Ce limbă mai vorbesc tinerii? O combinaţie între „limbaj urban” şi „romgleză”
0
Limba pe care o vorbesc tinerii din România în prezent nu mai seamănă deloc cu cea învaţată la şcoală. O discuţie între doi elevi de liceu din autobuz sau metrou te poate pune serios pe gânduri şi te face să te întrebi dacă mai ştii limba română sau ce limbă vorbesc cei doi.
Termenii de argou sau de jargon, pe care îi folosim cu toţii de fapt, au pătruns din ce în ce mai mult în limba vorbită în mod curent, făcând ca limbajul anumitor grupuri să devină inaccesibil celor mai mulţi. Pe de altă parte, o nouă limbă se arată la orizont: “romgleza”. În plus, ticurile verbale sunt şi ele, folosite cu multă patimă. “Frate” - a devenit o formulă uzuală de adresare, chit că cei doi vorbitori nu sunt deloc înrudiţi. Uneori unul dintre interlocutori nici nu ar putea fi vreodată frate, ci eventual … soră.
Ce sunt argoul şi jargonul
DEX-ul ne oferă pentru cele două cuvinte mai multe explicaţii. Astfel, argoul poate fi un limbaj convenţional, folosit în mod conştient de către vorbitorii unui grup social sau profesional, pentru a nu fi înţeleşi de ceilalţi, cum ar fi argoul elevilor sau cel al vânătorilor. De asemenea, poate fi un limbaj convenţional al anumitor categorii sociale, care folosesc cuvinte speciale sau cu sensuri deosebite, pentru a nu fi înţelese de restul societăţii.
O altă definiţie spune că acest limbaj este folosit mai ales de vagabonzi sau răufăcători, pentru a nu fi înţeleşi de restul membrilor societăţii.
În ceea ce priveşte jargonul, DEX-ul ne spune că este un limbaj specific anumitor categorii sociale sau profesionale, care reflectă fie dorinţa celor ce-l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor, fie tendinţa de a folosi termeni specifici profesiunilor respective.
Jargonul se caracterizează prin abundenţa cuvintelor şi expresiilor pretenţioase, de obicei împrumutate din alte limbi, sau a celor de specialitate.
De asemenea, jargonul poate fi şi un limbaj particular al unui grup social sau profesional, caracterizat printr-o gramatică proprie şi prin cuvinte codificate, convenţionale, cum ar fi de exemplu jargonul hoţilor.
Internetul a facilitat apariţia dicţionarelor de “limbaj urban” sau “romglez-român”
Apariţia Internetului a înlesnit, de fapt, nu numai apariţia dicţionarelor on-line, majoritatea interactive - deci la care oricine poate contribui - dar şi a acestui nou mod de exprimare. Foarte mulţi termeni au fost împrumutaţi din engleză, astfel că s-a ajuns la situaţia de a strecura în aproape fiecare frază câte un cuvânt sau două din această limbă. Tot aşa, au apărut prescurtările şi tendinţa de a simplifica scrierea cât mai mult, uneori prin omiterea folosirii cratimei. Se înţelege că de diacritice nici nu poate fi vorba.
Cosmin (19 ani), din Bucureşti, stă în faţa calculatorului cel puţin trei ore pe zi. Uneori, când nu merge la facultate, stă şi 8 - 10 ore pe zi. Asta îl face categoric un “calculatorist” împătimit. Printre două reprize de jucat Counter Strike sau Age of Empire, discută cu prietenii pe Messenger.
“Zimi si mie parola pentru nivelul trei”, este un mesaj obişnuit. Niciunul dintre cei doi vorbitori nu par a remarca faptul că el conţine de fapt o greşeală gramaticală gravă. “De ce să mai pierd timpul să pun cratimă, pentru că mesajul este acelaşi?”, se întreabă Cosmin. De altfel, pe Internet, dar şi în vorbirea curentă, toţi sunt “fraţi” şi nici un fişier nu se “descarcă”, ci se “downloadează”.
Ce zice dicţionarul urban
Dicţionarele on-line s-au dezvoltat într-un ritm accelerat în ultimii ani. Unul dintre ele, ceva mai nou, nu încă foarte complet, este 123urban (http://www.123urban.ro).
Iată câteva definiţii din acest dicţionar:
Paraşutist = profitor, lipici, atârnător (personaj care aterizează inopinat la chefuri, mese - care c
ontribuie cu muştarul la grătarele colective (specie din cămine studenţeşti, dar nu numai).
Exemplu: “Paraşutist exersat Nelu ăsta, cum am întins faţa de masă s-a şi ivit.”
Gherţoi = persoană lipsită de maniere
Exemplu: “M-a călcat gherţoiu' ăla gras pe picioare şi nici nu şi-a cerut scuze.
a bate apa = a pierde timpul fără folos
Exemplu: “Treci şi fă ceva util, nu mai bate apa.”
a avea pedigree = a fi licenţiat într-un domeniu de activitate.
Exemplu: “Cu toate că am pedigree în economie, am aflat că poţi trăi pe picior mare dacă îţi dai de bunăvoie toată averea unui sultan, în schimbul unui cuibuşor în haremul lui.”
“Romgleza”, o limbă pe care nu toată lumea o înţelege
La fel ca argoul şi jargonul, romgleza are şi ea prieteni şi oponenţi. Exemplele de folosire abuzivă a termenilor din engleză care au corespondenţi în limba română sunt nenumărate.
Exemplu: “Îţi voi oferi suportul meu” (de la verbul to support / a sprijini), în loc de “Te voi sprijini”.
Dacă nu ştiaţi că există o poezie de dragoste în romgleză, Internetul vă poate oferi cele mai neaşteptate surprize. Iată cum arată o asemenea creaţie:
I love you atat de tare
încât I believe ca mor
you are so incantatoare
oh, my dear, cat te ador.
When I go la brat cu tine
ma simt very magulit
caci are looking toti la mine
oh, I am so, so fericit.
All ar fi atat de bine…
but you see, nu-i chiar asa
caci I tell ce simt în mine
dar tu smile si smile într-una
And I think ca spun traznai.
Please don’t face pe nebuna
si mai look în ochii mei.
Understand? I love you draga
cum vrei sa-ti mai vorbesc
you are totul pentru mine
and I want sa te-ntalnesc.
But is dificult, vezi bine
caci your mother e pe faza
si din five în five minute
carefully ne controleaza
Maybe sa ajung la tine
ca in Shakespeare, “Juliet”
I “Romeo” love pe tine
give me scara din boschet.
”Rumaniol”- limba tinerilor români din Spania
Oboseala, comoditatea şi indiferenţa sunt factorii care alterează limba română şi în afara graniţelor ţării. ”Îmbogăţirea” vocabularului românesc cu expresii şi cuvinte spaniole a devenit o obişnuinţă şi pentru tinerii români care trăiesc în Spania. Există chiar şi un termen care defineşte noul dialect - rumaniol.
Pentru românii rezidenţi în Spania, folosirea unor termeni spanioli în amestec cu expresiile şi cuvintele româneşti a devenit o obişnuinţă. Printre cuvintele cel mai des utilizate se numără ”regalo”(cadou), ”tarjeta” (card), ”ingreso” (depunere la bancă), ”cita” (programare), ”obra” (şantier), ”trabajo” (muncă), ”cole” (n.r. colegio - şcoală), ”guarderie” (grădiniţă), ”hola” (bună ziua), ”nomină” (fluturaş de salariu), ”encargado” ( şef, responsabil) sau ”comercial” (agent de vânzări). Uneori, unele dintre aceste cuvinte sunt ”românizate”: ”mi-a regalat” (mi-a dăruit), ”m-am împatronat” (am obţinut viza de flotant -empadronamiento), ”am ingresat banii” (am depus banii la bancă), etc.
Acest nou dialect şi efectele lui au constituit principala temă a dezbaterii ”Limba maternă, valoare fundamentală ce nu trebuie pierdută”, eveniment prilejuit de celebrarea Zilei Internaţionale a Limbii Materne (21 februarie).
Comoditatea şi oboseala, cauzele dialectului rumaniol
Invitatul de onoare, Dr. Ileana Bucurenciu (foto), lector universitar la Universitatea din Alcala de Henares, a mărturisit că aştepta de mult timp organizarea unei astfel de întâlniri: ”Mă durea foarte tare sufletul când auzeam vorbindu-se o limbă română amestecată cu cuvinte din limba spaniolă. Avem o limbă frumoasă şi trebuie să o păstrăm aşa cum este. Cu mai multă atenţie, se pot evita astfel de cazuri. Important este să fim convinşi că se poate.”
Concluzia la care au ajuns cei prezenţi la Centrul Hispano-Român din Alcala de Henares a fost că oboseala şi comoditatea sunt principalele cauze ale apariţiei dialectului ”rumaniol” în Spania. Copiii uită limba maternă pentru că la şcoală studiază în spaniolă, iar acasă se lovesc de indiferenţa părinţilor de a vorbi cu ei în limba română, de a-i atrage să citească în română sau de a-i îndemna să vizioneze filme cu subtitrare românească. (Adrian Dinu, Madrid)
Se încarcă comentariile...
