Căţeilor nu le place plăcinta!

L-am văzut de departe pe căţel, am încetinit şi am oprit lângă el. Sâmbătă dimineaţa, eram pe câmp. S-a apropiat puţin, dar nu a îndrăznit mai mult. Când a văzut că mă uit la el, a întors capul, parcă ruşinat. Când m-am prefăcut că nu mă uit la el, iar se uita la mine şi din nou întorcea privirea când mă uitam la el...

Mirela, nevasta lui frate-meu, mi-a dat nişte plăcintă să am cu mine pe drum. Mirela face o plăcintă bestială, încep mă gândesc la ea cu o săptămână înainte să ajung la ei, în Galaţi. Ea ştie şi când mă duc eu, face o plăcintă foarte mare, fiindcă mănânc multă acolo, apoi iau şi la mine ce mai rămâne. M-am gândit dacă să-i dau şi căţelului din plăcinta mea. Am stat mult pe gânduri. M-am tot gândit, încercând să-mi aduc aminte dacă mai am şi altceva de mâncare în bagaje, dar nu mai era nimic. Când vedea că mă gândesc, câinele se uita la mine, îl vedeam cu coada ochiului. Dar când întorceam şi eu privirea către el, întorcea şi el capul în altă parte, însă îl vedeam că şi el se uita la mine, tot cu coada ochiului.

Am stat mult să mă gândesc dacă să-i dau din plăcinta făcută de Mirela. Nu i-am dat până la urmă. I-am făcut nişte poze, m-am suit în maşină şi am plecat. Pe drum am văzut un om, m-am gândit să-i dau nişte bani, să îşi oprească el jumătate şi de cealaltă să ia nişte mâncare să-i dea căţelului. Nu i-am mai dat nici lui banii, până la urmă. Ieri am terminat plăcinta de la Mirela şi de fiecare dată când mâncam câte o bucată, mă gândeam dacă nu ar fi trebuit să-i fi dat şi căţelului. Mai ales că erau multe bucăţi, nu doar una...

M-am gândit şi marţi, şi astăzi, la masa de prânz. Mâncam altceva, desigur, nu plăcintă, pentru că aceea se terminase, însă tot mă întrebam dacă nu ar fi trebuit să-i dau şi lui o bucată sau măcar o jumătate dintr-o bucată. Mi-am zis că dacă aş fi rupt o bucată în două, m-aş fi murdărit pe mâini şi nu aveam unde să mă spăl. Însemna, deci, că am făcut bine că nu i-am dat o jumătate de bucată de plăcintă. Cred că şi anul viitor o să mă întreb dacă nu ar fi trebuit să-i dau o bucată de plăcintă sau poate chiar două. De fiecare dată când o să trec prin Ţăndărei. Pentru jumătate de bucată am conchis deja, nu aveam unde să mă spăl, aşa că mai bine că nu i-am dat.

Cred că odată cineva spunea că nu le place căţeilor plăcinta. Sunt sigur că aşa este. Şi, în plus, Raluca îmi tot spune să nu-i dau dulciuri lui Oskar, că nu le face bine. Deci, i-am făcut un bine căţelului că nu i-am dat plăcintă...