostea, ambiţia personală", mai spune Rosner.

Cum puteţi depăşi problemele

Terapia de cuplu poate fi o soluţie pentru căsniciile în impas, dar doar dacă un partener nu este decis să părăsească relaţia. Specialiştii susţin că 10% din cazurile celor care apelează la această variantă se rezolvă. În restul cazurilor, terapia este eficientă dacă partenerii conştientizează că trăiesc în tensiune exagerată, dar nu pot lua o decizie şi nu pot găsi o soluţie din cauza confuziei. Pentru ca partenerii să treacă peste momentele de criză, psihoterapeutul Doina Grasu dă câteva sfaturi:
- Copil-problemă. Ambii parteneri trebuie să-i ofere multă afectivitate copilului şi să aibă răbdare cu el.
- Infidelitate. O consiliere psihologică de cuplu îi va ajuta pe cei doi să facă alegerile cele mai potrivite şi să depăşească momentul.
- Probleme financiare. Partenerii trebuie să lase unul de la celălalt pentru a ajunge la un consens.
- Probleme de fertilitate. O investigaţie specializată la un medic, cât şi la un psiholog este de un real folos pentru gestionarea situaţiei.
- Criza vârstei de 40 de ani. Este nevoie de psihoterapie individuală.

Stil de viață



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite