Stetoscop

Cura de seriozitate

Probabil că dacă Biaritz, Vichy sau Baden Baden ar fi avut parte de 50 de ani de comunism, ar fi arătat astăzi ca Băile Herculane. Când ajungi în staţiunea devenită acum o paragină a turismului românesc, îţi poţi imagina cam cum ar fi putut arăta Băile Herculane transformate în destinaţie de lux pentru turiştii din toată lumea.

Cu vechile clădiri renovate, cu flori, fântâni arteziene şi trăsuri care să plimbe turiştii, cu hoteluri, cu restaurante şi cazinouri de lux. Un lux de pe urma căruia să câştige toată populaţia din zonă.

În loc de toate acestea, doar cenuşiu, vile construite alandala, gunoaie, sărăcie, terase kitch şi eternul fum de mici ce se ridică pe ritm de manele. De departe, hotelurile Dacia, Minerva sau Afrodita par a fi locurile de cazare perfecte.

De aproape, par a fi muzee ale turismului socialist, cu angajaţi plictisiţi şi servicii sleite. Construite de austrieci pe la 1736, Băile Herculane sunt acum doar o fantomă a trecutului. În faţa Cazinoului, de pe soclu, statuia lui Hercule se cocleşte trist, privind cum se năruie locul considerat odinioară de împăratul Iosif al II-lea al Austriei „cea mai frumoasă staţiune de pe continent”.

În anul de graţie 2009, nicio staţiune nu a reuşit să rămână un brand care să atragă turiştii din toată lumea, deşi în Romania există o treime din izvoarele termale din Europa, 70 de staţiuni balneoclimaterice şi nu mai puţin de 3.000 de izvoare termale.

Recent, Ministrul Turismului, Elena Udrea, a propus ca obiectiv prioritar promovarea turismului balnear din România. Un ţel nobil, dar sortit eşecului dacă zonele vizate vor fi cedate, aşa cum ne-am obişnuit, în funcţie de interese, unor baroni locali şi nu unor operatori de marcă, în condiţii avantajoase. Pentru că, dincolo de intenţii frumoase, este nevoie urgentă şi de o cură de profesionalism şi seriozitate.