Bunele maniere revin la modă

Tinerii, în special, consideră că este desuet să fii politicos. Tot ei ajung însă la concluzia că trebuie să înveţe să fie manieraţi pentru a se putea descurca în viaţă. Prinşi în tumultul vieţii de zi cu zi, mulţi români uită să fie politicoşi, dar se simt deranjaţi când semenii lor se poartă la fel.

„Câtă lipsă de educaţie!", spune mormăind o doamnă în jur de 50 de ani, deranjată pe bună dreptate de faptul că mai mulţi copii au năvălit în metrou când s-au deschis uşile, fără să aştepte ca ea să iasă. Numai că femeia nu s-a oprit la a-i apostrofa. L-a împins pe unul dintre cei care i-au sărit în cale. Viaţa e o junglă! Câştigă cel mai apt pentru supravieţuire. 

E un tablou pe care toţi cei care călătoresc cu mijloacele de transport în comun îl văd zilnic. Când ajung la serviciu, unii se simt deranjaţi de lipsa de politeţe a colegilor, care uită să răspundă la salut. „Mă simt groaznic când intru în birou, zic «bună dimineaţa!» şi unii se prefac că nu aud", afirmă Alina, o tânără de 33 de ani. „Îmi strică ziua", adaugă aceasta.

Românii se consideră nemanieraţi

Un studiu făcut la nivel internaţional de GfK şi publicat la începutul anului 2007 arăta că românii se numără printre cei mai exigenţi europeni cu ei înşişi. Mai precis, numai 6% din populaţie autoaprecia bunele maniere autohtone. Românii au fost întrecuţi la capitolul exigenţă doar de maghiari şi de spanioli, cu 4%, respectiv 5%.

Totuşi, ceilalţi europeni nu ne văd aşa cum ne vedem noi. Studiul arată că românii nu se află în topul celor mai manieraţi europeni, dar nici în coada clasamentului.

Punctualitatea face impresie bună

Totodată, românii apreciază că punctualitatea este foarte importantă, 58% fiind de părere că este politicos să ajungi cu cinci minute mai devreme la o întâlnire. Propovăduirea libertăţii îi face pe mulţi tineri să creadă că îşi pot permite orice, că în numele dreptului la liberă exprimare şi al unei sincerităţi prost înţelese se pot purta cum le pică bine. Îşi dau seama că politeţea îi ajută să se descurce în viaţă abia atunci când sunt puşi în faţa unor situaţii pe care nu ştiu cum să le gestioneze, explică specialiştii în comunicare. „Bunele maniere nu reprezintă un lux, ci o necesitate.

Fac viaţa mai plăcută, duc la o convieţuire mai bună", explică Alexandra Arnăutu, Managing Partner la firma If Magic Events, care intenţionează să organizeze la începutul anului viitor cursuri de bune maniere destinate adulţilor. Potrivit ei, tinerii constată că trebuie să cunoască anumite reguli fie la un interviu de angajare, fie când ajung într-un cerc în care politeţea este un atribut necesar.

Cei dezrădăcinaţi şi-au pierdut busola

„Există o categorie de oameni care nu fac parte în totalitate nici din mediul urban, dar nici din cel rural. Aici sunt cele mai pronunţate probleme legate de bunele maniere. Acest segment, destul de mare, a apărut în regimul Ceauşescu", mai spune Alexandra Arnăutu. Persoanele în cauză au fost forţate să se mute la oraş şi tot acel bun simţ de la ţară a dispărut pentru că nu au mai existat repere date de o comunitate bine închegată. 

„Un om de la ţară, care face parte dintr-o comunitate bine definită, nu va fi niciodată necioplit. Poate greşeşte puţin la formula de salut. Dar respectă regulile de politeţe de bază. Dă dovadă de respect pentru celălalt", subliniază Alexandra Arnăutu.

Orăşenii se împart în două categorii. Unii sunt manieraţi pentru că, fiind forţaţi de anumite evenimente sociale, au ajuns să adopte un comportament adecvat pentru astfel de situaţii. Alţii nu şi-au cultivat de mici acest comportament şi au scăpări. În mediul urban, comunitatea nu constrânge individul la fel de mult ca în cel rural. Destul de mulţi orăşenii constată că nu sunt apostrofaţi dacă se comportă mai puţin civilizat pe stradă.

Comportament folositor

Autoare a cărţii „Codul bunelor maniere", Aurelia Marinescu notează că aceste reguli nu au fost adăugate arbitrar unor structuri sociale. „Au rădăcini într-un sentiment profund, care tinde spre o armonie între comportare şi etică", scrie aceasta. Bunele maniere există şi astăzi pentru că sunt folositoare. Autorul american P. J. O'Rourke consideră că acestea reuşesc să umple goluri din viaţa noastră.

Mic îndrumar de politeţe

- Bărbatul îi este prezentat femeii, inferiorul superiorului, cel mai tânăr celui în vârstă. Persoanele singure sunt prezentate cuplului.
- Doamnele nu se ridică niciodată de pe scaun când salută pe cineva sau când le este prezentată o persoană.
- Pe stradă, femeia merge în dreapta bărbatului, lăsându-i astfel grija de a o proteja.
- La birou, nu li se pun colegilor întrebări cu caracter personal şi nu li
se invadează intimitatea.
- La o întâlnire, indiferent de natura ei, este indicat să ajungi cu cinci minute înainte de ora stabilită.
- Relaţia dintre doi oameni nu se comentează niciodată de către o terţă persoană.

