Am 28 de ani

Peste jumătate din aceşti ani mi i-am dedicat integral unei cauze. Şi pentru că eu cred că putem mai mulţi-mai mult-mai bine, şi pentru că pe 12 octombrie mii de oameni ca şi mine vor ieşi în stradă pentru o idee, simt nevoia să vă fac să înţelegeţi şi voi...

Postez acest articol în categoria Stil de viaţă, deşi articolul meu se va rătăci printre titluri precum O studentă rusoaică a rupt gura târgului londonez cu un Mercedes acoperit cu cristale Swarovski /„Prostituata anului 2013” vrea un loc în parlamentul Regatului Unit / Nu-i uşor să fii femeie: reacţiile bărbaţilor care încearcă pentru prima dată epilarea inghinală cu ceară. E dreptul lor, noi avem stilul nostru de viaţă, societatea/media propune altele, mai uşor digerabile/consumabile.

Spun STIL DE VIAŢĂ pentru că ceea ce facem influenţează felul în care mâncăm(dacă apucăm să mâncăm), visele pe care le avem şi paturile sau scaunele de tren în care dormim. Staţi liniştiţi, sendvişurile cu parizer pe care le-am mâncat pe fugă la vopsit de bannere au fost mai gustoase decât orice variantă de somon fume încercată iar când am văzut Nistrul la Ţîpova m-a luat cu fiori mai mult decât atunci când am privit Turnul Eiffel, Sagrada Familia sau Vaticanul, poate chiar luate la un loc.

CINE SUNTEM NOI?

Voi ne ştiţi, cu mici inflexiuni, drept ăia cu Basarabia. Ne-aţi văzut în diferite momente ale ultimilor ani, fie strângând semnături, fie după un abţibild, afiş sau grafitti, fie la o manifestaţie mare cum va fi cea din 12 octombrie. Suntem reuniţi în Platforma Unionistă Acţiunea 2012, dar asta nu o ştiu mulţi pentru că nu a fost miza noastră ci punerea subiectului pe agenda publică. Cred că o  putem bifa la reuşite, ca şi o chestie anterioară, care acum nu mai e sesizabilă: scoaterea subiectului din zona desuetă, din catalogarea stupidă de extremă în care mulţi au fost interesaţi să o plaseze pentru a îngropa subiectul.

Suntem Paul Munteanu, David Cristian, George Simion, şi mulţi alţii dar, repet, nu asta ne-a interesat pentru că nu vom candida niciunde. Ne-au interesat şi ne interesează rezultatele acţiunilor noastre...

CÂND SE FACE UNIREA?

Am fi nişte mari păcălici dacă am da termene. În mod clar, două sunt condiţiile fără de care nu se poate: voinţa populară şi context internaţional favorabil. Aşa că de multe ori în loc de curiozitatea firească a interlocutorilor de a cere nişte termene, mai bine ar contribui fiecare la partea lui din acest imens puzzle care se cheamă România Normală: să vrea şi să acţioneze pentru îndeplinirea obiectivului. Bine ar fi să avem puterea de a o face până în 2018, pentru că ambele condiţii menţionate prind din ce în ce mai mult contur iar şanse din acestea nu-s multe, la nivelul istoriei.

DA, noi credem că se poate face. Cum am scris la începutul articolului meu, eu cred în puterea oamenilor de a schimba lucrurile în bine în societate. Dacă n-am crede asta, am putea emigra liniştiţi, secătuiţi de speranţe, ca nişte oameni ai nimănui.

Şi... dacă NU se face? Orice om care capătă o conştiinţă de neam şi de bine colectiv, datorită evenimentelor pe care le desfăşurăm este un om care mâine va produce la rândul lui lucruri bune în societate şi va duce mai departe valorile noastre comune. Nu vă imaginaţi ce satisfacţie enormă poţi avea când auzi din glasul unui copil dintr-o regiune îndepărtată a Basarabiei că se bucură că face parte dintr-o ţară mai mare, pe care nu are motive s-o urască, cum fuseseră învăţaţi părinţii lui. Sau să intri într-o sală de clasă a liceului pe care l-ai făcut şi tu, în Bucureşti(Gheorghe Lazăr) şi să le descoperi acelor tineri o istorie care există mult prea puţin în cărţile de istorie sau să le arăţi că mai e pe lumea asta un stat unde se vorbeşte limba română...

SUNTEŢI CU BĂSESCU, PONTA, ETC ETC?