Emanciparea a condus şi la situaţii ridicole

Pe măsură ce timpul s-a scurs, obiceiurile au suferit o serie de transformări, astfel că şi bunele maniere nu mai îmbracă astăzi forma de odinioară. „Pe măsură ce oamenii preistorici au început să interacţioneze, au învăţat să se comporte astfel încât viaţa să le fie mai uşoară şi plăcută.

Cu timpul, manierele s-au dezvoltat în scopuri practice", notează Mary Murray Bosrock în cartea  „Maniere şi obiceiuri europene de business". „De exemplu, când se întâlneau doi bărbaţi, îşi întindeau mâna dreaptă - şi, în cele din urmă, şi le strângeau - pentru a dovedi că nu poartă nicio armă", explică Bosrock.

Totodată, în timp, moda s-a schimbat şi cum bărbaţii nu mai poartă pălării, nu mai au cum să şi le scoată când se întâlnesc cu o doamnă şi o salută. Însă, atrag atenţia specialiştii în comunicare, este doar o schimbare de formă, nu şi de fond. Regulile de bază sunt aceleaşi.

Deşi manierele au rădăcini comune, evoluţia lor a fost diferită în funcţie de regiuni şi de religia dominantă dintr-o zonă. Dar o atitudine respectuoasă faţă de cei din jur poate salva lipsa de cunoştinţe cu privire la obiceiurile unei zone. Şi acum cuvintele magice sunt „mulţumesc" şi „te rog", iar salutarea tuturor persoanelor care se află într-o încăpere nu şi-a pierdut din farmec.

Feminismul ca bumerang

La situaţii uneori hilare s-a ajuns din cauza dorinţei forţate de emancipare. În Statele Unite, de pildă, bărbaţii nu se mai înghesuie să deschidă uşa femeilor şi cu atât mai puţin să le dea politicos prioritate. De fapt, chiar se feresc să o facă.

„Mişcarea feministă a înclinat balanţa într-un mod neaşteptat", consideră Alexandra Arnăutu. Un gest de gentileţe din partea unui bărbat poate fi interpretat drept unul de discriminare a femeii. Sau, şi mai rău, de hărţuire sexuală.

Dacă americanii s-au obişnuit cu acest mod de a privi lucrurile, europenii, în special cei din zona centrală şi de est, sunt surprinşi când ajung în SUA şi au de-a face cu o astfel de situaţie.

Tendinţa de a pune un semn de egalitate între bărbaţi şi femei - din mai toate punctele de vedere - a apărut şi în Europa Occidentală, dar nu este la fel de pronunţată.

Britanicii, victimele eleganţei

Un expert în studii comportamentale a ajuns la concluzia că britanicii de pe Titanic au murit pentru că erau prea politicoşi cu femeile, în timp ce americanii erau mult mai „individualişti". Potrivit lui David Savage, de la Queenland University of Technology, care a analizat mai multe mărturii, britanicii au aşteptat în mod politicos lansarea bărcilor de salvare, după care au poftit femeile şi copiii să urce în ele. Apoi, „s-au dus în spatele vaporului pentru a fuma o ţigară şi a discuta amical, în timp ce nava se scufunda".

Doza potrivită de bună-cuviinţă

Lipsa de politeţe deranjează, dar uneori încercările de a arăta cât de cuviincioşi suntem pot fi agasante. O situaţie de acest gen este des întâlnită în magazinele din România în care vânzătorii îşi propun să-şi arate toată amabilitatea de care sunt capabili.

Nu scapă clientul din ochi şi sunt alături de el pas cu pas încercând să-i fie de folos chiar dacă acesta le mulţumeşte pentru bunele intenţii şi le spune că le va solicita ajutorul atunci când va considera necesar.

Ce-i mult strică

Încercările agresive de a părea politicos lasă o impresie proastă.   Experţii în comunicare sunt de părere că în astfel de cazuri vorbim de o lipsă de naturaleţe a politeţii ce vine din însuşirea unor reguli de bună purtare la o vârstă prea înaintată.

Dacă aceste deprinderi nu sunt căpătate la timp, riscul unei atitudini care seamănă cu o injecţie rapidă de bune maniere creşte considerabil. „Educaţia primită în familie, dar şi cea de la şcoală joacă un rol esenţial", subliniază Alexandra Arnăutu de la If Magic Events.

Părinţii îşi pot trimite copiii la ateliere în care aceştia pot învăţa bunele maniere într-un mod plăcut, sub forma unor jocuri. Asociaţia Aed Ludens, de pildă, organizează astfel de activităţi. Atelierele sunt susţinute de studenţi, actori, coregrafi şi psihologi.

Experţii în comunicare atenţionează că nevoia de a încerca să pari mai manierat decât eşti în realitate poate avea efecte vecine cu penibilul.
Dar nu există o reţetă ideală care să se aplice în orice moment mai mult sau mai puţin delicat. În cele din urmă, totul ţine de naturaleţe.