NU. Societatea noastră ar face bine să nu-şi mai lege speranţele de oamenii din funcţiile politice şi să aibă mai mare încredere în forţele proprii. Dacă îi vedeţi  acum pe politicienii menţionaţi că vorbesc despre Unire, să ştiţi că nu ei se folosesc de Unire ci Unirea se foloseşte de ei. Ieri Băsescu, azi Ponta, mâine Iohannis sau altul, asta vor trebui să facă politicienii de acum încolo, să fie de acord că Unirea este un obiectiv naţional obligatoriu. Şi nu vor avea de ales, atâta timp cât 3 din 4 români sunt de acord cu Unirea. Şi atâta timp cât mii de oameni ies în stradă să o ceară, cum o vom face noi pe 12 octombrie.

Greşeala care ar putea să o facă mişcarea noastră unionistă civică este să facă partizanat politic. Şi asta e valabil şi pentru cei care se identifică ca fiind unionişti, luaţi individual. La fel, o mare greşeală este ca mişcarea unionistă să se implice cu această cauză în lupta politică, sub forma unor candidaturi. Unirea presupune consens în societate, nu o falie subţire, elitistă, care să se izoleze de restul.

DE CE BASARABIA/UNIRE?

Nu cred că aş putea să vă explic în cuvinte ce simt... Eu sunt mai tehnic/organizatoric în scriere şi comportament, aşa că o să o citez pe colega mea, Mirela Bena:

Astăzi mulţi blamează dascălii patrioţi şi lecturile copilăriei. Dumitru Almaş, poeziile lui Goga, Vieru, muzica soţilor Aldea-Teodorovici ne-au ajutat pe mulţi să fim ce suntem. Fără părinţi şi învăţătoarele mele, doamna Tănăsescu şi domnişoara Ghergulescu, nevăzute de peste 20 de ani, nu aş fi ajuns să mă simt electrizată de tot ce ţine de Ţara mea.    Unionistă sunt de mică. Implicată în diverse activităţi în afara şcolii de prin liceu. Visul meu cel mare nu era să am telefon, ci să ajung la Alba Iulia de 1 Decembrie. Apoi mi-am căutat fraţii din Basarabia la facultate. Am suferit şi multe dezamăgiri. Mulţi fraţi nu erau chiar fraţi. (......) Basarabia rurală e satul bunicilor mei. Cu muşte, căldură, câini, case cochete şi gospodării pline de flori. Gâştele merg în şir la baltă. Vacanţele la bunicii din îndepărtata Oltenie au văzut aceleaşi gâşte, aceleaşi bălţi şi cirezi de vite mergând agale după iarbă şi la apus, la oră fixă, spre casă.   Într-un sat, o bătrână ne-a primit în curte, ne-a întins un pled pe prispă, ne-a adus un vin de casă cu o bucată de pâine şi ne-a ascultat pe fiecare. De unde suntem şi de ce umblăm. Suntem din Chişinău, suntem din satele Moldovei, ale Ardealului, ale Ţării Româneşti. Urmarea a fost firească. Romulus i-a declarat senin şi inspirat bătrânei: ”În curtea dumneavoastră e toată România Mare!”

Cu siguranţă sunt multe cauzele care merită dedicarea şi implicarea noastră. Eu şi mulţi alţii ne-am oprit asupra Basarabiei, ca parte componentă a unui întreg care înseamnă societate românească normală la cap. Această cauză, după cum vedeţi în ultimii ani, are şanse de reuşită şi de aceea, ce trebuie să facă oamenii care nu se pot implica prea mult este să vină cu susţinerea lor în momentele importante, măcar de 1-2 ori pe an. 12 octombrie 2014 este, cu siguranţă, unul din acele momente.

Am învăţat anii ăştia că dacă îmi risipesc energiile pe multe domenii, nu ajung să ajut nicăieri. De aceea, felul în care pot ajuta punctual şi alte cauze este să dezvălui, printr-o serie de articole, modalitatea prin care pregătim/gândim MARŞUL PENTRU BASARABIA din octombrie. Experienţa de activism civic pe care o avem va fi cu siguranţă utilă şi altora şi vă va ajuta pe voi, care nu ne cunoaşteţi încă, să înţelegeţi cum reuşim.

De la formularea mesajului la metodele de răspândire a lui, voi publica punct cu punct felul în care vom aborda aceste chestii de implicare a societăţii civile. Ce pot cere de la voi este să folosiţi metodele de implicare online(Like& Share etc.) pentru a răspândi viitoarele articole...

UNIREA FACE PUTEREA!